Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 561/
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă - -Biroul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și -- împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest, asistat de apărător ales, care a răspuns și pentru inculpatul, asistat de av. și - asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, recurenții inculpați arată că își mențin recursurile formulate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, în susținerea recursurilor declarate de inculpații și, apreciază că încheierea din 18.09.2009 prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații și este netemeinică și nelegală. Din punctul său de vedere, inculpații îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru a li se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și pe cale de consecință în opinia sa, hotărârea pronunțată de tribunal este greșită.
Plecând de la încheierea instanței de fond, de la ceea ce s-a reținut în motivare, argumentele învederate nu corespund cu realitatea din actele dosarului.
Se poate observa că la fila 5 verso a încheierii de ședință, în partea a doua a paginii, există motivarea pe 5 rânduri unde se apreciază corect de către instanța, că instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în condițiile unor împrejurări legate de persoana celui arestat dar si de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății și de natura infracțiunii în discuție. Este o precizare de ordin teoretic, perfect legală, corectă, menționată în mod clar în doctrină și literatura de specialitate cu precizarea doar ideea de încredere că inculpatului, că va avea un comp corespunzător și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal odată pus în libertate. La asta se referă încrederea, nu a altceva. Nefiind făcută precizarea putem înțelege mai multe. Apoi se face menționarea concretă a motivelor care au stat la baza soluției.
In speță, așa cum am arătat, sunt supuse analizei infracțiuni grave cu profunde conotații de ordin economic, iar atitudinea procesuală a celor 3 inculpați a fost apreciată ca fiind una nesinceră, urmând mai departe să se respingă ca fiind neîntemeiată cererea
Motivarea instanței de fond, din punctul său de vedere păcătuiește prin aceea că sunt doar invocate chestiuni cu caracter general, fără să individualizeze situația fiecărui inculpat în parte, fără să se facă referire concretă la ceea ce se reține în sarcina inculpaților la rubrica inculpare, învinuire, infracțiuni reținute în sarcină.
Infracțiunile deosebit de grave sunt cele prevăzute de Codul vamal - infracțiuni de contrabandă prev. de art. 270 în raportare la 274 din Codul vamal din Lg. 86/2006 prevăzute cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Cealaltă infracțiune deosebit de gravă este trecerea frauduloasă a frontierei de stat prev. de art. 70 alin 1 din OUG 105/2001 pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și, bineînțeles ultima infracțiune dar nu și cea din urmă, infracțiunea prev. de art. 7 din Lg. 39/2003.
In ansamblu, având în vedere disp alin. 2 ale art. 7 din Lg 39/2003 cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina celor 2 inculpați este pedepsibilă cu închisoarea de la 5 la 15 ani. Este un grad ridicat de pericol social, este adevărat acest lucru că la urmă măsura de grad de pericol social îl reprezintă sancțiunea prevăzută de legiuitor, dar nu se regăsesc aceste infracțiuni printre cele mai grave prevăzute de Codul penal sau de alte legi speciale prevăzute de legiuitorul din țara noastră. infracțiuni deosebit de grave cu închisoarea pe viața sau închisoarea de la 10 la 15 ani, iar din categoria acestui gen de infracțiuni cu un grad deosebit de ridicat le aveam pe acestea. Aceste infracțiuni reținute în sarcina inculpaților nu se încadrează în ceea ce instanța a apreciat ca fiind infracțiuni deosebit de grave - infracțiuni cu o conotație economică, dar aceasta este o chestiune care urmează să fie discutată la fond. La acest moment nu se poate concluziona că sunt infracțiuni cu deosebite consecințe de natură economică pentru că bunul ce face obiectul material al infracțiunii a fost reținut de către organul de urmărire penală și urma fi confiscat, dar trebuie să se vadă în ce măsură pentru un bun obținut prin mijloace licite se mai datorează taxe și impozite la stat.
