Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 74/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 74/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentată de - procuror
S-au luat în examinare recursurile declarate de, fiul lui și, născut la data de 28 martie 1971, în Comuna, județul A, domiciliat în Municipiul Pitești.., nr. 23, -a,.B,. 1,.6, județul A, - și, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, județul V, domiciliat în municipiul Pitești, strada - -, - scara B, etaj 2,. 10, județul A, CNP -, împotriva Încheierii nr. 75/CC din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați în stare de arest și asistați de avocați aleși astfel: inculpatul asistat de avocat ales și, iar inculpatul asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 172 alin. 7 cod procedură penală, apărătorii aleși ia
legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită proba cu acte sens în care le și depune la dosar.
Reprezentantul parchetului solicită instanței actele depuse pentru a lua cunoștință de acestea.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că, nu mai sunt cereri de formulat.
Curtea, pune în vedere recurenților inculpați prevederile legale referitoare la dreptul de a da sau nu declarație, iar recurenții inculpați și, având pe rând cuvântul precizează că, doresc să dea declarație.
Se procedează la ascultarea recurenților inculpați, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Curtea, în raport de împrejurarea că părțile și reprezentantul parchetului nu mai au cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, părțile având cuvântul.
Avocat pentru recurenți solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond respingerea propunerii parchetului privind arestarea inculpaților. Solicită instanței a stabili dacă o persoană cu reputația lui merită sau nu să stea arestat. Judecătorul de la tribunal a antamat și fondul cauzei în sensul că s-a pronunțat asupra vinovăției celor doi inculpați. De asemenea, arată că s-a încălcat și principiul dreptului la apărare al inculpaților. Intervalul de timp, scurt nu a permis apărătorilor să ia cunoștință de toate actele dosarului, astfel că nu s-a putut face o apărare corespunzătoare. Redă textul art. 150 cod procedură penală. Susține că, învinuitul trebuia ascultat, așa cum trebuia ascultat și inculpatul. Prin neîndeplinirea acestor obligații s-a încălcat dreptul la apărare, fapt ce conduce și la nulitatea absolută.
Arată că, inculpatul trebuie tratat cu respect, fapt ce nu s-a pus în aplicare în ceea ce-l privește pe inculpatul care a fost pus într-o situație josnică, respectiv cu cătușele la mâini a fost dus la Garda Financiară A, și pus să aștepte pe holuri, pentru a-l vedea salariații. Redă și text art. 136 Cod procedură penală. Nu există dovezi că inculpații se vor sustrage de la urmărirea penală iar menținerea arestului preventiv al acestora va îngreuna procesul. Mai mult, vor sta arestați o lungă perioadă de timp deoarece nu sunt dovezi din care să rezulte vinovăția acestora.
Referitor la inculpatul, acesta a mai fost arestat și eliberat la câteva zile de instanța de recurs și acest inculpat s-a prezentat la instanță ori de câte ori a fost citat.
Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților arată că inculpatul este cercetat pentru luare de mită, în formă continuată, iar inculpatul pentru infracțiunea de dare de mită, în formă continuată. Procurorul în propunerea de arestare face referire la niște procese verbale, dar inculpatul a precizat ce face efectiv Garda Financiară într-un control. Mai exact garda financiară efectuează un control operativ, inopinat, neexercitând un control fiscal. În propunerea de arestare nu se precizează ce atribuții de serviciu a încălcat inculpatul.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, susține că acesta este administrator numai pe hârtie, pentru că în realitate patronul dicta. Inculpatul era "omul de paie", întrucât nu se poate dovedi că acesta a urmărit același interes ca și inculpatul. Mai face referire și la faptul că interceptările convorbirilor telefonice nu sunt legale, și alte astfel de servicii neavând dreptul să intercepteze convorbirile unei persoane. Nici procedura de certificare a interceptărilor telefonice nu a fost corect efectuată, întrucât mandatul de interceptare este solicitat de un serviciu iar certificarea este făcută de un alt serviciu. Având în vedere acest lucru, această probă nu poate fi avută în vedere. În continuare mai face referire și la legea nr. 182/2002 privind documentele clasificate.
