Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 522/R/MF

Ședința publică din data de 03 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu

JUDECĂTOR 3: Marioara

Grefier:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:

- procuror

S-a luat în examinare,recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

S-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat.

Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că nu se mai impune a se menține arestarea preventivă având în vedere că a trecut o perioadă mai lungă de la luarea acestei măsuri și inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Solicită ca instanța să aibă în vedere situația personală a inculpatului, respectiv faptul că acesta este tânăr, nu are antecedente penale, unul dintre inculpații din acest dosar, în opinia sa are mai multă vină decât inculpatul din prezenta cauză și acesta a fost pus în libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu măsura de a nu părăsi țara.

Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, încheiere corect motivată și care face referire la disp. art.300/2 și C.P.P. art.160/2 alin.1 nuC.P.P. cuprinde motive de netemeinicie, la pericolul social concret solicită ca instanța să aibe în vedere și necesitatea unei reacții prompte din partea organelor de justiție, pentru acționarea eficientă și a nu se crea o reacție colectivă pentru anumite aspecte infracționale care nu sunt sancționate în condițiile respective.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond punerea în libertate.

CURTEA

Din actele și lucrările dosarului constată că, prin încheierea din 01 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaam enținut măsura arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 4 iunie 1988 în B, sector 2, cu domiciliul în B,-, - 14,. 6,.63, sector 3, necăsătorit, studii 12 clase, student la Facultatea de Drept - Universitatea Spriu B, CNP -, încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A și;

-, zis "", fiul lui și, născut în data de 02.02.1990, în municipiul B, sector 6, cu domiciliul în municipiul B, sector 3,-, -.2,.2,.6,.31, cu CNP -. încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din primăvara anului 2007, inculpatul distribuia droguri de risc, respectiv hașiș și marijuana către diferiți consumatori și în același timp fiind și consumator de droguri.

Începând din vara anului 2007, a fost ajutat în activitatea de distribuire a drogurilor de către inculpatul, care ducea marfa la cumpărături sau încasa banii de la aceștia. Mai rezultă că drogurile erau primite de la un prieten comun al celor doi inculpați, respectiv de la inculpatul minor care la rândul său le procura de la alte persoane.

Din activitatea de trafic de droguri desfășurată de inculpatul, acesta obținea beneficii bănești, întrucât vindea drogurile cu un preț mai mare decât cel plătit pentru a le cumpăra.

Pentru activitatea sa inculpatul primea gratis droguri pentru consum propriu.

În ceea ce-l privește pe inculpatul minor, acesta era cunoscut ca dealer de droguri și în principal, inculpatul de la acesta își procura drogurile pe care apoi le distribuia personal sau prin intermediul inculpatului.

Mai rezultă că inculpatul era cunoscut ca furnizor de droguri care se folosește de alte persoane pentru a vinde drogurile în sensul că deși tranzacția este a lui, trimite alte persoane să înmâneze drogurile cumpărătorului și să ia banii, persoana de încredere acestuia fiind inculpatul, cunoscut în lumea cumpărătorilor de droguri ca "".

Declarațiile date în faza urmăririi penale arată că inculpatul s-a exprimat față de cumpărătorii de droguri ca poate obține și comprimate ecstasy denumite în argoul specific "boabe".

Cei trei inculpați care locuiesc pe aceeași stradă din B, se cunosc de mai mult timp și sunt prieteni, s-au deplasat în municipiul Rm. V având asupra lor, așa cum declară inculpatul minor 18 marijuana, 18 hașiș și 16 pastile de ecstasy.

Inițial, în apartamentul unui vecin al inculpatului s-a procedat la dozarea drogurilor, iar transportul până la Rm. Vaf ost făcut în bagajul inculpatului.

aparțineau inculpatului minor și urmau să fie distribuite în Râmnicu-V către alte persoane care la rândul lor se ocupau cu vânzarea de droguri, persoane care erau cunoștințe ale inculpatului.

În ceea ce privește vânzarea acestor droguri, inculpații au fost prinși în flagrant.

În faza cercetării judecătorești, inculpații ș-au menținut declarațiile date în faza urmăririi penale și au regretat fapta comisă.

În ce privește temeiul arestării tribunalul reține că potrivit dispozițiilor articolului 5, paragraful 1, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului măsura privării de libertate este condiționată de existența unor motive verosimile și temeinice că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune.

De asemenea, sunt îndeplinite și cerințele art.143 Codul d e Procedură Penală, întrucât există indicii temeinice, dar și probe că s-a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că inculpații față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit această infracțiune.

Sunt îndeplinite cumulativ și dispozițiile art. 148 lit. f Codul d e Procedură Penală, întrucât pe de-o parte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Se constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. și art. 75 lit. c pen.

Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată ulterior, ", producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".

În ce privește pericolul pentru ordinea publică, cerință a arestării preventive, prima instanță a reținut că rezultă din activitatea infracțională desfășurată de inculpați pe o perioadă mare de timp, din modalitatea săvârșirii ei în sensul că dealerul se folosește întotdeauna de alte persoane pentru distribuire și pentru încasarea contravalorii drogului de la consumatori, că nu deține asupra sa drogurile pe care urmează să le vândă, precum și din cantitatea mare de droguri pe care urmau să o distribuie la un singur transport.