Aprecierea făcută de instanța cu privire la atitudinea procesuală a inculpaților i se pare totuși un pic nelalocul ei pentru că din 24.05.2009 s-a întocmit rechizitoriu în cauză, iar din 24 mai până astăzi nu s-a reușit să se verifice legalitatea actului de sesizare. În opinia sa apreciază că nu este vina instanței de fond sau al oricărui alt organ judiciar dar sigur nu este vina inculpaților pe care îi apără pentru că ei permanent au fost prezenți, au avut permanent apărarea asigurată și au fost dispuși, și au solicitat începerea cercetării judecătorești.
Pentru că acest lucru nu s-a reușit până acum, nu le este imputabil inculpaților, dar în același timp apreciază nelalocul ei informația că s-a apreciat de instanță că aceștia ar fi avut o atitudine procesuală necorectă din moment ce timp de 5 luni de zile nu s-a audiat în contextul cercetării judecătorești. Această chestiune instanța de fond ar fi trebuit cu eleganță s-o evite atunci când s-a discutat despre persoana și circumstanțele personale ale inculpaților, ca o discuție până la urmă obligatorie, ca o analiză obligatorie în aprecierea ca fiind întemeiată ori nu cererea. Este de acord cu faptul că această cerere reprezintă o chestiune facultativă lăsată la latitudinea instanței de fond dar, caracterul facultativ al cererii așa cum zice doctrina și practica, nu trebuie confundat cu bunul plac sau bunavoința instanței întrucât aceasta are îndatorirea de a motiva hotărârea din punctul său de vedere ori, instanța nu a prea respectat această îndatorire prin care a soluționat cererea, hotărârea fiind supusă unui control judiciar de către instanța superioară.
In nici un caz admiterea sau respingerea cererii nu poate fi întemeiată pe motive de oportunitate întrucât oportunitatea ca si o condiție juridică este străină legislației noastre penale deschizând calea arbitrariului - inadmisibilă într-un stat de drept, lucru pe care o spune G în lucrarea privind "măsuri preventive" - "oportunitate nu reprezint un criteriu".
Dacă citim printre rânduri motivarea instanței de fond, putem trage concluzia că în realitate, oportunitatea punerii în libertate a stat la baza luării deciziei de către instanța de fond. la urma avem aici o măsură preventivă care a fost luată față de cei doi inculpați în luna ianuarie 2009. fost luat în considerare temeiului prev. de art. 143, 146 și 148 alin 1 pe de o parte si 148 lit. f pe de altă parte. Există o incompatibilitate evidentă dat fiind condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160 ind 2 alin 1 si 2 din p Cod Penal între anumite temeiuri care justifică luarea măsurii arestării preventive și posibilitatea de a solicita ulterior liberarea provizorie sub control judiciar. Aceasta incompatibilitate este evidentă in ceea ce privește temeiurile
prevăzute de art. 148 lit b, c și d din Este C.P.P. evident acest lucru. Pronunțându-se instanța - admițând în principiu cererile de liberare provizorie, firește că s-a pronunțat cu privire la îndeplinirea acestor criterii, acestor condiții de către inculpați. Nu s-a pus vreodată problema în prezenta cauză că inculpații s-ar pregăti de săvârșirea altor infracțiuni ori ar influența buna desfășurare a procesului penal, prin distrugerea de materiale de probe, influențarea de martori. Îndeplinirea condițiilor de mai sus la urmă - de admisibilitate în principiu au in vedere si gradul de pericol social al faptei, pentru că avem pedeapsă mai mare de 18 ani ca si limită iar legiuitorul a avut in vedere o chestiune când a prevăzut acest prag.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate arătate mai sus conferă inculpatului, instanța având posibilitatea de a refuza eventual acordarea liberării numai dacă inculpații nu ofereau garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Până la urmă îndeplinirea scopului măsurii preventive este când avem riscul ca inculpatul să se sustragă de la judecată ori de la executarea eventualei pedepse, să comită alte infracțiuni sau alte lucruri care țin de buna desfășurare a procesului penal.
