Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 79/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.79//2009
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - - JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
- G - președintele instanței
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 11.09.1971, din Arestul IPJ B, împotriva Încheierii de arestare preventivă nr.47 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă, conform prevederilor art.149/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de avocat ales și, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar.
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA a fost reprezentat de procuror.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit prevederilor art.140/3 alin.3 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii Tribunalului Bihor, în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă luată față de inculpat, deoarece nu sunt întrunite condițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
În cauză deși s-a dovedit că inculpatul a introdus în țară o cantitate infimă de droguri de mare risc, faptă recunoscută de inculpat, dar care nu este de natură a atrage pericol real concret pentru ordinea publică.
Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost sincer pe parcursul procesului penal, a recunoscut săvârșirea faptelor, nu a efectuat alte acte materiale cu privire la aceste infracțiuni, a avut o atitudine cooperantă, are un loc stabil de muncă, a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel că în acest moment nu există pericol pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului. Totodată solicită a se avea în vedere practica Tribunalului Bihor și a Curții de APEL ORADEA.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii propunerii parchetului și luarea altei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
Susține nelegalitatea hotărârii atacate, arătând că după punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, a fost arestat nelegal și privat de drepturile procesual penale.
În subsidiar, solicită casarea încheierii și a se dispune față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, avându-se în vedere conduita constantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că acesta a colaborat cu DIICOT și nu sunt probe certe că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că măsura a fost luată față de inculpat temeinic și legal, fiind îndeplinite condițiile legale, infracțiunile săvârșite fiind grave.
Din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a plecat în Ungaria pentru a aduce droguri, respectiv pentru a le trafica, motiv pentru care consideră că se impune menținerea stării de arest față de inculpat, neexistând indicii care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului avocat, în replică, arată că au fost efectuate 2 acte materiale amândouă către investigatorul sub acoperire, declarațiile de învinuit sau inculpat au fost luate la aceeași oră și sunt identice.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, recunoaște că a greșit și susține că nu a avut probleme cu legea penală niciodată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de arestare preventivă nr.47/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.136 alin.5, art.148 alin.1 lit.f, art.149/1 alin.12 cu referire la art.146 alin.10 din Codul d e procedură penală și art.151 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, născut la data de 11.09.1971, în comuna, județul B, fiul lui - și, cetățenie română, CNP -, cu domiciliul în comuna, sat, nr.516, județul B, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 decembrie 2009 până la 15 ianuarie 2010, inclusiv.
Împotriva acestuia s-a dispus se emite mandat de arestare preventivă conform art.146 alin.12, art.149/1 alin.12 cu referire la art.146 alin.10 Cod procedură penală, art.151 Cod procedură penală, cu începere de la 17 decembrie 2009 până la 15 ianuarie 2010 inclusiv.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr.5646 din 17.12.2009 s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedură penală, despre arestarea inculpatului a fost înștiințat cumnatul inculpatului - numitul - la nr.de telefon 0741/-.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că, prin propunerea de arestare preventivă formulată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul TERITORIAL ORADEA, din data de 17 decembrie 2009, întocmită în dosarul nr. 199/D/P/2009, înregistrat în instanță la data de 17 decembrie 2009, se constată că prin ordonanța din 17 decembrie 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și introducerea fără drept în țară, de asemenea droguri, fapte prev. și ped. de art.2 alin.2 și art.3 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin 522/2004, constând în următoarele:
În cursul anului 2009 procurat din Ungaria, de la persoane necunoscute, cocaină și amfetamină-droguri de mare risc, ce fac parte din Tabelul II- Anexă la Legea nr.143/2000, pe care le-a introdus fără drept în țară, în datele de 28.11.2009 respectiv 17 decembrie 2009. În concret, în data de 28.11.2009 a introdus în țară un gram de cocaină și un gram de amfetamină predate numitului, primind în schimb suma de 350 RON. În data de 17.12.2009, a introdus în țară prin Vama, 3 pungulițe de plastic conținând aproximativ 20 gr. cocaină și un gram amfetamină, care au fost găsite asupra sa cu prilejul controlului efectuat de Poliția Română de Frontieră.
Săvârșirea faptei penale de către inculpat rezultă din următoarele probe: activitatea desfășurată în mod autorizat de investigatorul și colaboratorul acoperit; raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 3.12.2009 emis de de Analiză din cadrul C-N; activitățile de prindere în flagrant a inculpatului cu prilejul prezentării în Vama; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto; rezultatul interceptărilor în mod autorizat a convorbirilor telefonice a inculpatului; precum și declarațiile de recunoaștere a inculpatului.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 alin.l lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În cauză lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor - perioada de timp în care acesta și-a desfășurat activitatea, cantitatea de droguri traficată și introdusă în mod ilegal pe teritoriul României, precum și numărul persoanelor implicate, frecvența acestor operațiuni.
De asemenea, acest pericol pentru ordinea publică rezidă și din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Totodată, instanța a avut în vedere și scopul măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal, iar pentru păstrarea ordinii și liniștii publice și pentru a nu se aduce atingere în mod repetat valorilor sociale ocrotite de legiuitor, a apreciat că este necesar ca inculpatul să fie privat de libertate pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, respingerea propunerii de arestare preventivă și punerea în libertate a acestuia.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.136 alin. 5, art.148 alin.l lit.f, art.149/1 alin.12 și cu referire la art.146 alin.10 Cod procedură penală, art.151 Cod procedura penală, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile. S-a motivat această încheiere cu aceea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru, precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit.f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Aceasta deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost descoperită doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 și art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probele strânse până în acest moment nu sunt de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond, constatând că există temeiurile de arestare preventivă a inculpatului a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în starea de arest preventiv cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut 11 septembrie 1971, din Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr.47 din 17.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud. - -
În concept - 24.12.2009
Judecător fond -
-
2 ex./4.01.2010
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Groza Gheorghe