Redă text art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care reglementează măsura preventivă, măsură ce se alege ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Tot art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, prevede și alte măsuri preventive.
Mai precizează și că, în afara indiciilor trebuie să existe și probe că inculpatul lăsat în libertate ar influența în vreun fel cercetarea judecătorească sau aflarea adevărului. Nu există printre actele dosarului astfel de probe așa cum nu există probe că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ca și concluzie susține că măsura arestului preventiv trebuie să fie starea de excepție, iar starea normală aceea de libertate. Face referiri la practica CEDO și la prezumția de nevinovăție, în acest sens redând text art. 6 din convenție.
Avocat ales pentru inculpatul solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, sens în care depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursurilor. Arată că, cei doi inculpați sunt cercetați pentru infracțiuni de corupție și există indicii și probe, că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. Nu este adevărată susținerea că, probele respective s-au obținut ilegal.
Referitor la inculpatul susține că, acesta a avut o funcție importantă în județul A, funcție prin prima căreia proteja firmele inculpatului, prejudiciul fiind cauzat statului.
Referitor la inculpatul arată că, acesta a fost trimis în judecată în două dosare și nu s-au epuizat încă actele materiale. S-au extins cercetările pentru încă două acțiuni de luare de mită.
Precizează că, dacă inculpații ar fi puși în libertate percepția opiniei publice ar fi aceea că, se încurajează activitățile patronilor sau funcționarilor publici să săvârșească acest gen de infracțiuni.
Infracțiunile au fost săvârșite în mod continuat și sunt suficiente motive care să ducă la concluzia că trebuie menținut arestul inculpaților.
Avocat arată că, dacă există mandat pentru inculpatul, este obligatorie extinderea cercetărilor și la inculpații și.
Revine asupra aspectului că de la ultima încheiere și până în prezent nu s-au schimbat și ar fi nelegal ca instanța să dispună arestarea în aceeași cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de judecată. sa este oricum știrbită datorită situației create și presiunii care s-a pus pe situația aceasta.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată că prin încheierea nr.75/CC din 22 septembrie 2009, Tribunalul Argeșaa dmis propunerea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Pitești.
In baza art. 149/1 alin. 10.C.P.P. rap. la art. 148 lit. f p Cod Penal a dispus arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 28 martie 1971, în Comuna, județul A, domiciliat în Municipiul Pitești.., nr. 23, -a,.B,. 1,.6, județul A, - și, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, județul V, domiciliat în municipiul Pitești, strada - -, - scara B, etaj 2,. 10, județul A, CNP - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 23.09.2009 până la data de 21.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 11 septembrie 2009 fost începută urmărirea penală față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infr.prev.și ped.de art.254 al.2 pen.rap.la art.5 al.1, art.6 și art.7 al.1 din Legea nr.78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic.art.41 al.2 pen. și față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infr.prev.și ped.de art.26 pen.rap la art. 255 alin. 1 din pen. rap. la art. 5 alin. 1, art. 6 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 2 din pen. iar prin ordonanțele din 22 septembrie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoanele mai sus menționate, pentru infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală.
Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a unei persoane trebuie să fie îndeplinite cumulativ cerințele art. 143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prev. de art. 148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune, se reține că, potrivit art. 681proc.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală, a săvârșit fapta.
De asemenea, analizând temeiurile ce pot sta la baza privării de libertate a unei persoane, conform art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia
bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esențial al protecției cuprinse în text împotriva unei privări arbitrare de libertate. presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a putut comite infracțiunea pentru care se solicită arestarea.