Solicită instanței a observa că instanța de fond nu a motivat așa ceva când a spus că inculpații nu prezintă garanții, că din filele dosarului ar rezulta presupunerea sau posibilitatea ca inculpații să fugă ori să se sustragă, ori să influențeze. Nu a invocat așa ceva instanța în motivare. Numai o astfel de motivare ar fi putut justifica o eventuală soluție de respingere ca neîntemeiată a cererii.
Având în vedere temeiul prev. de art. 148 lit. f - ca pericol concret pentru ordinea publică, este compatibil cu punerea în libertate prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar? Tot doctrina și practica au statuat că, după o anumită durată a arestării dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, se socotește că liberarea poate fi acordată atât potrivit dispozițiilor pr.pen. cât și disp. din art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil ce înseamnă până la urmă într-o interpretare strictă? . că instanța de judecată trebuie să mă judece repede iar dacă nu vrea ori nu poate, să mă pună în libertate și să mă judece atunci când vrea ori poate. Acest lucru e limpede. Nu întâmplător invocă această situație inedită - în care timp de 4 luni și ceva inculpații se află în situația de a nu fi măcar la primul termen de judecată cu pentru a începe cercetarea judecătorească. Nu este culpa inculpaților ci a unora sau altora, de faptul că unii participanți la proces nu s-au prezentat, chestiuni care nu au ținut de voința și conduita procesuală a inculpaților. Ceea ce este esențial în aprecierea temeiniciei cererii, sunt garanțiile personale pe care le prezintă cei arestați pentru instanță pentru că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu lăsarea lor în libertate.
Câteva exemple de situații în care inculpații nu prezintă garanții așa cum arată și doctrina, sunt: identitatea sau domiciliul nu pot fi stabilite când urmărirea penală sau judecata urmează o procedură specială prev. de art. 465 și urm. din C.P.P. când inculpații se sustrag atunci când temeiul arestării preventive a fost prev. de lit. Numai în aceste situații în care există cu adevărat probe că lăsarea în libertate a celui arestat prezintă pericol concret pentru ordinea publică trebuie respinsă o asemenea cerere. C puțin, în perioada imediat următoare a arestării preventive, făcând referire la lunile februarie, martie și aprilie - liberarea provizorie nu putea fi acordată, cererea fiind neîntemeiată în mod evident. Dar odată cu trecerea timpului, odată cu diluarea acestei eficiențe a temeiului prev. inițial de art. 148 lit. f, această reținere a acestui temei la arestarea inițială nu impietează în nici un fel acordarea liberării provizorii sub control judiciar solicitată de către inculpați. Până la urmă, acest temei - pericolul concret pentru ordinea publică, încă de la momentul arestării a fost argumentat de către instanță - pe împrejurarea că, opinia publică trebuie să aibă convingerea că organul reprimă în mod operativ și eficient asemenea fapte. Astăzi, nu poate nimeni susține că organul judiciar nu a avut o conduită, o acțiune de reprimare eficientă din moment ce inculpații sunt arestați din ianuarie și acum suntem în luna. Până la urmă reacția organului de urmărire penală a fost promptă și eficientă, dar asta nu înseamnă că până la terminarea etapei fazei de judecată inculpații trebuie să rămână în aceeași stare fără să putem avansa măcar cu începerea cercetării judecătorești.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații și, casarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare să se admită ca fiind întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instituind în sarcina acestora obligațiile, restricțiile prev. de art. 160 ind. 2 alin. 3 și, dacă se apreciază ca fiind necesar chiar și unele dintre restricțiile și obligațiile prev. de art. 160 ind. 1 alin. 3 din suficiente C.P.P. din punctul său de vedere pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal impunând inculpaților o conduită corespunzătoare.
