Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 540/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 540
Ședința publică de la data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 mai 1974, domiciliat în Târgu M,-,. 41, județul M și de petenta, domiciliată în Târgu M,-,. 41, județul M împotriva încheierii din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2532/2005 al Tribunalului Prahova, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulată de.
Prin aceeași încheiere s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit inculpatul și petenta pentru care a răspuns apărătorul ales din Baroul Prahova, conform împuternicirilor avocațiale aflate la filele 22-23 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul arată că depune la dosarul cauzei un set de acte privind pe inculpatul și învederează instanței că nu a fost atașat la prezenta cauză volumul ce cuprinde ordonanța de instituire sechestru asigurator.
Arată că recurentul a declarat recurs la încheierea din data de 27 mai 2008 prin care i s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare măsurii obligării de a nu părăsi țara. Tribunalul Prahovaa apreciat în mod greșit că cererea de revocare este neîntemeiată, că inculpatul poate părăsi țara și că nu se va prezenta în instanță.
Arată că inculpatul poate fi reprezentat de apărătorul ales în instanță, nefiind necesară prezența sa la audierea martorilor. Nu au existat dovezi că inculpatul intenționa să părăsească țara.
Inculpatul este vicepreședinte al Consiliului de Administrație al SC SA Târgu M și în această calitate acesta trebuie să facă deplasări în străinătate în vederea încheierii de contracte cu partenerii străini.
Prin recursul petentei instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiată cererea de ridicare a sechestrului asigurător, în plângere invocându-se constatarea nulității procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător, conform disp. art. 163 alin. 2 Cod proc. penală. Măsurile asigurătorii pot fi luate față de bunurile imobile atât împotriva inculpatului cât și a persoanei responsabile civilmente.
Soția inculpatului nu este inculpată în cauza de față și nici parte responsabil civilmente.
Procesul verbal de sechestru din data de 25.11.2004 este nul și nu este opozabil petentei.
Solicită admiterea recursului și casarea încheierii din data de 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova. Pe fond să se admită cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
De asemenea, solicită admiterea recursului formulat de petenta, casarea încheierii din 27 mai 2008, admiterea plângerii petentei, constatarea nulității procesului verbal de instituire sechestru asigurator cu efectuarea radierii înscrierilor din cartea funciară.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de inculpatul, arătând că încheierea prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi atacată separat cu recurs.
Apărătorul ales având cuvântul pentru inculpatul cu privire la excepția inadmisibilității recursului, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul cu privire la recursul formulat de petenta solicită respingerea acestuia ca nefondat. Măsura asiguratorie luată prin ordonanța nr. 4/P/2004 a PNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureșs -a menținut în baza deciziei nr. 680/14.09.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin Încheierea de ședință din 27 mai 2008, pronunțată în dosarul nr.2532/2005 al Tribunalului Prahova, între altele, s-a respins cererea prin care inculpatul (fiul lui și, născut la 15 mai 1974 în orașul Reghin, județul M, cu același domiciliul,- și reședința în municipiul Târgu M,-,.41, județul M) a solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, precum și cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de petenta, domiciliată în municipiul Târgu M,-,.41, județul M, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că procesul se află în primă desfășurare, neepuizându-se audierea martorilor, situație în care prezența inculpatului în instanță este absolut necesară, până la finalizarea fazei procesuale.
Pe de altă parte, există riscul ca acesta să nu se mai prezinte la termenele stabilite pentru cercetarea judecătorească, invocând eventuale deplasări în interes de serviciu, sau chiar să părăsească definitiv teritoriul României.
Cât privește instituirea sechestrului asigurător pe apartamentul situat în municipiul Târgu M,-,.41, județul M, plângerea nu se justifică, întrucât măsura și respectiv inscripția ipotecară, s-au luat cu respectarea dispozițiilor art.488-571 cod proc. civilă și art.462-471 cod civil, iar bunul imobil este proprietatea comună a soților, în indiviziune, nefiind stabilită cota-parte, până în prezent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri în termen inculpatul și petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
motivele arătate la primul grad de jurisdicție, recurentul a susținut că respingerea cererii este greșită, deoarece nu s-a făcut dovada că ar intenționa să părăsească țara, iar exercițiul normal al funcției de vicepreședinte deținută în cadrul - Târgu M implică deplasări obligatorii în afara teritoriului României, pentru derularea contractelor cu parteneri străini.
La rândul său, petenta a arătat că respingerea plângerii contravine dispozițiilor art.163 alin.2 cod proc. penală, întrucât măsurile asiguratorii nu pot fi luat decât împotriva inculpatului ori persoanei responsabile civilmente, statutul civil de soție a inculpatului neatrăgându-i o atare calitate în cauza de față.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, sub aceste aspecte, iar pe fond admiterea cererilor formulate, respectiv revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul și constatarea nulității procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător pe imobilul coproprietate din municipiul Târgu M,-,.41, județul M, precum și radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară.
