Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.540/R-MF
Ședința publică din 28 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - G-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror: dr.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de
Inculpații - fiul lui și, născut la 20 iunie 1985, - fiul lui și, născut la 31 martie 1981 și - fiul lui și -, născut la 23 martie 1989,în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-inculpat asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar; recurentul-inculpat G asistat de avocat ales, acesta fiind substituit la acest termen de avocat în baza delegației de substituire de la dosar și recurentul-inculpat asistat de avocat din oficiu în baza delegației de la dosar cu nr.3228/2009.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați aflați în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul inculpatului, avocat, arară că este nemulțumit de felul cum se instrumentează această cauză și menționează că arestarea inculpatului s-a dispus a doua zi după ce partea vătămată a formulat plângere penală pentru infracțiunea de viol, acesta prezentându-se de bună voie la postul de poliție. De asemenea arată că în încheierile anterioare s-a făcut referire la greutatea cu care inculpații ar fi aduși în fața instanței, la necolaborarea acestora pentru înfăptuirea actului de justiție. Mai arată că în acest stadiu al dosarului, are în vedere disp. art. 160/b pct.2 C.P.P. respectiv temeiurile noi care să justifice menținerea măsurii preventive. Arată că, la momentul luării măsurii, respectiv la 26.11.2008, temeiurile avute în vedere au fost două și anume faptul că este o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, prev. de art.148 lit. f) și C.P.P. faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. Față de această cauză, nu a observat să se fi făcut vreo probă în acest sens și rămâne la aceeași problemă a prezumției, care trebuie să fie dublată de niște elemente, chiar dacă nu sunt probe, declarații de martori care să aducă în atenție necesitatea luării acestei măsuri față de o persoană prin faptul că dacă ar fi pusă în libertate ar efectua un anume act sau gest.
De asemenea inculpatul este arestat de 8 luni și încearcă să explice situația și nu se face auzit. Infracțiunea de viol pentru care este acuzat, reprezintă de fapt un raport sexual cu prietena sa și nimeni nu dorește să efectueze o probă în cursul urmăririi penale față de această situație. În momentul în care celelalte probe administrate în cauză nu-l înfățișează pe inculpat ca fiind un element antisocial, ca o persoană certată cu comunitatea și gesturile sau comportamentul său în societate nu arată că ar fi un pericol public, inculpatul se întreabă de ce este arestat.
Se poate spune că arestarea inițială a inculpatului s-a făcut pentru a nu influența părțile, pentru a nu încerca denaturarea adevărului, pentru faptul că partea vătămată avea 15 ani, asta până în momentul în care parchetul a administrat toate probele, dar după cca. 8 luni de arest, în condițiile în care probele sunt strânse în dosar nu se mai poate pune problema săvârșirii vreunei infracțiuni sau părăsirea localității, sau denaturarea adevărului, solicită instanței să acorde o șansă acestor tineri.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, (în baza delegației de substituire de la dosar pentru avocat ales ) pentru recurentul-inculpat G solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită în baza disp. art. 160/2 pct. 2 teza a II-a C.P.P. a nu se mai menține starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât acele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin.
Menționează că inculpatul nu are antecedente penale, a avut și are o conduită bună, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat de organele de politie, însă la un moment dat, citația emisă de organul de poliție nu a ajuns la inculpat și astfel s-a găsit motivul că acesta s-ar sustrage de la urmărirea penală, după ce în urmă cu 6 luni de zile, ceilalți doi inculpați fuseseră arestați.
Mai arată că există două categorii de declarații, în ceea ce privește săvârșirea faptei de către inculpatul, respectiv, la început partea vătămată a arătat că nu a participat la acest viol, iar ulterior, așa cum menționează ceilalți doi inculpați prin memoriile depuse la dosar, se arată că la momentul consumării raportului sexual, inculpatul nu se afla acolo.Chiar și inculpatul precizează în memoriul său, că a avut un raport sexual cu prietena sa, partea vătămată minoră, cu acordul acesteia, iar inculpatul G nu a fost acolo.
Toate aspectele menționate duc la concluzia că într-adevăr inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol și solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat, admiterea recursului, casarea încheierii recurate revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpatului întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, urmărirea penală este finalizată, au fost administrate probele, au fost audiați martorii, s-au făcut confruntări, s-au făcut examene de laborator, iar la momentul de față nu mai există probe că lăsat în libertate ar influența aflarea adevărului sau că s-ar sustrage cercetărilor judecătorești.