Motivele verosimile la care fac referire dispozițiile art.5 paragraful 1 lit. c din Convenție nu trebuie să aibă însă forța unor probe care ar justifica trimiterea în judecată ori condamnarea, fiind consacrată practica CEDO întemeiată pe aceste dispoziții, în sensul că nu se impune ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul arestării sau pe timpul reținerii (CEDO cauza Murray c Regatului Unit).
În speța de față, plauzibilitatea bănuielilor - noțiune al cărei corespondent în legea română îl reprezintă cerința existenței indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni - rezultă din mijloacele de probă administrate până în acest moment și anume: mențiunile evidențiate în urma efectuării percheziției informatic pe unitatea centrală ridicată din biroul inculpatului și respectiv pe memory stick-ul găsit în biroul aceluiași inculpat, mențiuni ce reprezentau o evidență contabilă paralelă, coroborate cu interceptări ale convorbirilor telefonice ale căror transcrieri se află la dosar.
Mențiunile ce apar pe această evidență paralelă(vol.2, fila 128-233).- 15.03.2007 și anume:,Consultanta financiara febr. ma. - 4.000";18.06.2007,Consultanta fin iunie iul - 4.000";06.09.2007,Consultanta financiara aug. sep. - 4.000";31.12.2007,Consultanta financiara decembr. - 2.000";31.01.2008,Consultanta financiara ian. - 2.000";29.02.2008,Consultanta financiara febr. - 2.000";31.03.2008,Consultanta financiara martie - 2.000"; 30.04.2008,Consultanta financiara aprilie - 2.000";31.05.2008,Consultanta financiara mai - 2.000";30.06.2008,Consultanta financiara iunie - 2.000"31.07.2008,Consultanta financiara iulie - 2.000";30.08.2008,Consultanta financiara august - 2.000";30.09.2008,Consultanta financiara sept. - 2.000";31.10.2008,Consultanta financiara octombr. - 2.000";29.11.2008,Consultanta financiara noiembr. - 2.000"; 31.12.2008,Consultanta financiara decembrie - 2.000", coroborate cu interceptarea unor convorbiri telefonice redate în procesul verbal de redare a unor convorbiri și comunicări telefonice nr.115/P/2009, din data de 01 septembrie 2009, au condus la identificarea unor indicii a unor operațiuni de corupere a Comisarului șef al Gărzii financiare - Secția A, numitul.
Astfel, numitul Gaa vut o discuție telefonică cu, din care reiese faptul că au remis cu titlu de mită, în perioada ianuarie - februarie 2007, următoarele sume:,consultanță financiară lui, ăla cu Peugeot-ul", în data de 05.01.2007 - 2.000 lei, în data de 01.02.2007 - 1.500 lei și în data de20.02.2007 - 1.500 lei, deci în total 5.000 lei.
Un alt indiciu care convinge asupra existenței operațiunilor de corupere la care a participat în calitate de complice inculpatul și în calitate de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, inculpatul, îl reprezintă și o altă convorbire telefonică din data de 05 martie 2007, orele 11:10, interceptată în temeiul mandatului cu nr.0098 din 12 ianuarie 2007, emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul căreia G îl întreabă pe dacă i-au dat o sumă de bani inculpatului, spunând: "am dat noi 20 milioane lui?"G îi spune: "Nu știu cum apare. S-ar putea să apară consultanță, hai uită-te. Pa, pa."
Ulterior, G este reapelat de, care îi relatează: "M-am uitat, apare pe 05.01. apare 2.000 consultanță financiară, mai apare pe 01.02. o mie cinci sute și pe 20.02. o mie cinci sute."îi relatează numitului G că o parte din această sumă l-a trimis pe el să i-o înmâneze: "o dată din ăștia o mie cinci sute m-ai trimes pe mine, dacă ți-aduci aminte".