În ce privește recursul inculpatului u.
Este real că potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 teza 2 cod proc. penală încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare a unei măsuri preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
În schimb, analiza sistematică asupra aceluiași aliniat, teza 1, determină concluzia că admiterea cererii, evident formulată de inculpat, poate fi atacată separat cu recurs, de către procuror.
O atare restrângere a accesului la justiție contravine dispozițiilor art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, amendată prin Protocolul nr.11 (art.26), potrivit cărora toate persoanele sunt egale în fața legii și au fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală și eficace în derularea procedurilor penale, inclusiv garantându-se prin lege dreptul la un recurs efectiv și un proces echitabil, indiferent de poziția procesuală.
Or, potrivit art.20 alin.(1) din Constituție, dispozițiile legii fundamentale privind drepturile și libertățile cetățenilor se interpretează și aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Ca urmare, constatând existența neconcordanței între art.14 din, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.26 din Pactul de amendare și legea procedurală penală internă, conform alin.(2) curtea este obligată să dea prioritate reglementării internaționale, în sensul recunoașterii dreptului inculpatului de a ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea privind revocarea unei măsuri preventive, luate împotriva sa în cursul procesului penal obiect al dosarului nr.2532/2005, aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Examinând motivele de casare invocate prin recursul declarat rezultă însă că acesta nu este fondat.
Situația de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile ce reglementează revocarea obligării de a nu părăsi țara înscrise sub art.1451rap. la art.145 cod proc. penală, au fost legal interpretate.
Astfel, față de prevederile alin.(23) al art.145 modificat prin Legea nr.356/2006, după trimiterea în judecată și sesizarea instanțelor judecătorești, constatându-se legalitatea și temeinicia măsurii restrictive de libertate, orice modificare a conținutului obligațiilor existente ori revocarea sau înlocuirea ei se poate dispune numai dacă au intervenit motive noi ori s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept avute în vedere inițial.
Prin rechizitoriul nr.4/P/2004 întocmit de -Serviciul Anticorupție Târgu M, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.6, 7 alin.(1) din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.(1) și (2) cod penal, art.6,7 alin.(3) din Legea nr.78/2000 rap. la art.257 alin.(1), ambele cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.12 alin.(1) lit.(b) din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut, în esență, că având calitatea de inspector specialitate în cadrul M-Direcția Controlului Fiscal, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, respectiv de control a societăților comerciale care au solicitat rambursări TVA în cuprinsul anului 2003, ar fi pretins și primit, repetat și în baza aceleiași rezoluții bani și foloase materiale, totalizând 16.650 euro și 59.382.802 lei.
Arestarea preventivă s-a dispus conform art.148 lit.h (redevenit lit.f) și lit.d cod proc. penală, în ultima situație constatându-se că a încercat zădărnicirea aflării adevărului, cerând unui martor să scoată din contabilitatea societății comerciale factura ce atesta plata pieselor folosite la reparația autoturismului soției.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, ca primă instanță la data de 29 martie 2005, formând obiectul dosarului nr.2532/2005.
Prin decizia penală nr.612/23 iunie 2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, admițându-se recursul inculpatului, s-a casat încheierea de ședință din 14 iunie 2005 a Tribunalului Prahova și pe fond s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile art.1451rap. la art.145 cod proc. penală.
Instanța de recurs a avut în vedere faptul că deși temeiurile ce au determinat arestarea nu au încetat, ele s-au schimbat în sensul că s-a diminuat impactul negativ al faptelor ce formează obiectul judecății, față de ordinea publică, iar judecata nu avansează din motive neimputabile acestuia, ci coinculpaților aflați în stare de libertate.
S-a apreciat că obligarea de a nu părăsi țara în condițiile art.1451rap. la art.145 cod proc. penală se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, asigurarea garanției de prezentare a inculpatului la fiecare din termenele de judecată stabilite în fața instanței de fond, precum și prevenirea riscului de sustragere la judecată.
Actele procedurale efectuate până în prezent în cauză justifică concluzia primei instanțe privind oportunitatea menținerii măsurii restrictive de libertate, în continuare, neintervenind motive de natură a conduce la înlocuirea sau încetarea acesteia.
Din materialul dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut existența faptelor și vinovăția, trimiterea în judecată având la bază probele administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv declarațiile a 35 martori propuși prin rechizitoriu pentru susținerea acuzării în fața instanțelor judecătorești.
Cauza trenează pe rol de peste 3 ani, perioadă în care s-au luat declarații celor trei inculpați, precum și a 27 martori, ultimul termen acordându-se la data de 17 iunie 2008 pentru prezentarea ultimilor 8 martori, față de care s-au dispus măsuri procedurale datorită tergiversării cercetării judecătorești.
Față de această situație, legal s-a apreciat necesitatea prezentării recurentului în instanță, nefiind suficientă reprezentarea prin avocat ales pentru aflarea adevărului într-o cauză penală de o atare complexitate, ce atrage sancțiuni privative de libertate de până la 15 ani închisoare și pedepse complimentare, în condiții de garantare a exercitării dreptului la apărare, contradictorialitate și prezumției de nevinovăție.
