Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.558/R/2009
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - - JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
- G - președintele instanței
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiul lui G și, născut la 18.06.1988, din Arestul IPJ B, fiul lui și, născut la 11.11.1987, din Arestul IPJ B, fiul lui și, născut la 14.09.1982, din Arestul IPJ B și, fiul lui și, născut la 11.09.1986, din Arestul IPJ B, împotriva Încheierii nr.53 din 17.12.2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 23.12.2009 de Baroul Bihor - Cabinet " ", inculpații recurenți și, ambii în stare de arest din Arestul IPJ B, asistați de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 22.12.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.677 emisă la 21.12.2009 de Baroul Maramureș.
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA a fost reprezentat de procuror.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în principal, solicită revocarea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a nu părăsi țara sau localitatea.
Solicită instanței a avea în vedere situația fiecărui inculpat în parte, deoarece în cauză nu s-a făcut distincție între persoanele trimise în judecată. În sarcina inculpatului se reține că a transportat din SMo cantitate de droguri de risc, însă solicită a se avea în vedere faptul că acesta a cooperat cu organele de urmărire penală, urmărirea penală este finalizată, iar menținerea acestei măsuri în continuare contravine dispozițiilor CEDO.
Apărătorul inculpaților și avocat, achiesează concluziilor puse de antevorbitorul său, apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Satu Mare este nemotivată cu privire la fiecare dintre inculpați în parte, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea inculpaților în stare de libertate.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului se arată că, după luarea măsurii arestului preventiv temeiurile avute în vedere inițial s-au modificat, astfel încât consideră că punerea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Pe de altă parte, inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, condiții în care apreciază că scopul preventiv al pedepsei a fost realizat până în acest moment.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii de îndată în libertate a inculpatului
Solicită a se avea în vedere faptul că nu s-a analizat în concret situația fiecărui inculpat, că inculpatul a avut o atitudine sinceră încă de la începutul fazei de urmărire penală și până în prezent, acesta nu și-a schimbat declarațiile date, există garanția că inculpatul nu va lipsi de la urmărirea penală în cazul punerii sale în libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, avându-se în vedere că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social sporit.
Arată că privite în mod izolat faptele nu ar prezenta grad sporit de pericol social, însă din dosarul cauzei se poate observa că a existat o legătură între inculpați, iar în cauză nu au intervenit modificări care să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, considerente față de care a apreciat că se impune menținerea stării de arest a acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă solicitând să fie pus în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită să fie pus în libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și solicită să fie pus în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr.53 din 17.12.2009 pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.300 ind.1 alin.1 și 3 Cod procedură penală, raportat la art.160 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat temeinicia și legalitatea arestării preventive și în consecință, a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 11.11.1987 în Municipiul S M, județul S M, cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea,-, județul S M, CNP. -, în prezent aflat în Arestul O, măsură luată prin încheierea nr.44/14.11.2009 a Tribunalului Bihor, fiul lui și, născut la data de 13.12.1986, în Municipiul S M, județul S M, cetățenie română, domiciliat în Municipiul S M,--2,.23 județul S M, CNP. -, în prezent aflat în Arestul IPJ O, măsură luată prin încheierea nr.43/12.11.2009 a Tribunalului Bihor, fiul lui G și, născut la data de 18.06.1988 în Municipiul S M, județul S M, cetățenie română, domiciliat în S M, str.-, - 25/7, județul S M, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ O, măsură luată prin încheierea nr.41/06.11.2009 a Tribunalului Bihor, fiul lui și, născut la data de 07.11.1984 în S M, județul S M, cetățenie română, domiciliat în S M,-, județul S M, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ O, măsură luată prin încheierea nr.41/06.11.2009, fiul lui și, născut la data de 14.09.1982 în O, județul S M, cetățenie română, domiciliat în comuna Orașu nr.13, județul S M, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ O, măsură luată prin încheierea nr. 41/06.11.2009 a Tribunalului Bihor, fiul lui și, născut la data de 11.09.1986, în Municipiul S M, județul S M, cetățenie română, domiciliat în Municipiul S M, județul S M, cetățenie română, domiciliat în Municipiul S M, str.-, - 42,.8, județul S M, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ O, măsură luată prin încheierea nr.45/18.11.2009 a Tribunalului Bihor.
În baza art.189 Cod procedură penală, a dispus virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați S M, pe seama avocat, conform delegației nr.1879/2009.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul constatând că, prin sesizarea înregistrată la această instanță sub dosarul cu nr. de mai sus, se propune verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv pentru inculpații, și, cu datele personale din dispozitivul prezentei încheieri, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 din Legea 143/2000, modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Examinând sesizarea în baza motivelor de mai sus, văzând și dispozițiile art.300 ind.1 alin.1 Cod procedură penală, instanța verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a reținut că faza de cercetare judecătorească încă nu a început, că dat fiind natura gravă a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul TERITORIAL ORADEA, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin L 522/2004 și art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 din Legea 143/2000, modificată și completată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și art.41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, a constatat că măsura arestării preventive a fost luată în mod legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f raportat la art.143 Cod procedură penală, considerente pentru care a dispus menținerea stării de arest preventiv, astfel că în baza art.300 ind.1 alin.1 și 3 raportat la art.160 alin. 2 Cod procedură penală, a admis-
Instanța, a apreciat că în cauză sunt întrunite și rigorile instituite de art.5 paragraf 1 lit.c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpați de săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata arestării nu poate fi apreciată că a depășit termenul rezonabil.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură,există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"( cauza Labita Contra Italia, Neumeister contra Austria).
Prin urmare, instanța, este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Raportat la aceste considerente, de ordin general, instanța, a apreciat că menținerea unui echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților impune menținerea față de aceștia a celei mai restrictive măsuri, cea a arestării preventive, sens în care a respins și cererile formulate de aceștia de înlocuire a acesteia cu altă măsură preventivă aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
mpotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpații, solicitând prin intermediul apărătorului lor admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de inculpați sunt neîntemeiate și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală vor fi respinse.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpaților, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a acestora nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Criticile formulate de către inculpați sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 lit. Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpații au săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpații au comis infracțiunile de care sunt acuzați.
Din jurisprudența CEDO, rezultă că analiza unei privări de libertate se analizeazăin concreto, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. În temeiul art.5 din Convenție, trebuie să existe anumite motive plauzibile pentru a justifica menținerea în stare de arest a unei persoane ( Hotărârea din 30 august 1990 în cauza Fox, si Hartley contra Marii Britanii ) iar autoritățile care dispun luarea sau menținerea măsurii preventive, trebuie să ofere un minim de date si informații care să convingă un observator obiectiv de existenta motivelor plauzibile ( Hotărârea din 10 octombrie 2002 în cauza Gundogan contra Turcia ).
Instanța europeană a enunțat în mod permanent necesitatea respectării existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice arestarea sau menținerea arestării unei persoane. bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esențial al protecției împotriva unei privări arbitrare de libertate.
În speță, plauzibilitatea bănuielilor ( noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă existența indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni ) rezultă din mijloacele de probă adminJ.
Modul de săvârșire a faptelor impune o reacție fermă a autorităților, climatul social firesc fiind profund afectat de astfel de fapte.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpaților impune în continuare privarea de libertate a acestora, a menținut starea de arest preventiv față de aceștia. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Întrucât nu există nici un motiv de nulitate sau de reformare a încheierii atacate, astfel cum solicită inculpații prin apărătorii lor, urmează a înlătura criticile formulate de către aceștia.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații ;;;, toți din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr.53/C din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 24.12.2009
Judecător fond -
-
2 ex./4.01.2010
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Groza Gheorghe