Deși inculpatul a negat că ar fi purtat vreodată discuții cu G, sau ar fi primit bani sau bunuri de la acesta în scopul favorizării firmelor ce țin de SC SA, din interceptarea unei convorbiri telefonice din data de 15 martie 2007 rezultă tocmai contrariul. Astfel, G, îi comunică inculpatului: " dacă îl trimit pe al meu cu.consultanța", ( n termenul consultanță apărând în evidența paralelă ținută de pentru a desemna diversele sume de bani remise comisarului șef al Gărzii Financiare Secția A cu titlu de mită) iar îi răspunde: ", da, da vroiam să zic.", iar îl completează spunând: "Pe, e băiatul meu cuminte", făcând referire în mod evident la inculpatul, pe care îl și apelează telefonic în cursul aceleiași zile cerându-i să-i trimită "consultanța", spunându-i"patruzeci de milioane - consultanță, februarie și martie, să-i lași aici pe masă".
Suma de bani solicitată de inculpatului, și despre care se presupune că a fost dată ca mită, se regăsește în contabilitatea paralelă înscrisă la data de 15.03.2007 și anume,Consultanta financiara febr. ma. - 4.000"
În lumina celor mai sus expuse s-a apreciat că în cauză rezultă indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a primit în repetate rânduri de la, prin intermediul inculpatului și al altor persoane desemnate de, diverse sume de bani sau bunuri în vederea favorizării firmelor ce țin de SC SA.
Această favorizare consta în aceea că, controalele ce se efectuau la societăți comerciale, printre care și societățile din grupul erau aprobate și dispuse de conducătorul instituției - inculpatul ( conform atribuțiilor sale de serviciu) și, deși se doreau a fi controale inopinate, G era încunoștințat în prealabil despre efectuarea unui astfel de control.
În acest sens este edificatoare convorbirea telefonică din data de 20 martie 2007, purtată între G și comisarul Gărzii Financiare care-i spune: ", sunt cu . Ai vorbit tu cu conducerea, Nu? "iar G îl întreabă la care dintre societăți, iar acesta îi răspunde: "și MUNTENIA. Mi-a zis ieri.",convorbire din al cărei conținut reiese că G avea cunoștință de efectuarea acestui control fiind informat chiar de conducerea instituției, mai precis de inculpatul.
De altfel, și au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de luare de mită cu privire la controlul efectuat la cele două societăți, aceștia primind câte 10 milioane lei mită pentru a nu-și îndeplini atribuțiunile de serviciu, suma de bani fiind remisă acestora de G prin intermediul inculpatului.
În legătură cu aceste aspecte din convorbirea telefonică înregistrată la 20.03.2007 între G și reiese totodată nu numai mituirea celor doi comisari ci și implicarea comisarului șef, inculpatul, care avea cunoștință de acest control:
De asemenea din conținutul convorbirii telefonice purtate de inculpatul cu numitul, comisar șef al Gărzii Financiare V reiese că, la solicitarea lui, inculpatul a încercat să intervină în favoarea firmei, susținând nevinovăția reprezentanților firmei SC SA, fiind motivat de sumele de bani primite cu titlu de mită.
Totodată, din raportul Gărzii Financiare Centrale redactat în urma controlului efectuat la solicitarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și finalizat la data de 08 septembrie 2009, reiese că reprezentanții SC au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală creând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de cca.1.000.000 euro.
Această împrejurare, coroborată cu conținutul convorbirilor telefonice mai sus arătate,cu mențiunile cuprinse în evidența paralelă, creează pentru orice observator obiectiv, bănuiala plauzibilă că, în schimbul unor sume de bani și bunuri primite în mod repetat de la în general prin intermediul lui, acesta a favorizat firmele ce fac parte din grupul, în contextul în care pe aceeași perioadă supusă verificării, comisarii Gărzii Financiare A aflați în subordinea inculpatului nu au descoperit nici o infracțiune, ci numai câteva contravenții pe care le-au sancționat cu amenzi modice.
Deși inculpatul că el ar fi făcut mențiunile incriminatoare, de pe memory stick, apărarea sa nu este plauzibilă în contextul în care, din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu reiese că el este autorul mențiunilor respective, în acest sens fiind și convorbirea telefonică din data de 5.03.2007 redată mai sus.