Se constată de asemenea că după revocarea arestării preventive, fiind pus în libertate, la 10 din cele 29 termene de judecată, nu s-au putut administra probatoriile încuviințate și din culpa recurentului, amânându-se cercetarea judecătorească pentru lipsa succesivă a acestuia, avocatului ales sau ambilor.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse ca acte noi rezultă că el a dobândit calitatea de vicepreședinte al Consiliului de Administrație în cadrul Târgu M, acceptând atribuții privind contractele în derularea programului investițional, prin Hotărârea nr.21 din 10 ianuarie 2008, deci în cursul desfășurării procesului penal la primul grad de jurisdicție, asumându-și responsabilitatea exercitării acestora, deși avea restricționată libertatea de mișcare în afara teritoriului statului român, aflându-se sub o măsură preventivă cu obligații stabilite conform art.1451rap. la art.145 cod penal.
Față de aceste elemente, este cert că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru revocarea obligării de a nu părăsi țara, atitudinea procesuală, complexitatea activității infracționale deduse judecății și trenarea dosarului de peste 3 ani pe rolul instanței de fond, justificând presupunerea rezonabilă că prin admiterea cererii există riscul de sustragere de la judecată, îngreunându-se aflarea adevărului, iar în final tinzându-se chiar la prescrierea răspunderii penale, grefat pe îndeplinirea unor atribuții de serviciu în afara frontierei de stat.
În ce privește recursul declarat de petenta.
Prin plângerea înregistrată la data de 27 mai 2008, aceasta a solicitat constatarea nulității procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător, din 25 noiembrie 2004, încheiat de -Serviciul Anticorupție Târgu M, urmat de efectuarea înscrierilor legale în cartea funciară a inscripției ipotecare asupra imobilului intrat în coproprietatea celor doi soți, prin vânzare-cumpărare, în anul 2000 situat în municipiul Târgu M,-,.41, județul
s-a efectuat în aplicarea art.19 și 20 din Legea nr.78/2000, art.22 din nr.OUG43/2002 rap. la art.118 lit.d) cod penal, potrivit cărora în cazul infracțiunilor de corupție incriminate prin art.6 și 7 valorile și bunurile date pentru determinarea săvârșirii acestora ori răsplătirea făptuitorului se confiscă în folosul statului, în care sens, încă din faza de urmărire penală luarea măsurilor asigurătorii asupra valorilor deținute, în nume propriu sau coproprietate este obligatorie.
Ca urmare, prima instanță a stabilit corect legalitatea procesului verbal de instituire a sechestrului, atâta timp cât s-a făcut dovada că bunul imobil sechestrat a intrat în patrimoniul soților mai înainte de pronunțarea unei hotărâri penale definitive, iar aceștia continuă starea de codevălmășie, neinteresând faptul că petenta nu are calitate de inculpată sau parte responsabilă civilmente, în cauză.
De altfel, măsura a fost confirmată și prin decizia nr.680 din 14 septembrie 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, casându-se încheierea de ședință din 6 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul respingerii plângerii formulate de inculpatul și menținerii sechestrului înființat prin Ordonanța din 24 noiembrie 2004 dată în dosarul nr.4/P/2004 al - Serviciul Teritorial Târgu Mureș.
Nu este de neglijat nici faptul că între actele materiale ce formează obiectul infracțiunilor deduse judecății, în sarcina soțului inculpat s-a reținut și existența unor probe certe care justifică presupunerea rezonabilă că ar fi primit drept mită și o serie de piese folosite pentru repararea autoturismului soției sale, petenta.
Pe de altă parte, astfel cum s-a motivat drepturile sale patrimoniale sunt ocrotite prin dispozițiile art.493 cod proc. civilă, întrucât creditorii personali ai soțului inculpat, inclusiv statul în executarea sancțiunii penale a confiscării speciale, pot urmări imobilul respectiv numai după împărțirea acestuia și stabilirea cotei-părți.
Concluzionând, față de considerentele expuse, Curtea apreciază că cererile formulate de către recurenți nu sunt întemeiate, iar încheierea atacată sub aceste aspecte este justă și conformă dispozițiilor legale ce reglementează menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara în cursul judecății în primă instanță și respectiv luarea măsurilor asigurătorii asupra inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiuni de corupție incriminate prin Legea nr.78/2000.
Așa fiind, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate în temeiul art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, iar recurenții vor fi obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în orașul Reghin, județul M,- și reședința în municipiul Târgu M,-,.41, județul și petenta, domiciliată în Târgu M,-,.41, județul M, împotriva Încheierii de ședință din 27 mai 2008 pronunțată în dosarul nr.2532/2005 al Tribunalului Prahova, ca nefondate.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./17.06.2008
2532/2005 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/20060
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Ion Stelian
