Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 570/R/MF.
Ședința publică din 28 septembrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Teodora G -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e
procedură penală, permite apărătorilor aleși să ia legătura cu intimatul inculpat.
Avocat, depune la dosar acte și arată că nu mai are cereri de formulat.
Avocat, intimatul inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului parchetului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului și de casare a încheierii tribunalului deoarece greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestului. Arată că, măsura arestării preventive se înlocuiește cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv. Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri preventive, dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Or, în cauză, sunt îndeplinite exigențele art. 148 lit. a și f din Codul d e procedură penală, atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată, cât și cu privire la existența pericolului pentru ordinea publică ce l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului.
Mai arată și că, după luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a reținut și un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. e cod procedură penală, în sensul că există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta, respectiv, inculpatul prin intermediul sorei sale a încercat încheierea unei înțelegeri cu partea vătămată oferindu-i acesteia suma de 10.000 euro și un apartament în orașul Această concluzie certă se desprinde din interpretarea sistematică a depozițiilor martorilor coroborate cu rezultatul interceptărilor convorbirilor telefonice și comunicărilor telefonice.
În concluzie față de circumstanțele concrete ale cauzei, dispoziția instanței de a înlocui măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu motivarea că, lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența negativ cursul procesului, este greșită.
Avocat pentru intimatul inculpat, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Susține că, cercetarea judecătorească este terminată iar la dosar s-au depus scrisori medicale din care rezultă starea de sănătate a inculpatului, care este una precară.
S-a reținut pe parcursul procesului că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, pericol care în prezent nu mai există deoarece partea vătămată este plecată în străinătate. Mai mult nu există nici pericolul ca inculpatul să părăsească țara, având interdicție de a părăsi țara. Din practica judiciară se cunoaște faptul că alți inculpați pentru traficarea a 15-20 de persoane au primit aproximativ 3-5 ani, iar inculpatul speră să i se rețină și circumstanțe atenuante.
În continuare face referire la două hotărâri ale CEDO, respectiv împotriva Lituaniei și Tudorache contra României, precum și la o hotărâre a ICCJ, care au analizat condițiile prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală. Depune la dosar practică judiciară.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului.
Redă din hotărârea Tudorache contra României, și face referire la complexitatea cauzei în care există o singură parte vătămată. Nu se poate imputa inculpatului nimic deoarece acesta nu a încercat să se sustragă de la urmărirea sau cercetarea penală.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea cauzei în stare de libertate pentru a-și ajuta familia care nu are în prezent nici un venit. Solicită a se avea în vedere și starea sa de sănătate și faptul că la Penitenciarul Colibași nu sunt condiții umane.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 23 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 rap. la art. 139 alin. 1 Cod pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în municipiul Râmnicu V, județul V, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, cu măsura prev. de art.145 Cod pr.penală, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea B, județul
În baza art. 145 alin. 11Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatului să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12Cod pr.penală, s-a mai pus în vedere inculpatului următoarele măsuri:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, coinculpați și martorii din prezenta cauză, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
-să nu se afle în locuința părții vătămate;
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare a obligațiilor măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a desemnat ca organ de supraveghere din cadrul IPJ V, dispunându-se, totodată, punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză, aplicându-se, dispozițiile 145 alin. 21Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, inculpatul a fost arestat la data de 06 mai 2008, avându-se în vedere faptul că, în cauză sunt probe și indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit fapta și că sunt incidente temeiurile prevăzute la art. 148 lit. a Cod pr.penală, întrucât inculpatul și familia sa locuiau în Italia, deci exista riscul de a fugi cu scopul de sustragere și, la art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu ocazia prelungirilor succesive, s-a reținut că subzistă în continuare aceste temeiuri, adăugându-se și un temei nou, respectiv că, prin intermediul surorii sale, încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată pentru ca aceasta să-și schimbe poziția și declarațiile și să adopte o poziție favorabilă inculpatului.
Instanța a constatat că, la acest moment, primul temei ce a dus la luarea măsurii arestării, nu mai există.