De asemenea, împrejurarea că unitatea centrală și memory stick-ul au fost ridicate din biroul lui, demonstrează că acestea îi aparțineau, de vreme ce se aflau într-un spațiu destinat strict său personal.
telefonice mai sus descrise, coroborate cu mențiunile din evidența paralelă ținută de inculpatul conturează în opinia tribunalului indicii de săvârșire de către inculpat a unor acte de complicitate la infracțiunea de dare de mită, prin aceea că a pus la dispoziție inculpatului sume de bani destinate coruperii acestuia. Deși inculpații au negat participarea la faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale,considerând aceste fapte ca imposibile sau acțiuni abuzive ale organelor de anchetă apreciem că, convorbirile telefonice și evidențele informatice paralele evidențiază interesul constant în derularea operațiunilor de corupție pentru care cei doi au ajuns să fie cercetați penal.
Deși s-a susținut de către apărătorul inculpaților că nu există dovezi certe de comitere a unei infracțiuni, condiție față de care nu se poate dispune arestarea preventivă, apreciem față de cele mai sus expuse, că aceste susțineri nu au un corespondent legal și nici o baza argumentativă serioasă.
Astfel, convorbirile telefonice au fost interceptate în prezenta cauză în baza unor autorizații de interceptare valabile, date de judecător și chiar dacă acestea l-au vizat numai pe G, pot fi folosite și în prezenta cauză, conform disp art.91/2 alin 5 Cod pr pen.
De asemenea perchezițiile au fost efectuate în baza autorizațiilor date de JUDECĂTOR 3: Elena
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, prin aceea că aceștia nu au fost audiați de către procuror după întocmirea referatului cu propunerea de arestare preventivă, se constată că susținerea este vădit nefondată deoarece în procedura penală nu există un text de lege care să instituie o astfel de obligație.
Potrivit disp. art.1491alin 1 Cod procedură penală, când procurorul consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive. Prin urmare această obligație de ascultare a inculpatului este anterioară întocmirii propunerii de arestare și a fost respectată în cauza de față.
De asemenea în codul d e procedură penală sau în actul normativ privind organizarea DNA nu există un text care să prevadă obligativitatea confirmării propunerii de arestare preventivă de către procurorul ierarhic superior.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 proc.pen. dar și cele prev. de art. 5 paragraful 1, lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpații au comis o infracțiune, care în jurisprudența CEDO (cazul, și Hartley Regatul Unit) au fost definite ca acele fapte și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 148 lit.f proc.pen, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă, această măsură poate fi dispusă dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită, întrucât, faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește condiția pericolului concret pentru ordinea publică instanța a reținut următoarele:
Dreptul la libertate și la siguranță, consacrat de art.5 din CEDO, este un drept inalienabil, reprezentând unul dintre cele mai importante drepturi consacrate de Convenție, dar nu este mai puțin adevărat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un anumit timp (așa cum a statuat CEDO în cauza Letellier Franței).
Deși apărătorul inculpaților a susținut că la dispunerea măsurii preventive nu trebuie avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor reținute, apreciem că se impune și analiza acestui aspect, față de dispozițiile art. 136 alin 8 Cod pr. pen. care prevăd că, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În speța de față, inculpații sunt cercetați pentru fapte de corupție, care, în opinia instanței au o mare gravitate, dată fiind repetabilitatea acestora, numărul mare de persoane ca s-au dovedit a fi implicate în această cauză, aspecte ce sunt de natură a periclita ordinea publică în contextul socio-economic actual și poate da un exemplu negativ celor care se apropie de acest fenomen.
În acest context măsura preventivă împotriva persoanelor față de care sunt indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție, trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul justiției, deoarece corupția necesită un mesaj de descurajare mai ales dacă avem în vedere că societatea românească contemporană a suportat și suportă impactul deosebit de grav al corupției.
