Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.521/R/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela Elvira JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
- - -JUDECĂTOR 3: Pușcaș
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul născut la 2 februarie 1946, fiul lui șideținut în Penitenciarul Oradeaîmpotriva încheierii penale din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de deținere din Penitenciarul Oradea, asistat de av., potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5578/2009 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi pentru menținerea acestuia în stare de arest, mai mult, consideră că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate cu atât mai mult cu cât sunt dubii cu privire la vinovăția acestuia.
Reprezentantul Ministerului Publica formulat concluzii de respingere a recursului ca nefondat și a menține încheierea recurată ca temeinică și legală, arătând că temeiurile care au stat la baza arestării inculpatului subzistă și se mențin în continuare.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta susținând că la dosar nu sunt probe cu privire la vinovăția sa. Solicită punerea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 noiembrie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art.300/2 rap.la C.P.P. art.160/b a C.P.P. menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.6/2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/12 februarie 2007.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în materie, în cauză fiind incidente disp. art. 143 și art. 148 al.1 lit. f existând C.P.P. indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143.C.P.P. raportat la mijloacele de probă existente la dosarul cauzei. Pe de altă parte, inculpatul este învinuit de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptei comise respectiv, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, văzând stadiul procesului, având în vedere și scopul măsurii preventive, în baza disp. art. 300/2 combinat cu art.160/b al.3 și C.P.P. cu referire la prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Bihor, în termen legal a declarat recurs inculpatul, acesta solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi pentru menținerea acestuia în stare de arest.Mai mult, consideră că, se impune cercetarea inculpatului recurent în stare de libertate cu atât mai mult cu cât sunt dubii cu privire la vinovăția acestuia.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare .
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, ele nefiind modificate, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina sa este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptelor și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora.
Potrivit dispozițiilor art.148 litera f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanță, respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 litera f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Critica formulată de inculpat privind dubiile care planează asupra vinovăției, aceasta nu poate face obiectul prezentei cauze, urmând a fi analizată de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză.
Așa fiind, n baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.5578/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent născut la 02.02.1946 aflat în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.5578/2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
PM/HM
4 ex. din 18.12.2009
Președinte:Pătrăuș Mihaela ElviraJudecători:Pătrăuș Mihaela Elvira, Rus Claudia, Pușcaș
