Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 541
Ședința publică de la data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1974 și fiul lui și I, născut la data de 28 aprilie 1975, ambii aflați în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3001alin. 3 Cod proc. penală a fost menținută arestarea preventivă dispusă prin încheierea nr. 8/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, față de ambii inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații și personal și asistați de apărător ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale în baza contractului de asistență juridică nr. 86/10.06.2008, aflat la fila 15 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales a luat legătura cu cei doi inculpați, învederând instanței că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților și având cuvântul arată că aceștia au formulat recurs împotriva încheierii din data de data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, considerând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată că împotriva acestora urmărirea penală pentru infracțiunea de trafic de persoane a început în anul 2003 dar ulterior au fost scoși de sub urmărire penală. În anul 2007 ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost infirmată și s-au reluat cercetările iar în data de 29 ianuarie 2007 la Tribunalul Dâmbovițaa fost respinsă propunerea de arestare preventivă privind pe cei doi inculpați.
Împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara.
La data de 14.05.2008 inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la parchet, cei doi înțelegând că nu vor mai fi chemați pentru cercetări. La data de 22 mai 2008 cei doi inculpați și-au procurat bilete în vederea plecării în Spania și cu această ocazie la controlul vamal s-a constatat interdicția de a părăsi țara, au fost reținuți și s-a dispus încarcerarea lor.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive Tribunalul Dâmbovițaa menținut starea de arest a acestora, măsură care este netemeinică și nelegală.
Inculpații nu au zădărnicit urmărirea penală și nici nu există indicii că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Cei doi inculpați s-au prezentat atât la poliție cât și la parchet și nu există motive temeinice ca măsura arestării să fie menținută.
Se solicită admiterea recursurilor formulate de cei doi inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că încheierea prin care Tribunalul Dâmbovițaa menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, conform disp. art. 3001alin. 3 Cod proc. penală, este legală și temeinică, raportat la disp. art. 143 Cod proc. penală și art. 148 Cod proc. penală.
Cei doi inculpați nu au respectat măsura obligării de a nu părăsi țara și au încercat să plece în Spania, sustrăgându-se de la urmărirea penală, iar dacă vor fi lăsați în libertate, există riscul să procedeze la fel și la cercetarea judecătorească.
Aceștia nu pot invoca necunoașterea legii penale și nici faptul că odată finalizată urmărirea penală, măsura obligării de a nu părăsi țara încetează.
Concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvântul arată că a avut intenția să plece în Spania la soacra sa pentru a lămuri situația celor doi copii minori pe care acesta îi are.
Când a fost chemat la parchet a înțeles de la procuror că s-a finalizat cercetarea penală, iar dosarul va fi înaintat la instanță. De altfel nu s-a sustras niciodată de la urmărirea penală. Solicită admiterea recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului arătând că măsura obligării de a nu părăsi țara expira la data de 20 mai 2008.
Plecarea sa în străinătate era determinată de rezolvarea unor probleme financiare, având rate de plătit la bancă și intenționând să meargă la sora sa în Spania, pentru a fi ajutat în găsirea unui loc de muncă.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovița, în temeiul disp. art.3001alin.3 cod proc. penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr.8 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1974 în com. Tătărani, jud.D și, fiul lui și I, născut la data de 28 aprilie 1975 în Târgoviște.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.75/D/P/2006 din 4 iunie 2008 al Direcției de Investigare al Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovițas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1974 în com. Tătărani, jud.D, cu domiciliul în com. de, jud.A, fără forme legale în com. Tătărani, sat nr.141, jud.D, studii 10 clase, neîncadrat în muncă, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2007, cu aplic. a rt.37 alin.1 lit.a Cod penal; art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și, fiul lui și I, născut la 28 aprilie 1975 în Târgoviște, jud. D, domciliat în com. Tătărani, sat, jud. D, studii 12 clase, neîncadrat în muncă, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, în cazul fiecăruia cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Se reține de către tribunal că inculpații au fost arestați preventiv și s-au emis mandatele de arestare nr.10/U/23 mai 2008 ( ) și respectiv nr.11/U/23 mai 2008 ( ) iar temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuarea privarea de libertate a acestora, atât prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cât și în raport de actele și lucrările dosarului.
S-a motivat astfel că inculpații au fost cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, infracțiuni ce sunt tot mai numeroase în ultima perioadă și care creează un sentiment de insecuritate în rândul populației.
Din atitudinea inculpaților, care și-au procurat bilete de avion cu destinația Madrid, pe care au încercat să le folosească la data de 22 mai 2008, în perioada în care aceștia aveau interdicția de a părăsi țara, încălcând astfel obligațiile impuse, instanța de fond a tras concluzia că inculpații, deși cunoșteau de existența cauzei aflată în curs de instrumentare, cu intenție au încălcat interdicția fără acordul organelor care a dispus-
Totodată, s-a reținut că inculpații nu s-au prezentat conform graficului stabilit la organele de poliție, așa cum rezultă din procesele verbale încheiate de către lucrătorii Postului de Poliție Tătărani (572-577 ), așa încât este posibil ca aceștia să fi încercat să se sustragă cercetării judecătorești, situație în care s-a apreciat că alături de temeiurile care au determinat arestarea există temeiuri noi ce justifică privarea de libertate, respectiv cel prev. de art.148 alin.1 lit.a Cod proc. penală.
În aceste condiții, s-a stabilit că pentru o mai bună administrare a justiției se impune ca cercetarea judecătorească să continue cu inculpații în stare de arest, aceștia urmând a fi audiați cu privire la faptele pentru care sunt cercetați, ocazie cu care vor putea fi verificate învinuirile ce le sunt aduse prin actul de sesizare al instanței.