Faptele reținute în sarcina acestor inculpați, cu privire la care există indicii temeinice de săvârșire, constituie veritabile sfidări la adresa ordinii de drept, care impun o ripostă pe măsură din partea organelor judiciare.
Prin săvârșirea acestei fapte inculpatul a adus un grav prejudiciu de imagine unei instituții în cadrul căreia ocupa o funcție de conducere, știrbind prestigiul și autoritatea de care ar trebui să se bucure aceasta și creând în rândul opiniei publice impresia că tocmai funcționarii care trebuie să asigure respectarea de către agenții economici a dispozițiilor legale,nu își îndeplinesc aceste atribuții.
Faptele de natura celor reținute în sarcina acestui inculpat aduc atingere probității profesionale a unor persoane cu funcții publice, cinstei de care trebuie să dea dovadă acestea, de a nu profita de funcția publică pentru a obține venituri ilicite sau pentru satisfacerea propriilor interese prin nesocotirea membrilor societății.
Deși nerelevantă sub aspect penal, cuantumul sumei reținute ca obiect al luării de mită și produsele alimentare remise cu acest titlu ( zahăr, ulei, făină, fursecuri, ) au o anumită semnificație sub aspectul degradării morale pe care o dezvăluie.
Pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților este determinat totodată de realitatea socială care ne înconjoară, de ecoul unor asemenea fapte în rândul societății civile.
La ora actuală, când predomină corupția ca fenomen de pericol social major care împiedică activitatea normală a instituțiilor statului, faptele de corupere a unui funcționar public cu atribuții de control prezintă o mare gravitate și nu pot beneficia de un tratament blând.
Măsura arestării preventive în cauze de acest gen, de dare și luare de mită în formă continuată, care au afectat direct bugetul public, se impune cu necesitate constituind totodată o măsură de siguranță împotriva paralelismului aparent legal creat și menținut până la intervenția autorităților judiciare, neputându-se îngădui îmbogățirea unor persoane pe seama sacrificiilor bugetului public.
Totodată, nu este de neglijat nemulțumirea pe care ar crea-o lăsarea în libertate a inculpaților în rândul celor față de care s-a luat deja o astfel de măsură preventivă chiar și pentru fapte de o gravitate mai redusă, ceea ce ar compromite ideea de dreptate, de combatere a fenomenului infracțional.
Deși inculpații nu au antecedente penale, provin din familii organizate, sunt bine orientați din punct de vedere socio profesional iar măsura arestării preventive reprezintă cea mai drastică măsură procesuală, ce presupune privarea de libertate a persoanei și reprezintă o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate a inculpatului, instanța apreciază, față de cele mai sus expuse că în acest moment procesual se impune luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați și nu este oportună aplicarea unei alte măsuri restrictive de drepturi.
În recursurile declarate împotriva încheierii pronunțată de către prima instanță inculpații, prin apărători, au adus critici de nelegalitate și netemeinicie a măsurii arestării preventive aplicate asupra acestora, aceleași pe care le-au susținut și în fața tribunalului.
Inculpații susțin că având în vedere persoana fiecăruia, nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, în momentul arestării nu le-a fost respectată demnitatea umană, la dosar nu se află probe care să releve comiterea faptelor de care sunt acuzați, interceptarea convorbirilor telefonice nu s-a îndeplinit în condițiile legii, întrucât nu are atribuțiuni de cercetare penală, inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că n-au fost audiați de către parchet înainte de a se dispune reținerea acestora, judecătorul primei instanțe a făcut aprecieri de fond examinând substanța acuzațiilor.
Curtea apreciază nefondate recursurile ambilor inculpați.
În legătură cu probele care să ateste comiterea faptelor de inculpați, curtea arată că pentru a fi legitimă măsura arestării preventive, este suficientă existența doar a unor indicii temeinice, cum rezultă din dispozițiile art.148, 143 Cod procedură penală, care trebuie să convingă un observator obiectiv și independent că asupra persoanelor respective planează bănuiala legitimă privind comiterea faptelor de care sunt acuzați.
