Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 574/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, fiul lui și, născut la data de 05 decembrie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, să ia legătura cu recurentul inculpat.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, și pe fond punerea în libertate a inculpatului, aceasta deoarece față de actele dosarului nu se mai impune menținerea arestării preventive a acestuia.
Mai mult decât atât, contrar motivării, inculpatul dacă ar fi pus în libertate, nu mai are pe cine influența, deoarece partea vătămată a decedat. Precizează că, de la decesul părții vătămate și până la arestarea inculpatului a trecut o perioadă de trei luni. I s-au făcut și poze, să se observe dacă are vreun tatuaj pe piele, dar inculpatul nu are niciun tatuaj, aceasta întrucât unul dintre martorii a declarat că autorul faptei avea un tatuaj.
Solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului și în subsidiar solicită a înlocui măsura arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și de menținere a încheierii tribunalului.
Apreciază că, tribunalul în mod corect a menținut măsura arestului preventiv al inculpatului și datorită faptului că, declarația inculpatului este în contradicție totală cu declarațiile martorilor. Și s-a mai avut în vedere și atitudinea inculpatului respectiv aceea de părăsire a locului faptei după săvârșirea infracțiunii.
Este adevărat că, inculpatul nu mai poate influența pe partea vătămată dar poate influența martorii și alte părți.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Susține că vinovat de săvârșirea infracțiunii este numitul.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a espins cererea formulată de inculpat, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.12.1988, în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în comuna, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a onstatat că, prin rechizitoriul cu nr.410/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art.183 Cod penal.
S-a reținut, în fapt, că în ziua de 15.08.2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în fața barului "" din municipiul Pitești, în urma unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, victima căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, iar leziunile provocate au condus ulterior la decesul victimei.
Prin încheierea nr.79/CC din 17.10.2008 a Tribunalului Argeș - secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută de instanță la mai multe termene de judecată.
În cauză, s-a apreciat că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată și, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform disp. art. 3002Cod pr.penală, rap.la art. 160/b Cod pr.penală, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Procedând conform acestui text de lege, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, în speță, este îndeplinită condiția prev. de art. 143 Cod pr. penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele care îi sunt imputate, acestea rezultând din declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico - legală nr. A-, etc.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că în cauză, măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art 148 lit f Cod pr.penală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin în continuare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient. Având în vedere condițiile în care a fost săvârșită fapta, modalitatea de săvârșire a acesteia și urmările produse, precum și atitudinea inculpatului, tribunalul a apreciat că în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Susținerile inculpatului, prin apărător, în sensul nevinovăției acestuia în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, s-a dispus a fi analizate cu ocazia administrării probatoriului în cursul cercetării judecătorești ca de altfel și poziția constantă adoptată până în prezent și lipsa antecedentelor penale.
În plus, cercetarea judecătorească nu a început în sensul art. 322 Cod pr.penală, iar pentru a se asigura buna desfășurarea a procesului penal și a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecarea cauzei, instanța a constatat că se impune a fi menținută măsura arestării preventive, temeiurile care au stat la baza luării acesteia neschimbându-se, nefiind incidente în cauză disp. art. 139 alin. 1 Cod pr.penală.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.3002Cod pr.penală rap. la ar.160 Cod pr.penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că este nevinovat și arătând, totodată, că pericolul pentru ordinea de drept, trebuie să rezulte din datele ce caracterizează persoana inculpatului și să nu fie dedus din limitele de pedeapsă ce reflectă gradul de pericol social generic al faptei. A solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Examinând actele dosarului, curtea a constatat următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.410/P/2008 din 3 aprilie 2009, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal, constând în faptul că în ziua de 15 august 2008, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla în fața barului "" din municipiul Pitești, în urma unui conflict spontan, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, victima căzând și lovindu-se cu capul de asfalt, iar leziunile provocate au condus, ulterior, la decesul acesteia.
Pentru inculpatul în cauză, măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea nr.79/CC din 17 octombrie 2008 Tribunalului Argeș, în temeiul dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, curtea constată că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică, prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea presupusei fapte, de reacția comunității în raport cu împrejurările în care aceasta s-ar fi comis și de urmările produse, respectiv decesul unei persoane.
De asemenea, la stabilirea pericolului public, nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului cum se susține, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au rămas aceleași și în prezent, astfel încât nu se îndeplinesc condițiile art.139 Cod pr.penală, pentru a se înlocui această măsură.
Curtea reține, de asemenea, că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, fiul lui și, născut la data de 05 decembrie 1988, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. dr. dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
13 octombrie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
