Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 539/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE PENALĂ NR. 539/R-MF
Ședința publică din 28 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - G-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror: dr.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul G, în stare de arest, asistat de avocat ales.HG
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și HG procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat HG, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara și punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării. Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pentru aceste motive solicită să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpatului.
Totodată, avocat, precizează că aceste temeiuri au stat la baza luării măsurii arestării preventive, urmărirea penală s-a finalizat, inculpatul a fost trimis în judecată și în această situație nu știe ce ar putea să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Consideră că ar fi elemente noi dacă, în timpul cât a stat arestat în penitenciar, ar fi făcut ceva sau ar fi avut tentativa de a face ceva care să împiedice aflarea adevărului sau pentru a influența părțile.
Inculpatul poate fi acuzat în cel mai rău caz de tentativă de viol și nu de infracțiunea de viol cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate deoarece inculpatul nu ar încerca să săvârșească alte fapte similare cu cea pentru care a fost trimis în judecată pentru că acesta cunoaște consecințele.
Totodată solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, acesta este căsătorit și are în întreținere un copil minor.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul pune concluzii, de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului G întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.p Cod Penal, din probele administrate până în prezent de organele de urmărire penală (declarațiile părții vătămate, ale martorilor, ), rezultând că în cauză există suficiente date și indicii temeinice de natură să ne convingă despre faptul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.
De asemenea subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In lipsa existenței unor criterii legale de apreciere a pericolului social concret instanța se raportează la gravitatea fapta pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, gravitate determinată de natura și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, vârsta fragedă a părții vătămate, reacția comunității din care fac parte atât inculpatul, cât și partea vătămat, ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, din atitudinea inculpatului, din datele referitoare la persoana părții vătămate care este minoră, în vârstă de 12 ani, existând temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși fapte asemănătoare sau ceilalți cetățeni ar privi această măsură drept o încurajare la asemenea fapte, reprezentând totodată și o lipsă de atitudine, de măsuri ferme din partea organelor îndreptățite, față de acest tip de fapte penale.
Pentru motivele invocate, procurorul solicită a se respinge recursul și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, deoarece nu a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a espins cererea formulată de inculpatul G, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
In baza art.160/b și art. 300/2 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 11.12.1983 în orașul C, județul A, -.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 127/P/2009 din 11.06.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin.1 și 3 Cod penal, reținându-se că, în data de 25.03.2009, prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorei, în vârstă de 12 ani, de a se apăra, a întreținut un raport sexual oral cu aceasta.
Arestarea preventivă a inculpatului G s-a dispus prin încheierea nr.19/CC din 26.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș. Conform disp. art. 3002Cod pr.penală, în cazul în care inculpatul este arestat, instanța, legal sesizată, este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând conform disp. art. 160 Cod pr.penală.
Potrivit art. 160 alin. 1 Cod pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin. 3 din același text, se arată că, în cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.p Cod Penal, din probele administrate până în prezent de organele de urmărire penală (declarațiile părții vătămate, ale martorilor, ), rezultând că în cauză există suficiente date și indicii temeinice de natură să conducă la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.
De asemenea, subzistă și temeiul prev de art 148 lit. f Cod pr. penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In lipsa existenței unor criterii legale de apreciere a pericolului social concret instanța s-a raportat la gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, gravitate determinată de natura și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, vârsta fragedă a părții vătămate, reacția comunității din care face parte atât inculpatul, cât și partea vătămată ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, din atitudinea inculpatului, din datele referitoare la persoana părții vătămate care este minoră, în vârstă de 12 ani, existând temerea că lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși fapte asemănătoare sau ceilalți cetățeni ar privi această măsură drept o încurajare la asemenea fapte, reprezentând totodată și o lipsă de atitudine, de măsuri ferme din partea organelor îndreptățite, față de acest tip de fapte penale.
Pentru motivele invocate, instanța a respins și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În consecință, instanța, în temeiul art. 300/2rap. la art. 160/ Cod pr.penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, solicitând casarea încheierii și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, deoarece nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării.
S-a invocat faptul că urmărirea penală s-a finalizat, inculpatul a fost trimis în judecată și că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea arestării, deoarece între timp inculpatul a fost arestat și nu a încercat măcar să împiedice aflarea adevărului sau să influențeze părțile sau martorii.
S-a invocat că acuzațiile ce pot fi aduse inculpatului nu sunt în realitate atât de grave ca cele reținute în rechizitoriu, în sarcina sa putându-se reține cel mult o tentativă de viol și în nici un caz o infracțiune consumată și s-au invocat circumstanțele personale, respectiv faptul că acesta este căsătorit, are în întreținere un copil minor și nu are antecedente penale.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
In mod corect prima instanță a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în condițiile în care arestarea s-a dispus în baza art.148 lit.f Cod pr.penală, existând indiciile în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol asupra unei minore, pentru care legea prevede o pedeapsă mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește indiciile săvârșirii faptei, în mod corect s-au reținut declarațiile părții vătămate și ale martorilor, actul medico-legal și susținerile inculpatului care, deși nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, arată că a fost în același autoturism cu minora, că a oprit autoturismul pe marginea unei gârle, deși inițial spusese că merge la târg, că a rămas singur cu minora și că i-a propus acesteia să întrețină raport sexual cu el, însă aceasta nu a fost de acord, precum și faptul că în momentul în care minora a fugit, a urmărit-o până în curtea în care se adăpostise și a luat-o cu forța până la locul unde se afla parcat autoturismul, chiar dacă martorii care locuiau în locuința unde intrase partea vătămată i-au cerut să o lase în și numai la solicitarea poliției i-a dat drumul minorei.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, din perseverența cu care inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată minoră și nu a renunțat la hotărârea sa infracțională nici atunci când persoanele din sat i-au cerut să se oprească, astfel încât fapta acestuia a produs o indignare puternică în comunitatea în care a avut loc și temerea că nici intervenția unor consăteni nu ar fi suficientă pentru a-l opri pe inculpat, fiind necesară reacția promptă a organelor abilitate să cerceteze și să prevină săvârșirea de infracțiuni. Din această perspectivă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, care ar permite întoarcerea inculpatului chiar în comunitatea rurală în care a săvârșit fapta, ar fi ineficientă ca și încercare de restabilire a ordinii publice.
Aspectele de fond și cele privind încadrarea juridică a faptei, urmează a fi clarificate într-o procedură contradictorie, care presupune participarea și a părții vătămate și exced limitelor impuse controlului judiciar al încheierii prin care s-a dispus doar asupra măsurii preventive. Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică chiar dacă fapta ar primi o încadrare juridică pedepsită mai puțin, deoarece comportarea lui dovedește desconsiderarea unor drepturi fundamentale ale omului, cele privitoare la integritate corporală, la libertate individuală și viață intimă, situație în care restrângerea libertății inculpatului prin menținerea arestării preventive apare ca fiind justificată de atingerea gravă adusă de acesta drepturilor minorei de doar 12 ani, proporțională cu aceasta și necesară pentru prezervarea drepturilor celorlalți membri ai comunității.
Trecerea unei perioade de doar 5 luni de la momentul săvârșirii faptei nu este suficientă pentru ștergerea ecoului acesteia în memoria publică, iar întoarcerea inculpatului în mijlocul acesteia ar produce reactivarea sentimentelor negative trăite de persoana vătămată minoră și ar crea cetățenilor impresia lipsei eficienței măsurilor preventive.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge ca nefondat recursul, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul-recurent G, fiul lui și, născut la data de 11 decembrie 1983, în C, jud. A, -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
15 septembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