Nu sunt necesare așadar, probe în acest sens, după cum rezultă din nenumărate decizii ale CEDO ( cazul și Hartley Regatul Unit), pentru că nu se pune problema susținerii unei acuzații în materie penală.
Pe de altă parte, judecătorul care analizează pentru prima dată propunerea de arestare este ținut să examineze tot materialul probator pus la dispoziție până la acel moment, pentru că altminteri nu se poate pune problema detenției unei persoane care nu are nici un fel de legătură cu faptele în anchetă.
Pentru acest motiv există cazul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin.1 lit. din codul d e procedură penală care împiedică judecătorul ce a soluționat propunerea de arestare preventivă să judece în fond cauza respectivă.
Prima instanță a relevat în cuprinsul hotărârii atacate mai mult decât indicii în legătură cu ambii inculpați, care determină într-adevăr, bănuiala legitimă a implicării lor în comiterea faptelor penale aflate în anchetă.
În ce privește nerespectarea demnității umane, invocată de inculpatul sub aspectul faptului că a fost ținut o perioadă de timp pe holul instituției cu cătușele la mâini, curtea arată că în substanța sa arestarea preventivă reprezintă o măsură extremă, coercitivă, ce presupune privarea de libertate a unei persoane, în sistemul român de drept prin imobilizarea membrelor superioare.
Sigur că acest lucru poate merge în caz de opunere până la constrângerea fizică a celui vizat, interesul public al privării sale de libertate, fiind mai presus decât cel individual referitor la demnitatea umană.
Nu se pune problema așadar, a încălcării demnității umane a inculpatului, în contextul operațiunilor vizând reținerea sa, în cazul în care asupra acestuia planează acuzații grave de corupție aflate în curs de anchetă penală.
Într-adevăr, nu are potrivit legii de organizare atribuțiuni de cercetare penală, însă potrivit art.91/2 Cod procedură penală, au posibilitatea să ofere concursul tehnic al interceptărilor, acest lucru nefiind totuna cu îndeplinirea unor acte de cercetare penală.
Sub aspectul încălcării dreptului la apărare al inculpaților așa cum a reținut și prima instanță, susținerea este evident nefondată, pe de-o parte, întrucât nu există un text de lege care să instituie o asemenea obligație în sarcina procurorului, după întocmirea referatului cu propunerea de arestare, pentru simplul fapt că decizia aparținând instanței de judecată aceasta nu poate dispune asupra măsurii decât după audierea inculpatului în conformitate cu art.150 Cod procedură penală.
În cauză, ambii inculpați au fost audiați de procuror în aceeași zi în care s-a efectuat propunerea de arestare, astfel încât și sub aspectul temeiniciei susținerea este nefondată.
Pericolul pentru ordinea publică determinat de lăsarea inculpaților în libertate este evident, așa cum a apreciat și prima instanță, și se datorează nu numai rezonanței sociale a faptelor de care sunt acuzați, ci și a împrejurării că infracționalitatea economico-financiară a escaladat fără precedent, reușind să atragă, din păcate, unii dintre înalții funcționari ai instituțiilor publice locale, împrejurare ce nu poate rămâne indiferentă organelor judiciare.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică iar alte motive care să determine nulitatea ei nu au fost identificate, astfel încât având în vedere dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile inculpaților, obligându-i pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de, fiul lui și, născut la data de 28 martie 1971, în Comuna, județul A, domiciliat în Municipiul Pitești.., nr. 23, -a,.B,. 1,.6, județul A, - și, fiul lui G și, născut la data de 12.01.1949, în comuna, sat, județul V, domiciliat în municipiul Pitești, strada - -, - scara B, etaj 2,. 10, județul A, CNP -, împotriva Încheierii nr. 75/CC din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./19.10.2009.
Jud.fond: .
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Elena