Avocat - pentru inculpatul în ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, arată că la dosarul cauze nu există date din care să rezulte că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți sau alte asemenea fapte, instanța apreciind că nu sunt suficiente garanții. Inculpatul este o persoană care a ajuns la o anumită vârstă, avea un loc de muncă stabil din care se întreținea atât el cât și familia pe care o are destul de numeroasă și nu are antecedente penale. Dacă nici în aprecierea unei asemenea persoane instanța nu a putut găsi garanții pentru ca să constate faptul că este fondată o asemenea cerere de liberare provizorie, atunci ce persoană arestată ar putea veni în fața instanței să solicite o asemenea cerere. Dacă nici într-o persoană fără antecedente penale ajunsă la o vârstă matură, care avea un loc de muncă stabil, cu o familie la care să se ducă în momentul punerii în libertate atunci care ar fi în opinia instanței acele persoane care ar putea prezenta garanții. Prin instituirea obligațiilor prevăzute de lege, acel pericol pentru ordinea publică nu mai poate fi invocat pentru că, în mod clar s-a diluat din ianuarie până la acest moment.
Un al motiv avut în vedere ca unul din principalele motive pentru admiterea unei asemenea cereri, este faptul că acest dosar a rămas în nelucrare din luna mai și până în prezent fără a începe cercetarea judecătorească, lucru care nu este imputabil inculpatului. Nu s-a procedat corect când instanța a apreciat conduita nesinceră a inculpatului atâta timp cât nici măcar nu a fost întrebat de nimic.
Așa cum la prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale instanțele din G și întreaga țară au considerat că nu se mai impune prelungirea arestării preventive întrucât procurorul de exemplu nu a efectuat activitatea pentru care a spus că le va efectua, nu și-a îndeplinit rolul pentru care se cerea prelungirea măsurii arestării preventive, nici măcar nu a fost întrebat cum îl cheamă - nefiind culpa procesuală a inculpatului.
Concluzionând, având în vedere că cererea de liberare provizorie în care instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile - fiind o pedeapsă de până la 18 ani, că nu au existat date din care să rezulte faptul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să distrugă probe, faptul că inculpatul este fără antecedente penale, avea un loc de muncă, o familie, obligațiile puse în sarcina sa, de la lit. a și până la h, instanța se va asigura că procesul penal își va găsi buna desfășurare. La acest moment ar fi cel mai bun lucru pe care instanța l-ar face prin admiterea unei asemenea cereri ținând cont și de faptul că din luna mai și până nu s-a făcut nimic.
Avocat pentru inculpatul - arată că acesta a formulat cerere de liberare sub control judiciar încercând ca prin alt mecanism legal să dovedească instanței de judecată că, în ceea ce-l privește din punctul său de vedere, al inculpatului și părinților, celor care știu această speță, că se petrece o mare inechitate. Ceea ce la inculpat părea ca un fel de prevestire a cuiva care în noaptea arestării a spus "vei petrece mult timp arestat până ieși afară" apare ca un avertisment - avertisment care a conținut mult adevăr, multă previziune. Pe parcursul a celor peste 6 -7 luni de la data arestării și până astăzi, niciodată inculpatul - nu a fost întrebat în legătură cu faptele pentru care este arestat, această stare a dăinuit arestului preventiv. Astăzi ne aflăm în fața recursului la încheierea prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Modificarea motivării în esență este arătată prin faptul că inculpatul a dat dovadă de o poziție nesinceră. Altfel, instanțele nu ar fi putut spune altceva despre un inculpat care, este fără antecedente penale, are 21 ani, este salariat cu carte de muncă și care are exact aceeași poziție juridică cu un alt inculpat, respectiv - de aceeași vârstă, fără antecedente penale care din păcate nu are un loc de muncă și care este cercetat în stare de libertate.
Subliniază faptul că, dintre inculpații aflați în prezentul grup, dintre cei arestați, el este singurul care are o încadrare juridică mult mai ușoară decât ceilalți care sunt trimiși în judecată. Dacă în legătură cu, cu și care și ei sunt arestați preventiv în acest dosar, s-a reținut ca infracțiune constituirea unui grup infracțional organizat, contrabandă și trecerea frauduloasă a frontierei de stat, inculpatul - are o singură infracțiune și aceea în forma complicității și anume complicitate la contrabandă - deci nici grup infracțional organizat și nici participare la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat și nici măcar sub forma autoratului la infracțiunea de contrabandă.