Arată că inculpatul nu a avut o contribuție efectivă la săvârșirea faptei, nu este autor și nu poate influența mai departe buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei trei inculpați ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate și respingerea cererii de înlocuirea a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să se constate că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și să se dispună menținerea stării de arest a celor trei inculpați potrivit disp.300/2 rap.la art.160 /b Cod pr.penală. Astrfel, inculpații, și G au întreținut fiecare un raport sexual cu minora, în vârstă de 14 ani, prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința. Cu această împrejurare, inculpatul Gam ai întreținut, în aceleași condiții, și un raport sexual oral cu victima.
De asemenea s-a mai reținut că și în data de 25 noiembrie 2008, inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, a mai întreținut un raport sexual normal cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința. Astfel sunt întrunite condițiile prev. de art.143 existând C.P.P. suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceasta rezultând din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. Se constată că își au în continuare aplicabilitate în speța de față disp art.148 lit. f) Cod procedură penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiunea de viol fiind una cu un grad ridicat de pericol social, rezonanța socială pe care o generează săvârșirea unor astfel de fapte, ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpaților.
La aprecierea pericolului social pentru ordinea publică instanța a avut în vedere că partea vătămată este minoră, iar constrângerile fizice și psihice ce au fost exercitate de inculpați asupra acesteia sunt de natură a impieta dezvoltarea armonioasă victimei pe toate planurile.
Gradul de pericol social subzistă în condițiile în care faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale au fost săvârșite de cei trei inculpați asupra unei părți vătămate minore asupra căreia au exercitat acte de violență fizică și psihică. Se mai adaugă faptul că partea vătămată a mai trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină generată exact de activitatea delictuoasă a celor trei inculpați, dar și faptul că asupra aceleiași părți vătămate inculpații au exercitat acte de amenințare pentru ca aceasta să nu denunțe cele întâmplate.
Inculpatul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul G, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece nu este vinovat și nu a fost de față la cele întâmplate.
Inculpatul, având cuvântul solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 18 august 2009, Tribunalul Argeșa respins cererile formulate de inculpații, și G, de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art. 160/b și art. 300/2 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive, dispusă față de inculpații -, fiul lui și G, născut la data de 20.06.1985, -, fiul lui și -, născut la data de 23.03.1989, G, fiul lui și, născut la data de 31.03.1981.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală, întrucât există suficiente indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, s-a constatat că își au în continuare aplicabilitate dispozițiile art. 148 lit. f) Cod de procedură penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe potrivit cărora lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a subliniat că starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiunea de viol fiind una cu un grad ridicat de pericol social, iar rezonanța ei socială implică, cu necesitate, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare.
La aprecierea pericolului social pentru ordinea publică, instanța s-a avut în vedere și faptul că partea vătămată este minoră, iar constrângerile fizice și psihice ce au fost exercitate de inculpați asupra acesteia sunt de natură a impieta asupra dezvoltării armonioase victimei, pe toate planurile.
În continuare, s-a observat de către judecătorul fondului că partea vătămată a mai trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină, generată de activitatea delictuoasă a celor trei inculpați, dar și faptul că asupra aceleiași părți vătămate inculpații au exercitat acte de amenințare pentru ca aceasta să nu denunțe cele întâmplate.
Aceste aspecte au fost de natură să convingă că lăsarea în libertate a inculpaților nu este oportună, în condițiile în care această măsură nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate.
S-a concluzionat că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează această instituție și că în continuare subzistă temeiurile care au determinat această măsură.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs cei trei inculpați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, cu consecința punerii lor în libertate.
În motivarea recursului său, inculpatul - a arătat că, încă de la luarea măsurii preventive împotriva sa, nu a fost demonstrată existența pericolului pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică.
De asemenea, a precizat recurentul că fapta ce i se impută este, în realitate, un raport sexual cu prietena sa, iar după circa 8 luni petrecute în arest nu se mai pune problema de a mai influența în vreun fel probele, ori de a comite o altă infracțiune.
La rândul său, recurentul - inculpat Gai nvocat circumstanțele ce-i caracterizează persoana, și anume lipsa antecedentelor penale, conduita sa bună, faptul că s-a prezentat în fața autorităților, ori de câte ori a fost chemat deși, în urma faptului că una dintre citații nu i-a fost remisă, a fost acuzat că se sustrage cercetărilor.
