Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 80/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.80//2009
Ședința publică din 22 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - - JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
- G - președintele instanței
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 10.04.1973, din Arestul IPJ B, împotriva Încheierii de arestare preventivă nr.48 din 19 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect propunere de arestare preventivă, conform prevederilor art.149/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 02.12.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA a fost reprezentat de procuror.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit prevederilor art.140/3 alin.3 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii Tribunalului Bihor, în principal, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu una dintre măsurile restrictive de libertate prev. de art.136 lit.b, c Cod procedură penală.
În susținerea recursului apreciază că încheierea atacată prezintă o aparență de legalitate, inițial urmărirea penală s-a făcut față de 2 persoane, ulterior s-a început urmărirea penală împotriva unei alte persoane și că pentru egalitate de tratament juridic organele de urmărire penală ar fi trebuit să facă demersuri și cu privire la acea persoană. Promotorul infracțiunii este persoana care a pus la dispoziția inculpatului să vândă drogurile, față de cealaltă persoană nu s-a luat nici măcar măsura reținerii, a fost identificată și urmează să fie trasă la răspundere penală.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpatul este fără antecedente penale, acesta a avut o atitudine pozitivă pe parcursul procesului penal, are grad de participație redus la comiterea faptelor și în vederea respectării principiului legalității în fața legii se impune să fie cercetat în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că măsura preventivă a fost temeinic și legal luată față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile legale.
Cu privire la cea de-a doua persoană implicată arată că este în vârstă și datorită stării sale de sănătate s-a avut în vedere posibilitatea cercetării în stare de libertate.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, față de actele materiale reținute în sarcina inculpatului și cantitatea de droguri comercializată, consideră că punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol social și se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv. Apărătorul inculpatului avocat, în replică, apreciază că trebuie să existe acte care să ateste starea medicală a inculpatului, că echitatea și egalitatea de tratament juridic trebuie să se bazeze pe probe și să se aibă în vedere dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000.
Procurorul, referitor la modul diferit de tratament juridic, arată că inculpatul a făcut un denunț, care urmează să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de arestare preventivă nr.48/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 10.04.1973 în Mun.A, județul A, cetățenie română, domiciliat în S M,-, bloc 40, județul S M, CNP -]-, pe o durată de 29 de zile.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut începând cu data de 18 decembrie 2009, ora 15,00, până la data de 19.12.2009, ora 15,00, perioadă din care s-a dedus durata de 11 ore și 18 minute reprezentând durata măsurilor administrative care s-au derulat în data de 18 și 19.12.2009.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventivă conform art.146 alin.12, art.149/1 alin.12 cu referire la art.146 alin.10 Cod procedură penală, art.151 Cod procedură penală, cu începere de la 19 decembrie 2009 până la 16 ianuarie 2010 inclusiv.
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedură penală, despre arestarea inculpaților a fost înștiințată prietena acestuia, numita la nr.de telefon 0742/931.330.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin procesul-verbal din 18 decembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții și pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 din 143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că n data de 02.12.2009, inculpatul remis cu titlu de mostră, colaboratorului acoperit "G ", în municipiul S M, cantitatea brută de 0,6 grame hașiș, după care în baza aceleiași rezoluții infracționale, a remis la data de 18.12.2009, tot în municipiul S-M, investigatorului autorizat " ", cantitatea de 95,4 grame hașiș, contra sumei de 900 euro.
În baza denunțului formulat de inculpatul, s-a constatat faptul că, hașișul provine de la învinuita, care-i înmânase spre vânzare lui, prima cantitate de hașiș, iar la data de 18.12.2009, învinuita a mai remis investigatorului acoperit " " o altă cantitate de 99,9 grame de hașiș, în municipiul S M și a primit suma de 900 euro, cu titlu de plată a primei cantități, urmând ca pentru a doua cantitate, prețul să-i fie plătit ulterior.
Prin ordonanța din 19 decembrie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile arătate mai sus față de inculpat, iar prin ordonanța din 18 decembrie 2009 s-a dispus reținerea sa pe o perioadă de 24 ore, începând cu ora 18.12.2009 ora 15,00 și până la 19.12.2009 ora 15,00.
Din probele administrate, declarațiile de învinuit și inculpat, în care recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina sa și descrie întregul mod de operare, declarația coinculpatei, ordonanțele de autorizare a investigatorului și colaboratorului, procesele-verbale privind activitățile desfășurate în mod autorizat de investigatorii și colaboratorul acoperit, raportul de constatare emis de laboratorul de analiză din cadrul CNd in care rezultă că substanța comercializată de inculpat era hașiș, activitățile de prindere în flagrant, instanța a reținut că în cauză există indicii și probe temeinice care fac verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina lui.
Având în vedere că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai M de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, respectiv cantitatea relativ M de droguri de risc traficată, caracterul unei asemenea acțiuni de tranzacționare în urma cărora obținea venituri, instanța a apreciat că se impune reprimarea acestor activități, respectiv luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
S-a reținut totodată că, față de apărarea inculpatului în sensul că se aplică în cauză un tratament juridic diferențiat, prin luarea unei măsuri preventive doar față de inculpat și nu și față de coinculpată, se reține că între situația juridică a celor doi inculpați există deosebiri sub aspectul faptelor ce le pot fi imputate, în actualul stadiu procesual declarația coinculpatei în sensul că nu știa că este vorba despre hașiș este combătută doar de declarația inculpatului, evident persoană interesată în cauză. Aceste deosebiri sub aspectul împrejurărilor de fapt cercetate în cauză generează, în opinia noastră, o situație juridică a celor doi inculpați diferită.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, respingerea propunerii de arestare preventivă și luarea unei alte măsuri: interzicerea de a părăsi țara sau localitatea.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.136 alin. 5, art.148 alin.l lit.f, art.149/1 alin.12 și cu referire la art.146 alin.10 Cod procedură penală, art.151 Cod procedura penală, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile. S-a motivat această încheiere cu aceea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, mijloacele materiale de probă existente la dosarul cauzei dovedind fără dubii acest lucru, precum și cele prevăzute de art.148 alin.l lit.f Cod procedura penală, în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Aceasta deoarece astfel s-ar crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o insecuritate socială, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost stopată doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă de către instanța de fond respectă și exigențele prevederilor art. 5 paragraf I lit. c din Convenția d l Strasbourg, în cauză dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 în formă continuată prev. de art.41 alin.2 Cod penal.
În cauză, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectat încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, este de reliefat că probele strânse până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond, constatând că există temeiurile de arestare preventivă a inculpatului a stabilit că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia în starea de arest preventiv cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost descoperită doar de intervenția promptă a organelor de urmărire penală. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive, la acest moment, pentru revocarea acesteia sau înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 10.04.1973, din Arestul B, împotriva încheierii penale nr.48 din 19 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 24.12.2009
Judecător fond -
-
2 ex./04.01.2010
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Groza Gheorghe