Nu există nici o diferență din acest punct de vedere între el care stă în boxă din luna martie al acestui an și inculpatul care nu a stat nici un minut arestat din punct de vedere al încadrării juridice. Amândoi sunt trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de contrabanda. Aceasta este o inechitate vădită, evidentă dar în spatele acestei situații se află următoarea chestiune: Așa cum s-a mai discutat nu este pus în libertate pentru că nu este sincer, a fost arestat fiindcă nu este sincer, a fost propus arestării fiindcă nu este sincer și cel care a propus arestarea a spus că dacă nu spune așa cum rezultă situația nu va ieși afară. Atunci, analizând ce a făcut în mod deosebit, este liber. La sosirea organelor judiciare acesta a reușit să fugă - situație descrisă în rechizitoriu. S-au tras 6 focuri de armă și pentru a nu fi prins s-a aruncat în ianuarie în apa înghețată a, trecând prin stufăriș a reușit să scape iar acum este liber. Inculpatul - în noaptea respectivă s-a prezentat la Poliție și la parchet - nu a fugit, a dat declarații, a fost întrebat în legătură cu acea mașină care a spus că este a lui pentru că acesta vroia să-și transporte părinții. Poate că minte, dar nici nu a fost sincer. Acesta spune că - i-a dat mașina și l-a trimis să facă un transport fără să știe ce transportă. Dar întrebarea este, dacă pleci în miezul nopții, în ianuarie, jos la, după care, când vezi țigările, nu poți avea o revelație să declari în fața procurorului că "atunci mi-am dat seama că voi transporta țigări de contrabandă". Nu înțelege ce element din comportamentul său a dat dovadă unei atitudini care să nu justifice arestarea preventivă. Faptul că a spus că nu i s-a ce urma să transporte? Evident că este nesincer, nu se poate crede așa ceva. Ce altă variantă trebuia spusă de când va fi audiat ca să se considere că are o poziție sinceră în comparație cu? Ulterior acestor declarații este lăsat liber și este chemat din nou.
Ce poate spune persoana lui - față de ceea ce s-a spus mai devreme solicitând instanței să dea citire pe scurt unei caracterizări emisă de Postul de Poliție pe care a mai depus-o la dosar în copie dar astăzi înțelege să o depună în original.
Apreciază că în cauză se produce o gravă inechitate. Dacă s-ar fi reținut în ceea ce privește constituirea unui grup infracțional, dacă s-ar fi reținut că ar fi trecut fraudulos frontiera de stat, că este autorul direct, material la infracțiunea de contrabandă atunci se poate spune că este într-o situație similară cu alte persoane din cauză care sunt și ele arestate. S-a făcut diferență de tratament juridic. Celălalt inculpat este liber iar el este arestat. Aceste referiri sunt superflue, aceste acte se referă la persoana lui. Nu este o stare de pericol suplimentară în raport cu unica persoană cercetată în stare de libertate. Nu este nici o diferență între chestiunea privind sinceritatea cât timp nu a început cercetarea judecătorească pentru a se stabili în raport de acuzațiile aduse în rechizitoriu dacă poziția este una nesinceră și în ce măsură această poziție nu ajută defel la aflarea adevărului.
Consideră că sunt îndeplinite criteriile pe care legiuitorul le prevede in cuprinsul art. 160 ind. 2.C.P.P. în legătură cu liberarea provizorie sub control judiciar și în legătură cu limitele de pedeapsă, și în legătură cu comportamentul inculpatului, și în legătură cu faptul că inculpatul nu a încercat să denatureze aflarea adevărului.