Astfel, singurele elemente de fapt pe care s-a sprijinit temerea că inculpatul va încerca să fugă pentru a se sustrage procesului penal, au fost acelea că familia sa locuia în Italia. În prezent, însă, așa cum rezultă și din ancheta socială aflată la dosar și din declarațiile martorilor, atât soția cât și fiul său minor, deci întreaga familie, locuiesc în orașul
C de-al doilea temei, menționează tribunalul, respectiv datele că încearcă o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, privind o situație de fapt deja consumată, nu a dispărut și nici nu va dispărea vreodată însă, potrivit dispozițiilor art.160/b alin.3 Cod pr.penală, pentru a se dispune menținerea arestării preventive, nu este suficient ca temeiurile ce au determinat luarea măsurii să existe, ci trebuie să și impună în continuare privarea de libertate.
În cauză, practic cercetarea judecătorească este încheiată, susține prima instanță, urmând a se proceda numai la audierea inculpatului care a solicitat să fie audiat după administrarea celorlalte probe.
De asemenea, persoana vătămată a dat mai multe declarații în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței nu dorește să se prezinte, astfel că șansele ca între aceasta și inculpat să aibă loc o nouă înțelegere frauduloasă, cu scopul schimbării declarațiilor sunt minime, mai ales în condițiile în care, declarația părții vătămate ori a inculpatului, constituie mijloace de probă numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În fine, consideră tribunalul, măsura arestării inculpatului, a fost luată și menținută până în prezent și pentru motivul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultând din pericolul social concret al faptei, luând în considerare și împrejurarea că persoana vătămată era minoră, precum și rezonanța socială a acestui gen de infracțiuni și frecvența crescută în anumite zone ale țării a faptelor de trafic de ființe umane.
Trebuie, însă, a apreciat tribunalul, avut în vedere faptul că inculpatul este arestat din data de 06 mai 2008, deci de un an și patru luni, în condițiile în care fapta de care este acuzat este una relativ simplă prin concepere și desfășurare, nefiind comisă în condițiile unui grup organizat, și că cercetarea judecătorească nu a fost una complexă și a fost îngreunată nu de vreo culpă a inculpatului ci, datorită atitudinii părții vătămate care nu a dorit să se prezinte în fața instanței și a faptului că o parte din martori se află în străinătate, astfel că audierea lor a fost dificil de realizat.
Practic, având în vedere timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, un an și 4 luni, și mai ales, timpul scurs de la pretinsa săvârșire a faptei ( 03.02.2006), deci trei ani și 7 luni, tribunalul a considerat că este evident că acel pericol pentru ordinea publică caracterizat prin tulburarea adusă normalei desfășurări a relațiilor sociale, prin rezonanța unor astfel de fapte și frecvența îngrijorătoare, s-a estompat.
Având în vedere și gradul redus de complexitate a cauzei, instanța a constatat că durata măsurii arestării preventive, întemeiată pe pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, a devenit nerezonabilă și că privarea de libertate în continuare nu mai este necesară pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal și atingerea scopului acestuia, condiții cerute de disp. art. 136 alin. 1 Cod pr.penală, pentru luarea unei măsuri preventive.
Trebuie avute în vedere, în opinia tribunalului, și dispozițiile art. 136 alin. ultim Cod pr.penală, potrivit cărora, la alegerea măsurii preventive se ține seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Așa cum s-a arătat mai sus, a reținut tribunalul, scopul pentru care a fost inițial luată măsura arestării va putea fi atins și fără continuarea privării de libertate a inculpatului.
Gradul de pericol social al infracțiunii de care este acuzat este unul ridicat însă, numai această împrejurare nu mai poate justifica privarea de libertate după un an și 4 luni.
Sănătatea inculpatului, potrivit actului emis de spitalul penitenciar, în mod evident nu-l recomandă pentru o măsură privativă de libertate cât timp este diagnosticat cu hepatită cronică virală persistentă, care presupune dietă, îngrijiri deosebite și tratament îndelungat.
Vârsta inculpatului și antecedentele sale, de asemenea, reține tribunalul, nu mai justifică privarea de libertate, inculpatul fiind o persoană tânără și fără antecedente penale.
