Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.3591/2/2009
909/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.573/
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.013.662/22.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere faptul că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, are un domiciliu stabil și un loc de muncă, astfel că cercetarea sa în stare de libertate nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și, între timp, a fost pronunțată o hotărâre de condamnare la pedeapsa de 10 ani închisoare, astfel că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât a comis infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, atrasă de săvârșirea unei infracțiuni de același gen.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții soluția ce va fi pronunțată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat a art.160 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal - respectiv la 10 martie 2009, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 9 octombrie 2008, a vândut - pentru suma de 100 lei - două doze de heroină, martorului.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv exclude analiza probelor și a mijloacelor de probă, dar nu împiedică instanța să procedeze la o antamare a faptelor principale, cu scopul de a constata existența unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; pornind de la aceste repere - Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la instituirea - față de inculpat, a celei mai grave măsuri preventive, subzistă și impun în continuare lipsirea acestuia de libertate.
Astfel, probele din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată sunt: proces verbal de percheziție corporală și domiciliară efectuate asupra inculpatului, concluziile raportului de constatare tehnico științifică proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor,proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, declarațiile inculpatului etc, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator și din care rezultă indiciile temeinice.
Având în vedere împrejurarea că toate criticile avansate de apărătorul recurentului inculpat se referă la aspecte ce caracterizează persoana acestuia, Curtea - din oficiu - va constata că, în speță, temeiurile ce au stat la baza luării, față de inculpatul, a celei mai grave măsuri preventive nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, probele produse cauzei până la acest moment și enumerate mai sus, demonstrează indiciile temeinice care generează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta ce i s-a reținut în sarcină.
Referitor la pericolul concret pentru ordine publică, Curtea arată că acest gen de pericol este evidențiat - în cazul inculpatului - în primul rând de faptul că acesta a mai fost anterior condamnat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Această împrejurare demonstrează o tendință de specializare infracțională, ceea ce sporește periculozitatea inculpatului și generează suspiciunea rezonabilă că - odată lăsat liber - el ar fi tentat să reia aceeași activitate infracțională.
Pe de altă parte, gravitatea deosebită a acestor fapte, relațiile sociale ocrotite prin stabilirea unor pedepse aspre, demonstrează că punerea în libertate a acestui inculpat ar amenința efectiv ordinea publică, mai ales din cauza faptului să acest gen de infracțiuni au repercursiuni extrem de nocive asupra sănătății și vieții membrilor societății, cu atât mai mult cu cât ele vizează, cu predilecție, populația tânără.
Așadar, Curtea constată că, în cauză, sunt întrunite cumulativ dispozițiile art.136 alin.ultim Cod procedură penală, art.143 alin.1 din același cod, toate raportate la art.148 lit.f Cod procedură penală, așa încât, menținerea măsurii arestului preventiv față de recurentul inculpat este pe deplin justificată.
Cât privește motivele de recurs enumerate de apărare, acestea pot fi luate în considerare cu ocazia individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, în ipoteza în care acesta va fi găsit vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Sofica DumitrașcuJudecători:Sofica Dumitrașcu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