În raport de toate aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și în rejudecare să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu impunerea tuturor restricțiilor, cele obligatorii - alin. 3 și cele facultative prev. la alin. 4 pe care legea le prevede în art. 160 ind. 2 cu aceeași consecință, cu posibilitatea ca măcar de acum încolo să poată fi judecat în stare de libertate pe măsura gravității mai mici a faptelor sale și a conduitei sale și înainte și ulterior săvârșirii infracțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public - arată că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Galați la 18.09.2009 și recurată de inculpați este legală și temeinică. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei trei inculpați o apreciază ca neîntemeiată în raport de disp.art. 169 ind. 2.C.P.P. având în vedere natura faptelor ce fac obiectul activității infracționale deduse judecății și modalității și împrejurărilor de comitere a infracțiunilor, în condițiile subzistenței ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Simpla îndeplinire formală a condițiilor prev. de art. 160 ind. 2 nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În acest sens s-a pronunțat și - secția Penală - decizia nr. 5822/2005 de asemenea apreciind că aceasta s-ar justifica în situația unor infracțiuni mai puțin grave. Ori, infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt deosebit de grave.
Referitor la neînceperea cercetării judecătorești, în această cauză, nu este culpa instanței întrucât inițial dosarul a fost repartizat unui alt complet care era incompatibil pentru că soluționase o cerere de prelungire a măsurii arestării preventive. Ulterior a fost repartizat unui alt complet respectiva cauză, iar la următorul termen a lipsit unul din avocați și prin urmare astfel s-a ajuns în situația de astăzi.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați ca fiind nefondate.
Av., în replică, arată că dorește a nu se crea o impresie greșită, au lipsit avocați, dar cei de astăzi nu au lipsit, și chiar dacă au lipsit și-au asigurat substituirea. Nu a spus că este culpa instanței ci că au fost diferite cauze și motive care țin ori nu de subiectivism, dar nicidecum nu poate fi reținută culpa inculpaților. Pot fi cauze obiective raportat la instanță, dar în același timp nu pot fi imputate inculpaților lucru care l-a spus foarte clar. Nu a acuzat instanța de fond că nu ar fi depus diligențele, iar cu incompatibilitatea și cu stabilitul și acordarea termenului, nu este inculpaților și nu li se poate reproșa nimic.
În ultimul cuvânt inculpatul arată că dorește să fie judecat în stare de libertate și își însușește cele spuse de apărătorul său.
Inculpatul, își însușește cele susținute de apărător și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul - arată că așa cum a susținut și apărătorul său, este o diferență între el și. A fost arestat pe 23 ianuarie, după o lună J din nou, timp în care nu a deranjat pe nimeni - prin acest lucru înțelegându-se și pericolul public. A fost dus în fața procurorului, i s-a spus că dacă nu declară ceea ce știe despre și va fi arestat. A spus procurorului că nu poate să scrie ceea ce nu știe, de față fiind și av.. Solicită de asemenea să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin încheierea din 17.09.2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea numitului privind restituirea unei ambarcațiuni cu nr.BR 0701.
S-a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și.
S-a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpaților și.
Au fost obligați inculpații recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a fi dispus astfel instanța de fond a reținut că verificând legalitatea și temeinicia arestării inculpaților și în baza art.3002și art.160 Cpp, dar și ale disp.art.139/1 Cpp a constatat că menținerea stării de arest preventiv se impune întrucât temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților nu s-au modificat și că înlocuirea stării de arest cu măsura prev.de art. 145 Cpp nu poate fi aplicată.
S-a precizat de asemeni că la data examinării cererilor există suficiente probe și indicii temeinice care justifică presupunerea că cei doi inculpați au săvârșit fapte prevăzute de legea penală care sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani.
În ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și, instanța de fond reține că chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege liberarea provizorie sub control judiciar este o chestiune complementară ce ține de întreaga activitate infracțională ca fiind facultativă și are la bază ideea încrederii care ține de împrejurările legate de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia ca și de natura infracțiunii.
S-a reținut în context că infracțiunile sunt grave cu implicații de ordin economic, iar atitudinea inculpaților a fost nesinceră.
Împotriva încheierii dată de instanța de fond în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații, și.