În concluzie, apreciindu-se că în cauză sunt incidente disp. art.3001alin.3 cod proc.penală, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Împotriva încheierii din 10 iunie 2008 au declarat recurs, în termen, inculpații și, care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor orale, inculpații, prin apărător ales, au criticat încheierea primei instanțe, susținând că în mod greșit a fost menținută măsura arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
S-a susținut că în anul 2003 a fost începută urmărirea penală împotriva celor doi inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane, iar ulterior, aceștia au fost scoși de sub urmărire penală însă ordonanța a fost infirmată și s-au reluat cercetările în anul 2007, arătându-se totodată că propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați a fost respinsă dar împotriva lor a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara.
Se mai motivează că la data de 14 mai 2008 inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, așa încât aceștia au înțeles că nu vor mai fi chemați pentru cercetări, astfel că la data de 22 mai 2008 și-au procurat bilete de avion în vederea deplasării în Spania, iar cu ocazia controlului vamal, constatându-se încălcarea interdicției de a părăsi țara, inculpații au fost reținuți și s-a dispus încarcerarea lor.
Totodată, s-a arătat că inculpații nu au zădărnicit urmărirea penală și nici nu există indicii că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, așa încât nu există motive temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Prin încheierea nr.8 din 23 mai 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis propunerea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive formulată de - Biroul Teritorial Dâmbovița și a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23 mai 2008, orele 3,30 până la 21 iunie 2008, orele 3,30, fiind emise totodată mandatele de arestare preventivă nr.10/U/23 mai 2008 ( ) și respectiv nr.11/U/23 mai 2008 ( ), soluție definitivă, urmare respingerii recursurilor declarate de inculpați prin încheierea din 26 mai 2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
La pronunțarea acestor hotărâri s-a reținut că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2007, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal; art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, în cazul fiecăruia cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina acestora că în perioada 2002-2003, prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în Spania, au determinat mai multe părți vătămate să meargă în această țară, ocupându-se de obținerea documentele necesare călătoriei și asigurarea transportării acestora în localitatea, unde, prin exercitarea de amenințări și acte de violență repetate, le-a obligat să practice prostituția în folosul lor, sub pretextul existenței unei datorii reprezentând costul călătoriei, obținând sume mari de bani din practicarea, de către părțile vătămate, a prostituției.
Instanța de fond a luat măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură prelungită ulterior prin Încheierea nr.3 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și prin Ordonanțele din 28 mai 2008 și din 23 aprilie 2008 a -Biroul Teritorial Dâmbovița.
S-a reținut de asemenea că la data de 22 mai 2008 inculpații au încercat să părăsească teritoriul României, prin Aeroportul cu o cursă, fiind depistați de organele de poliție de frontieră, încălcând astfel obligațiile înscrise în art.145 cod proc. penală.
Ulterior, prin Rechizitoriul nr.75/D/P/2006 din 4 iunie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- din 5 iunie 2008, ca instanță de fond, cu prim termen de judecată la data de 4 iulie 2008.
Potrivit disp. art.3001alin.1 cod proc. penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar alineatul 3 prevede că dacă temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, fiind conformă disp. art.1451rap. la art.145 alin.3 cod proc. penală, astfel cum a fost modificat și completat prin nr.OUG60/2006, combinat cu art.146 și art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, având în vedere că inculpații și, împotriva cărora se dispusese măsura obligării de a nu părăsi țara, cu rea credință, au încălcat obligațiile impuse de organele de urmărire penală, mai mult, la data de 22 mai 2008 au fost depistați pe Aeroportul, când se pregăteau să părăsească teritoriul României cu destinația Madrid-Spania.
De asemenea, rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale că în cauză există indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost cercetați, cu privire la care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri nu au încetat ci ele subzistă și în prezent și impun în continuarea privarea de libertate a inculpaților, față de natura și gravitatea faptelor imputate, amploarea fenomenului infracțional privind traficul de carne vie și asocierea în vederea comiterii unor asemenea infracțiuni, și impactul negativ asupra societății în cazul cercetării în stare de libertate a persoanelor ce comit infracțiuni de o gravitate deosebită, cum sunt cele imputate inculpaților.
În plus, așa cum a reținut și tribunalul, în prezent, există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpaților, respectiv cel prev. de art.148 alin.1 lit.a cod proc. penală, întrucât în raport de atitudinea adoptată de inculpați, care au încălcat obligațiile stabilite de organul judiciar, încercând să părăsească teritoriul României, există riscul ca aceștia să se sustragă cercetării judecătorești, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților fiind, de altfel, necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Motivele susținute de inculpați în justificarea hotărârii de deplasare în Spania nu constituie temeiuri pentru revocarea stării de arest preventiv, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit încălcarea de către aceștia, cu rea credință, a obligațiilor impuse de procuror, iar potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, o asemenea încălcare atrage înlocuirea obligației de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
Ca atare, constatându-se că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se mențin și în prezent și totodată există temeiuri noi care justifică această măsură, prima instanță, în mod temeinic și legal, a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați, în cauză fiind incidente disp. art.3001alin.3 cod proc. penală, așa încât recursurile de față fiind nefondate, vor fi respinse conform art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1974 și, fiul lui și I, născut la data de 28 aprilie 1975, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva Încheierii dată în Camera de Consiliu la data de 10 iunie 2008 de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de Președinte complet
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
6 ex./16.06.2008
Dosar fond nr- Trib. D/Judec. fond
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Mihai Viorel