În fine, cât privește celelalte situații, din ancheta socială întocmită în cauză, rezultă că este singurul întreținător al familiei sale compuse din soție și un copil minor, de vârstă preșcolară, ce locuiesc intr-un apartament decent în orașul B și care, în mod evident, au nevoie de sprijinul financiar și nu numai, al inculpatului.
Față de cele expuse, instanța a constatat că deși nu au dispărut în totalitate, temeiurile ce au dus la luarea și menținerea arestării preventive, nu mai impun privarea în continuare de libertate.
Nu se poate afirma, arată tribunalul, nici că acestea ar fi dispărut în totalitate, astfel că nu se poate dispune în cauză nici revocarea măsurii.
Având în vedere că în parte, temeiurile arestării subzistă și pentru a se asigura totuși, în continuare buna desfășurare a procesului penal și a preveni riscurile, minime de altfel, ca inculpatul să se sustragă ori să împiedice aflarea adevărului, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, cu obligațiile aferente acestei măsuri.
Pe lângă obligațiile inerente acestei măsuri prevăzute la art. 145 alin. 11Cod pr.penală, au fost impuse inculpatului și măsurile prevăzute de art. 145 alin. 12lit. c și e Cod procedură penală.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, susținând, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu mai subzistă și că se impune înlocuirea acestei măsuri cu o alta, mai puțin restrictivă de libertate.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Curtea constată că, prin încheierea din 6 mai 2008 Tribunalului Vâlcea, a fost dispusă, în temeiul art.148 lit.e și f Cod pr.penală, măsura preventivă a arestării inculpatului, în condițiile în care există date suficiente că inculpatul încearcă să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea consideră, în continuare, că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.148 lit.a și f Cod pr.penală.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate și nu există împrejurări noi care să justifice o altă măsură, întrucât din probele administrate rezultă indicii temeinice că inculpatul în perioada ianuarie - mai 2006, împreună cu alte persoane a primit și cazat mai multe femei, inclusiv pe minora, pe care, prin constrângere le-a obligat să practice prostituția în folosul său.
După luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a reținut și un temei nou, cel prevăzut de art.148 lit.e Cod pr.penală, fiind indicii temeinice că, prin intermediul sorei sale, a încercat încheierea unei înțelegeri frauduloase cu partea vătămată, oferindu-i-se suma de 10.000 Euro și un apartament în orașul
Situația de fapt descrisă rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv din coroborarea declarațiilor de martori (, și ), din înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de, -a și.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă indicii că inculpatul -, la sfârșitul lunii ianuarie 2006, recrutat, prin înșelăciune, împreună cu -, și a transportat în localitatea Bolonia din Italia pe partea vătămată, lipsind-o de libertate în mod ilegal și determinând-o să se prostitueze, în pofida promisiunilor mincinoase că i se va asigura loc de muncă stabil și cu un salariu decent.
Natura și gravitatea infracțiunii comise trebuie avute în vedere la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, în situația lăsării în libertate a inculpatului, întrucât la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Evident, ca urmare a menționării motivelor pertinente care vin în sprijinul menținerii ca legale și justificate a măsurii arestării preventive, soluția de admitere a cererii inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive cu o alta, nu poate fi primită.
Cum temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent și, în plus, a mai apărut unul nou (art.148lit.e Cod pr.penală), curtea constată încă odată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod pr.penală, pentru a se înlocui această măsură.
Constatând, așadar, că sunt întrunite condițiile art.300/2 și ale art.160/2 alin.3 Cod pr.penală, cât și prevederile art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, curtea va admite recursul declarat de parchet, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa încheierea recurată și, rejudecând, va înlătura dispoziția de înlocuire a arestării preventive a inculpatului.
In baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, curtea va constata legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și va menține în continuare această măsură.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, în temeiul dispozițiilor art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, secția penală, în dosarul nr-, casează în parte încheierea recurată și, rejudecând, înlătură dispoziția de înlocuire a arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în municipiul Râmnicu V, județul V, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A,
În baza art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, și menține, în continuare, această măsură.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
12 octombrie 2009
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Dumitru Diaconu, Teodora