Recurentul - inculpat - a invocat, în susținerea recursului, împrejurarea că urmărirea penală este finalizată, că probele au fost administrate, pentru a susține că temeiurile care au determinat arestarea s-au modificat și a solicita înlocuirea detenției preventive cu o altă măsură preventivă, mai blândă.
Totodată, a arătat acest recurent că el nu a avut o contribuție efectivă la săvârșirea faptei, că nu este autor și, deci, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Examinând hotărârea atacată cu recurs, curtea constată că nu sunt fondate criticile ce i-au fost aduse și nici nu sunt identificate, în cuprinsul acesteia, încălcări de natură a atrage sancțiunea nulității.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 522/P/2008 din data de 11.05.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșs -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a celor trei recurenți - inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În esență, li se impută acestora că, în baza unei înțelegeri prealabile, în noaptea de 13 spre 14.08.2008 au luat-o cu forța pe minora -, în vârstă de 14 ani, din autoturismul condus de martorul - și, profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra, împotriva voinței acesteia au întreținut raporturi sexuale cu ea, iar ulterior, la data de 25.11.2008, inculpatul - a întreținut din nou raport sexual cu minora, împotriva voinței sale, prin constrângerea ei și profitând de imposibilitatea fizică de a se apăra și de a-și exprima voința; în realizarea activității infracționale, acesta a fost ajutat, cu intenție, de coinculpații - și, care i-au înlesnit săvârșirea infracțiunii.
Prin încheierea nr. 97/CC/26.11.2008 a Tribunalului Argeșs -a luat măsura preventivă a arestării față de recurenții - inculpați -, - și pe o perioadă de 29 de zile, fiind ulterior prelungită această măsură la mai multe termene.
Ulterior, la data de 21.04.2009, a fost reținut și inculpatul G, după care s-a dispus arestarea sa de către judecător.
În speță, este evident că temeiurile avute în vedere inițial continuă să existe, fiind întrunite, și în acest moment, cerințele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) din cod.
Referitor la prima dintre acestea, curtea constată că la dosarul cauzei sunt probe ce dau în continuare contur presupunerii rezonabile că recurenții - inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptelor ce li se impută, de viol, respectiv complicitate la viol.
Deși poziția inculpatului -, cercetat ca autor al infracțiunilor, este una de nerecunoaștere, dovezile propuse de acuzare (declarațiile date de victimă, de părinții acesteia, de coinculpatul, de martora minoră, colegă a părții vătămate și de tatăl acestei martore) susțin situația de fapt reținută de procuror prin rechizitoriu.
În continuare, este indiscutabil că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, pe o anumită perioadă de timp.
Timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive se încadrează în limita unui termen rezonabil și nu a putut diminua cu nimic pericolul concret pe care lăsarea lor în libertate l-ar prezenta, date fiind împrejurările concrete de comitere a faptelor (mai mulți agresori, partea vătămată - minoră, etc.).
Recurenții - inculpații au avut, pe parcursul cercetărilor, o poziție oscilantă, încercând să susțină varianta potrivit căreia minora a consimțit să întrețină cu ei raporturi sexuale, apoi au încercat să implice și pe alte persoane, despre care au pretins că au avut, la rândul lor, relații intime cu victima, dar aceste susțineri au fost înlăturate prin mijloacele de probă administrate, dovedindu-se a fi neconforme cu realitatea.
Prin urmare, există date din care rezultă că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, așa încât scopul procesului penal, astfel cum este prevăzut de art. 136 din Codul d e procedură penală, nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a recurenților, căci acești ar putea încerca, odată lăsați în libertate, să o influențeze pe partea vătămată, sau chiar să comită o nouă infracțiune de viol.
Pe cale de consecință, încheierea prin care a fost menținută starea de arest preventiv este legală și temeincă, urmând a fi respinse recursurile declarate împotriva acesteia ca nefondate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2, vor fi obligați recurenții - inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpații-recurenți - fiul lui și, născut la 20 iunie 1985: G - fiul lui și,născut la 31 martie 1981 și - fiul lui și -, născut la 23 martie 1989, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții-inculpați și G la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul-inculpat la 200 lei, cu același titlu, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu avansat din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./21.09.2009
Jud. fond.:.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