Pericolul concret mai rezultă și din sentimentul de insecuritate creat în rândul persoanelor în situația în care nu se iau măsuri ferme împotriva autorilor unor astfel de fapte, de împrejurarea că cei trei lucrează în grup, precum și din pericolul social al faptelor comise.

Nu se poate lua față de inculpați o altă măsură cu caracter neprivativ de libertate deoarece nu există garanția reală că cei doi inculpați nu vor continua activitatea infracțională de trafic de droguri, dat fiind faptul că aceștia sunt și consumatori, traficul de droguri fiind realizat și pentru procurarea unor cantități de droguri pentru consum propriu, "drogul creează dependență".

Faptul că inculpații declară că nu sunt dependenți de consumul de droguri nu poate fi luat în considerare, consumul de droguri nu depinde de starea subiectivă a consumatorului, de dorința acestuia de a nu mai consuma aceste substanțe halucinogene și care afectează grav sănătatea și viața lor și a altora.

Prin urmare, nu se poate revoca sau înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara deoarece, este vorba numai de buna desfășurare a procesului penal în vederea aflării adevărului judiciar precum și de împiedicarea inculpaților de a mai săvârși noi infracțiuni de trafic de droguri, scopul procesului penal fiind în principal reeducarea persoanelor care săvârșesc infracțiuni.

Caracterizările depuse la dosar, în ce privește pe inculpatul, nu sunt de esența verificării arestului preventiv al acestuia, de menținere, revocare s-au înlocuire, ci, în cazul în care va fi găsit vinovat de fapta comisă, ține de individualizarea pedepsei.

Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat prin apărătorul său punerea în libertate și înlocuirea detenției preventive cu o altă măsură și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În opinia apărării, inculpatul aflându-se în arest preventiv de o bună perioadă de timp a avut posibilitatea să reflecteze să-și corijeze comportamentul, și să-și dea seama de consecințe, astfel că în momentul de față nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursul este fondat.

In acest sens, din actele dosarului, curtea reține că prin încheierea nr.13 din 29 martie 2008, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, modificată, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.75 lit.c Cod penal, constând în aceea că începând din vara anului 2007, cei doi inculpații împreună cu inculpatul minor au distribuit droguri de risc, fiind, la rândul lor, consumatori, deplasându-se în cele din urmă în localitatea Râmnicu V, unde au surprinși în flagrant.

Așa cum este deja cunoscut din jurisprudența CEDO, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă cel puțin o anumită perioadă de timp.

Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate continuă să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi și pe viitor amenințată.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză până în acest moment, inculpatul a realizat în cele din urmă ce reprezintă consecințele faptelor sale, colaborând chiar din primul moment cu organele de poliție pe care le-a condus la Pensiunea, arătându-le unde se află drogurile.

De asemenea, inculpatul a manifestat sinceritate în declarațiile sale, făcând un denunț pentru a beneficia astfel de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, dar și pentru a facilita descoperirea și identificarea altor persoane implicate în traficul și consumul de droguri.

Este tânăr, a împlinit de curând vârsta de 18 ani, nu a mai comis fapte antisociale și are o familie care-i poate constitui suport în eforturile sale de îndreptare a atitudinii infracționale.

Pe de altă parte din dispozițiile art.5 din convenție, se degajă dreptul inculpatului arestat preventiv de a fi eliberat în cursul procedurilor judiciare, sens în care în ultimele decizii recente ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele și împotriva României, s-a statuat obligativitatea instanțelor interne de a examina dincolo de durata rezonabilă a procedurilor, alternativa unei alte măsuri preventive decât detenția.

Din această perspectivă, curtea observă că în momentul de față, având în vedere durata detenției preventive de circa 6 luni, atitudinea inculpatului și toate celelalte date ce-l recomandă pozitiv este mai adaptată nevoilor instrucției penale, măsura preventivă a obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu, cu toate privațiunile pe care le presupune aceasta, ce vor fi stabilite în sarcina inculpatului conform art.145 Cod procedură penală.

Prin urmare, în conformitate cu dispoz.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, va fi admis recursul inculpatului și potrivit art.139 Cod procedură penală, curtea va dispune înlocuirea arestării preventive la care este supus inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instituind în sarcina acestuia obligațiile prevăzute de alin.11și alin.12ale aceluiași text de lege precizat.

Cheltuielile judiciare vor rămâne conform art.192 Cod procedură penală în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul inculpatului, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, declarat împotriva încheierii de ședință din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea, numai în ceea ce privește menținerea arestării preventive a inculpatului.

În baza art.139 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod procedură penală.

Pe durata măsurii inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații, impuse de art.145 alin.11 și art.145 alin.12 Cod procedură penală:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la Poliția Sector 3 - Secția 13 - B, desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Vâlcea;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se deplaseze la nici un spectacol sportiv sau cultural, în cluburi și discoteci;

- să nu se apropie de persoanele împreună cu care a săvârșit fapta și cu martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Prezenta decizie se comunică inculpatului și instituțiilor prev. de art. 145 al.21 Cod procedură penală.

Se atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 al. 22 pr.penală, în sensul că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin se va lua față de el măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, fiul lui și, născut la 02 februarie 1990, în municipiul B, sector 6, cu domiciliul în B, sector 3,-, -.2,.6,.31, CNP: -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/ /29 martie 2008 emis de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, dacă nu este arestat sau reținut în ală cauză.

Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.:

Tehn.

Jud.fond:

20.10.2008. / 3 ex.

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Pitesti