Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.554/R/2009
Ședința publică din data de 17 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 8.09.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev.și ped.de art.257 alin.1 penal cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av. și av. G, ambii avocați din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, arătând că față de probele administrate în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică pentru că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de influență. Astfel, din declarația părții vătămate rezultă că acesta a făcut o plângere împotriva inculpatului din alte rațiuni. Atitudinea părții vătămate nu este o modalitate de a-l scăpa pe inculpat, ci pentru că partea vătămată are mustrări de conștiință că inculpatul este arestat pe nedrept. Din probe rezultă că inculpatul n-a beneficiat de nici o sumă de bani și că coinculpatul a beneficiat de suma de 1000 de euro.
Apărătorul inculpatului, av. G solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă cu atât mai mult cu cât unul dintre martorii principali, respectiv denunțătorul și-a schimbat declarația dată la Parchet.
Reprezentantul Parchetului arată că starea de fapt și încadrarea juridică care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului nu s-a schimbat cu nimic în faza de cercetare judecătorească. martorului nu schimbă cu nimic starea de fapt. Având în vedere gravitatea faptei, precum și faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, solicită respingerea recursului ca nefondat. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, precizând că inițial denunțătorul a fost dus de către poliție pentru a da declarație în defavoarea sa. Depune la dosar un script din care rezultă starea de fapt corectă expusă de denunțător care a fost amenințat de polițist și de procurorul DNA când a vrut să-și schimbe declarația. Mai precizează că inițial denunțătorul a fost dus de către poliție pentru a da declarație în defavoarea sa. Mai susține că arestarea sa este ilegală și solicită să fie pus în libertate pentru a-și susține nevinovăția.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 8 septembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul:, fiul lui și al, născut la data de 04.03.1958 în municipiul C-N, jud.C, de cetățenie română, studii:10 clase și școala profesională, taximetrist la " Taxi" C-N, căsătorit, are 4 copii majori, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist,. în municipiul C-N,-, jud.C, CNP: -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, și a fost respinsă implicit cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr.22/C/2009 din 12 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.c și f pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 13 martie 2009 și până la data de 10 aprilie 2009, emițându-se mandatul de arestare preventivă cu nr.17/12.03.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art.257 alin.1 pen. cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.37 lit.b pen. definitivă prin încheierea penală nr.28/R/17.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ prin respingerea recursului declarat de către inculpat, în fapt, reținându-se în esență că în perioada noiembrie-decembrie 2007 pretins și primit de la denunțătorul, suma de 1000 Euro, în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit.c și f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.178/P/2009 din data de 24 martie 2009 și înregistrat la data de 25 martie 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art.257 alin.1 pen. cu aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.37 lit.b pen. și înaintarea dosarului potrivit prevederilor art.264 pr.pen. spre competentă soluționare acestei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.3002din Codul d e procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 14 iulie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, arestarea preventivă s-a întemeiat pe dispozițiile art.148 alin.1 lit.c, pr.pen. apreciindu-se că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că pregătește săvârșirea unei noi infracțiunea iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate. Ca urmare, s-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat raportat la materialul probator existent la dosar și din depoziția coinculpatului, rezultând că inculpatul ar fi primit suma de 1000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra unui ofițer de poliție cu numele de, pentru a-i facilita inculpatului obținerea permisului de conducere, inculpatul căzând de mai multe ori la examen. Astfel, inculpatul a solicitat și primit suma de 1000 euro în scopul menționat mai sus.
Ori din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă în ceea ce privește săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, în speță găsindu-și incidență dispozițiile art.681pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de declarația denunțătorului, a coinculpatului și din celelalte mijloace de probă existente la dosar.
În privința temeiurilor prevăzute de art.148 lit.c și f pr.pen. aceste temeiuri subzistă și în prezent, iar de la arestarea inculpatului respectiv 12 martie 2009 nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv, anterior inculpatul suferind foarte multe condamnări iar obiectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat, conform fișei de cazier judiciar, este foarte diversificat.
Art.148 lit."f" teza a II-a pr.pen. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preîntâmpinării în viitor a unor fapte similare, asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor.
Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobiul public, care în speță, în opinia tribunalului îl constituie faptul că inculpatul a comis o infracțiune, iar pericolul social rezultă din însăși modalitatea de a acționa a inculpatului, punctele de întîlnire fiind fixate în apropierea sediului poliției, pentru a fi cât mai credibil.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției.
În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 Comitetului de miniștrii ai Consiliului Europei potrivit căruia existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului, apreciază că se impune menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, existând riscul chiar al influențării martorilor sau al intimidării acestora, văzând că pentru infracțiuni de corupție, inculpații ajung să fie cercetați în stare de libertate, la puțin timp de la arestare.
Din probele administrate până la această dată, pe bună dreptate se poate spune că în speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.681pr.pen. și art.143 alin.1 pr.pen. că inculpatul ar fi autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul apreciind că această menținere este impusă și de o mai bună desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește cererea formulată de apărătorii aleși ai inculpatului de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de acesta, cercetarea și judecarea lui în stare de libertate cât și cererea formulată în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea C-N, conform prevederilor art.145 pr.pen. urmează ca acestea să fie respinse de către instanță prin prisma faptului că toate aceste solicitări nu prezintă temeiurile juridice necesare admisibilității unor astfel de cereri atât timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv ce au fost anterior descrise, subzistă și în prezent, respectiv, indiciile pregătirii săvârșirii unei noi infracțiunea iar fapta pretins a fi săvârșită este sancționată cu o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani iar inculpatul prezentând în momentul de față un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere presupusul mod de operare nu poate să confere garanția că lăsat în libertate acesta nu va mai săvârși și alte fapte penale.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de influență, întrucât partea vătămată a formulat o plângere penală împotriva inculpatului pentru alte rațiuni iar în prezent aceasta are mustrări de conștiință întrucât inculpatul este arestat pe nedrept și că din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi beneficiat de vreo sumă de bani ci coinculpatul ar fi încasat suma de 1000 euro.
Recursul formulat de inculpat urmează să fi respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub dosar nr- al Tribunalului Cluj cu data de 25 martie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada noiembrie - decembrie 2007 pretins și primit de la denunțătorul suma de 1000 euro în condițiile în care inculpatul i-a promis că va interveni pe lângă un ofițer de poliție cu numele de pentru ai facilita obținerea permisului de conducere fără susținerea examenului în vederea obținerii unui asemenea permis, examen pe care denunțătorul nu l-a luat în mai multe rânduri.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat prin încheierea penală nr.22 din 12 martie 2009 Tribunalului Cluj în baza art.143 și art.148 lit.c și f
C.P.P.În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 și art.148 lit.c și f întrucât C.P.P. inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani care prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a faptei reținute în sarcina inculpatului, determinat și de faptul că erau indicii din care rezulta că inculpatul pregătea săvârșirea unei noi infracțiuni.
Având în vedere fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere a acesteia, rezonanța unor fapte de asemenea natură, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și antecedentele penale ale acestuia, inculpatul fiind recidivist apreciem că în mod legal instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, sens în care nu se impune revocarea acestei măsuri sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate cu ar fi cea de a nu părăsi localitatea motive pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 8 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 04.03.1958 în C-N, arestat în Penitenciarul Gherla ) împotriva încheierii penale din 08.09.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj.
Obligă inculpatul să achite suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./18.09.2009
Jud.fond.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Monica Rodina Luminița Hanzer
