Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 539/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 539
Ședința publică de la data de 13 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1955, domiciliat în comuna Măneciu, Cheia, județul P și, fiica lui și, născut la 12 aprilie 1955, domiciliată în comuna Măneciu, Cheia, județul P, împotriva deciziei penale nr. 77 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-au admis apelurile părților vătămate și împotriva sentinței penale nr. 13/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria de
Prin aceeași decizie, în baza disp. art. 271 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 12 aprilie 1955, domiciliat în comuna Măneciu, Cheia, județul P, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea, în baza disp. art. 271 alin. 2 Cod penal a fost condamnată inculpata fiica lui și, născută la data de 30.10.1958, domiciliată în comuna Măneciu, Cheia, județul P la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 71 Cod penal s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.
În baza disp. art. 81 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați iar în baza disp. art. 82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare. Au fost obligați inculpații să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul compus din teren în suprafață de 500 mp și construcția edificată pe acesta situat în comuna Măneciu, sat Cheia, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul pentru care a răspuns apărătorul ales din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 39/2008 depusă la fila 5 dosar, fiind prezentă inculpata personal și asistată de apărătorul ales din cadrul Baroului P și intimații părți vătămate și, personal și asistați de apărătorul ales, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 19 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși ai inculpaților și părților vătămate având pe rând cuvântul arată că nu au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt excepții de invocat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales având cuvântul pentru recurenții inculpați arată că recursul privește decizia penală nr. 77 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și solicită casarea acesteia în baza disp. art. 378 Cod procedură penală și menținerea sentinței penale nr. 13/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria de
Instanța de apel prin decizia pronunțată a apreciat trunchiat probatoriile administrate neținând cont de înscrisurile aflate la dosar.
Părțile vătămate au solicitat instanței ridicarea sechestrului asigurator. Instanța civilă a nesocotit disp. art. 22 Cod proc. penală, care stipulează că hotărârea rămasă definitivă în cauza penală are autoritate de lucru judecată în fața instanței civile.
Arată că inculpații nu au avut reprezentarea faptei pentru care au fost condamnați, lipsind latura subiectivă a infracțiunii și neexistând vinovăția.
Instanța de fond a apreciat corect probele și a achitat inculpații pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești,
Apărătorul ales al intimatelor părți vătămate având cuvântul solicită să fie respinse recursurile formulate de inculpați ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că Tribunalul Prahova prin decizia pronunțată a interpretat corect probele administrate.
Recurenții inculpați au încălcat dispozițiile instanței, nerespectând hotărârea judecătorească pronunțată în cauza civilă, privind sechestrul asigurator. Locuința aflată pe terenul de 500 mp este proprietatea părților vătămate.
Ulterior aplicării sechestrului asigurator, pe locuința proprietatea soților, a fost încheiată tranzacție între cei doi soți, inculpatul primind sultă pentru partea din construcție pe care era proprietar.
De altfel pe locuința proprietatea inculpatei în urma executării silite este proprietar o terță persoană numitul din
Precizează că în cauză este vorba de două locuințe și să nu se facă confuzie între locuința inculpaților și cea a părților vătămate. Inculpații cu intenție nu lasă părțile vătămate să folosească locuința proprietatea lor exclusivă și terenul aferent.
Solicită instanței să constate că recursul inculpaților este nefondat.
Apărătorul ales al inculpaților având cuvântul arată că instanța de fond a respins cererea de sechestru asigurător, existând mai multe procese civile și chiar cerere de revizuire în legătură cu sechestrul asigurător.
Apărătorul ales al părților vătămate având cuvântul arată că cererea de sechestru asigurator nu a fost respinsă ca urmare a lipsei calității părților ci ca urmare a ordonanței președințiale și apoi pe calea dreptului comun.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul privind infracțiunea dedusă judecății arată că sechestrul asigurător s-a aplicat în 2001, părțile judecându-se din anul 1993. Părțile vătămate s-au adresat instanței pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
S-a constatat dreptul părților vătămate asupra terenului și imobilului din litigiu și s-a întabulat dreptul de proprietate la data de 17.03.2003. Inculpații refuză să lase părților vătămate imobilul și construcția aferentă în deplină proprietate.
Pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpați ca nefondat.
Inculpata având ultimul cuvânt arată că nu este vinovată de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, sentința instanței de fond fiind legală și solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr.77/19.03.2008 a Tribunalului Prahova au fost admise apelurile părților vătămate și, ambii domiciliați în P,-, jud.P împotriva sentinței penale nr.13 din 14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
S-a desființat sentința atacată, fiind condamnați inculpații, fiul lui și, născut la data de 12.04.1955, domiciliat în comuna Măneciu, sat Cheia, jud.P și, fiica lui și, născută la data de 30.10.1958, domiciliată în comuna Măneciu, sat Cheia, jud.P, ambii în baza art.271 alin.2 cod penal, la pedeapsa de câte 6 luni închisoare.
Potrivit art.71 cod penal au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art.64 lit.a, b cod penal cu excepția dreptului de a alege.
Conform art.81 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, fixându-se termen de încercare de 2 ani și 6 luni, pentru fiecare dintre inculpați, potrivit art.82 cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare.
Au fost obligați inculpații să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul compus din teren în suprafață de 5002și construcția edificată pe acesta situat în comuna Măneciu, sat Cheia, jud.
Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata a câte 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, precum și la plata a 400 lei cheltuieli judiciare către părțile vătămate, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.13 din 14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în baza art.11 pct.2 lit.a cod proc. penală combinat cu art.10 lit. cod proc. penală au fost achitați inculpații (fiul lui și, născut la 12 aprilie 1955) și (fiica lui G și, născută la data de 30 octombrie 1958), pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 alin.2 cod penal.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile.
A fost obligat fiecare din părțile vătămate și la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.394/2002 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Muntes -a constatat că și sunt proprietarii unui imobil, format din casa și teren în suprafață de 500 mp, situat în comuna Cheia, jud.P, cu consecința obligării lui și să le lase lui și, în deplină proprietate și liniștită posesie respectivul imobil.
A mai reținut instanța de fond că la data de 25.05.2001 a fost instituit un sechestru asigurător asupra terenului în suprafață de 21482al inculpaților și, din care face parte și suprafața de 5002ce aparține recurenților părților vătămate, precum și faptul rezultat din adresa nr- al Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară de M, că sechestrul asigurător nu a fost radiat.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel părțile vătămate și criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În esență, apelanții au arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece, fiind proprietari asupra terenului de 5002și a-i construcției edificate pe aceasta, situate în satul Cheia comuna Măneciu, jud.P, în mod nelegal instanța de fond nu a reținut culpa inculpaților și în comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, fapt rezultat și din declarațiile celor doi inculpați care au arătat permanent că nu înțeleg să le permită accesul la respectivul imobil, și că astfel, nu le recunosc dreptul de proprietate asupra imobilului-al căror proprietari sunt.
Luând în examinare sentința atacată, în raport de criticile apelanților, de probele administrate în cauză de și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, conform art.371 alin.2 cod proc. penală dar în limitele art.372 din același cod, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv din sentința civilă nr.304/14.02.2002 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte în dosarul civil nr.1949/2001 definitivă, rezultă că recurenții-părți vătămate și sunt proprietarii unei case formată din două camere și hol și a terenului pe care este edificată, situate în comuna Maneciu, sat Cheia, jud.
Prin aceeași hotărâre inculpații în cauză și au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile și construcțiile "identificate mai sus", rezultând astfel că părțile vătămate sunt proprietarii imobilului.
Mai rezultă din probele de la dosar că inculpații intimați prin declarațiile date la instanța de fond, au afirmat că deși părțile vătămate au hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5002și ai construcției edificate pe acesta, nu-i lasă pe aceștia să folosească terenul deoarece arată inculpata, pe rolul instanței există " un proces de revizuire" iar terenul se află și sub sechestru.