Din motivele de recurs, inculpații și, prin apărător ales critică soluția dată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține că inculpații îndeplineau condițiile prevăzute de lege și că soluția de respingere este greșită, iar motivarea este pur teoretică și de ordin general, faptele comise de inculpați nefiind cele mai grave din Codul penal.
Se mai susține că nu există temerea că inculpații ar putea să fugă ori să se sustragă sau să influențeze bunul mers al procedurii penale, aspecte pe care instanța nu le-a analizat.
Se solicită ca în rejudecare să se admită recursurile declarate de și și liberarea provizorie a acestora sub control judiciar cu reținerile prevăzute de lege.
Inculpatul prin apărătorul ales susține că inculpatul nu are antecedente penale, are doar 21 ani, este salariat cu carte de muncă și are o încadrare juridică mult mai ușoară decât ceilalți inculpați, fiind trimis în judecată doar pentru o singură faptă penală și că în raport cu inculpatul care a reușit să fugă și se află în libertate menținerea acestuia în stare de arest este o inechitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea încheierii recurate și analiza ansamblului probator existent la dosar Curtea constată că soluția dată de instanța de fond este temeinică și legală.
Inculpații au comis fapte penale cu un grad de pericol social deosebit de ridicat care sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa mai mare de 4 ani.
Gravitatea faptelor comise și pericolul social se concretizează urmare a modului de acționare și de organizare meticuloasă, fiecare dintre inculpați având atribuții infracționale fixe, delimitate, iar realizarea scopului fiind unic de care urmau apoi fiecare să beneficieze material.
În același sens trebuie observat că astfel de fapte au luat amploare la nivel național cu ramificații și rețele de desfășurare ce depășesc limitele teritoriale ale țării și care au efecte negative de proporții semnificative la activitățile economico- financiare.
Liberarea provizorie sub control judiciar al inculpatului este o instituție procesuală și care în uzitarea dreptului la apărare inculpatul poate să ceară și chiar să beneficieze de acest drept în condițiile prevăzute de lege cu condiția ca din probele dosarului dar și din comportamentul inculpatului rezultă și se creează convingerea judecătorului care instrumentează cauza, că soluționarea procesului nu poate avea de suferit în sensul aflării adevărului, a influențării părților, a tergiversării, etc.
Motivarea sentinței dată de instanța de fond își are baza în comportamentul inculpaților ce rezultă din probe, iar o bună administrare a justiției în contextul cauzei reclamă menținerea stării de arest a inculpaților.
Este adevărat că fiecare inculpat are o anumită contribuție la săvârșirea faptelor, aspect care va în evaluarea gradului de pericol social pe sancțiunea aplicată. Ce este însă comun pentru toți inculpații este caracterul de grup infracțional organizat cu premeditare ceea ce determină solidaritatea, ceea ce motivează soluția dată de instanța de fond.
Faptul că inculpatul a reușit să fugă și să se sustragă urmării penale nu este un avantaj ci este o agravantă aspect de care instanța de fond va ține cont la aplicarea dispozițiilor art.72 Cod penal, ca de altfel și pentru ceilalți inculpați.
Cu privire la faptul că inculpații sunt arestați pentru o perioadă agreabilă de timp, și nu s-a intrat pe fondul judecății este o problemă care ține în principal de procedura în vigoare ce reglementează derularea proceselor penale dar și de atitudinea procesuală pe care înțelege fiecare inculpat să o expună, desigur în același cadru procesual prevăzut de lege cu efecte ce conduc la întârzierea efectuării procedurilor și implicit la tergiversarea judecății.
Față de aceste considerente și având în vedere disp.art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal, urmează să se respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal va fi obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații "" ( fiul lui și, născut la data de 19.05.1965), ( fiul lui și, născut la data de 14.06.1984) și -- ( fiul lui și, născut la data de 20.08.1986 - în prezent deținuți în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din 18.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./01.10.2009
Tehnored:/02.10.2009
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