Și aceste susțineri sunt nefondate, deoarece sentința civilă nr.394/2002 este definitivă și produce efecte juridice conferite de lege, iar sechestrul asigurător instituit prin procesul verbal la data de 25.05.2001 al P transcris sub nr.5/5.06.2001 de fostul de carte funciară de pe lângă Judecătoria de M privește construcția compusă din parter și etaj pe care el are proprietatea inculpatului și nu terenul de 5002și locuința părții vătămate, respectiv sechestrul a fost instituit la cererea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și asupra bunurilor inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.271 alin.2 cod penal împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești constituie infracțiune de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
Din probele de la dosar, respectiv din declarația martorului care se coroborează cu declarațiile inculpaților, rezultă că, cu intenție inculpații și, nu au permis recurenților părți vătămate să folosească locuința din satul Cheia comuna Măneciu, jud.P ai căror proprietari sunt.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând, în esență, că nu au avut reprezentarea faptei pentru care au fost condamnați lipsind latura subiectivă a infracțiunii prev. de art.271 alin.2 cod penal. Aceasta întrucât asupra imobilului respectiv este înscris un sechestru asigurător care încă nu a fost ridicat astfel că nu se poate pune problema relei credințe din partea lor. Drept urmare, au solicitat casarea deciziei penale atacată și menținerea sentinței primei instanțe.
Pe parcursul soluționării recursului recurenții-inculpați au depus la dosarul cauzei un set de acte constând în sentința penală pronunțată în anul 2002 prin care s-a instituit sechestrul în cauză, certificatul de grefă din care reiese că s-a formulat cerere de revizuire împotriva acesteia, o adresă emisă de către părțile vătămate referitor la ridicarea sechestrului asigurător, certificat medical, cererea de intervenție a intimaților în dosarul de revizuire, sentința civilă nr.1352/2007 privind respingerea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, procesul verbal prin care intimații s-au adresat unui executor judecătoresc și cererea ce vizează ridicarea sechestrului asigurător.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.38514cod proc. penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.3859cod proc. penală, constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanța de apel spre deosebire de prima instanță de judecată, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.
Este neîndoielnic că cei doi inculpați au comis infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești în modalitatea prevăzută de art.271 alin.2 cod penal atât timp cât din toate probele administrate reiese limpede că și atât în data de 25.05.2006 dar și în alte rânduri au efectuat acte prin care au refuzat să respecte sentința civilă nr.394/14.02.2002 a Judecătoriei de M precum și punerea în executare a acesteia, datorită faptului că nu consideră legale hotărârile eliberate în favoarea părților vătămate, afirmând că imobilul respectiv le aparține (locuință compusă din 2 camere, un hol și suprafața de 5002aferentă acesteia).
După cum în mod just a observat și instanța de apel, sechestrul asigurător instituit prin procesul verbal al P P la data de 25.05.2001 și transcris sub nr.5/5.06.2001 de fostul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria de M nu privește imobilul în litigiu cum greșit a considerat prima instanță, ci construcția, proprietatea inculpaților compusă din parter+etaj având în total 11 camere plus beci, așa cum reiese din procesul verbal de aplicare a sechestrului aflat în dosarul de cercetare penală.
În alte ordine de idei, instanța de control judiciar a individualizat corect pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunea comisă făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art.72 cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de săvârșire a acesteia precum și a persoanelor inculpaților.
Drept urmare, motivul de recurs pe care inculpații și își sprijină calea de atac, acela prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală nu poate fi reținut.
Întrucât în cauză nu se identifică nici alte cazuri de casare a deciziei Tribunalului Prahova, cazuri ce se iau în considerare din oficiu, hotărârea apărând ca legală și temeinică, Curtea, în baza art.38515alin.1 pct.1 cod proc. penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și dispozițiile art.192 alin.2 și alin.193 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1955, domiciliat în comuna Măneciu, sat Cheia, județul P și, fiica lui și, născută la data de 30 octombrie 1958, cu același domiciliu, împotriva deciziei penale nr. 77/19.03.2008 a Tribunalului Prahova.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata câte unei sume de 8o lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 125 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre părțile vătămate și.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă, se Fiind în concediu de odihnă, se
semnează de președintele instanței semnează de președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă, se
semnează de grefierul șef de secție penală
Red. /Tehnored.
2 ex./03.07.2008
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. de
Judec. fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Mihai Viorel
