Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 575/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, fiul lui G și, născut la data de 19 ianuarie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrare a cauzei cu mijloace audio potrivit art 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 3734/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor Art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat, depune la dosar delegație avocațială și un memoriu din partea inculpatului. Arată că, nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului și recurentul inculpat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului deoarece nu se mai impune menținerea arestului. Susține că au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii. Solicită a se mai avea în vedere și că a fost finalizată cercetarea judecătorească, dar și starea de boală a inculpatului respectiv că are un discernământ diminuat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului și de menținere a încheierii tribunalului, susținând că se mențin, în continuare, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv. Inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, victima fiind bunica acestuia care avea grijă de el. Este adevărat și că la momentul săvârșirii faptei avea un discernământ diminuat dar acesta nu poate fi motiv pentru a fi pus în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este de acord cu acuzațiile ce i se aduc pentru că nu este vinovat. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr- s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului, fiul lui G și, născut la 19.01.1976 în T, jud. A, cu același domiciliu, CNP -.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal combinat cu art. 175 lit. c Cod penal, constând în aceea că în ziua de 08.11.2008, în jurul orelor 17,00, pe fondul unui conflict spontan și-a sugrumat bunica, victima, în vârstă de 77 de ani, provocându-i decesul.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr.86/CC din 10.11.2008, pronunțată în dosarul nr- și prelungită ulterior în condițiile legii, a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că în cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție în sensul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 alin.1 lit.f) din Codul d e procedură penală, constând în aceea că inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient.
Având în vedere gravitatea faptei, modalitatea de comitere a acesteia și urmările produse, atitudinea inculpatului, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva dispoziției din încheiere, vizând menținerea măsurii arestării preventive a declarat recurs inculpatul, care, prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat punerea în libertate, deoarece au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive. Apărătorul inculpatului a mai solicitat instanței, să aibă în vedere că a fost finalizată cercetarea judecătoreasă, cum și împrejurarea că la data comiterii faptei inculpatul a avut discernământul diminuat. În ultimul cuvânt, inculpatul a cerut să fie judecat în stare de libertate invocând nevinovăția în săvârșirea infracțiunii.
Examinând încheierea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3856alin.ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările de la dosar, rezultă că prin încheierea nr.86/CC din 10.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Argeșa admis propunerea procurorului și a dispus arestarea preventivă a recurentului inculpat pe o durată de 29 de zile cu motivarea, de esență, că în cauză sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 Cod penal combinat cu art. 175 lit. c Cod penal, pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cerințe înscrise în art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, care a constituit temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală la care face trimitere art.3002din același cod, invocate de instanța de fond la adoptarea soluției de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Raportând prevederile legale susmenționate la speța dedusă judecății, curtea constată, contrar celor susținute de apărătorul recurentului inculpat, că temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat, ci, dimpotrivă, se mențin în continuare, concluzie la care a ajuns și instanța de fond.
În cauză, există probe și indicii temeinice în sensul art.143 din Codul d e procedură penală care duc la presupunerea rezonabilă că recurentul-inculpat a comis infracțiunea de omor calificat prevăzută art.174 rap.la art. 175 lit. c din Codul penal și care constă, în esență, în aceea că la data de 8.11.2008, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul și-a sugrumat bunica, victima, în vârstă de 77 de ani, provocându-i leziuni ce au condus la deces, faptă pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, condiție cerută de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală. Și condiția referitoare la pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul recurent pentru ordinea publică în cazul în care ar fi pus în libertate, cerută de textul de lege susmenționat și care a constituit temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive este îndeplinită, și rezultă din modul și împrejurările comiterii faptei, consecințele acesteia și nu în ultimul rând din gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească în prezenta cauză este aproape finalizată este reală, însă nu prezintă relevanță sub aspectul stării de arest a inculpatului care se impune a fi menținută, atât pentru considerentele mai sus expuse, cât și față de împrejurarea că arestarea preventivă nu depășit o durată rezonabilă în sensul dispozițiilor art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești, inculpatul-recurent fiind arestat de aproximativ 11 luni de zile, perioadă considerată ca insuficientă pentru a aprecia că s- stins rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptei în rândul opiniei publice din comunitatea din care inculpatul face parte.
Discernământul diminuat, confirmat prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză și depus la dosarul instanței de fond ( fila 69) invocat de apărătorul inculpatului ca motiv ce ar justifica punerea sa în libertate, ca și nevinovăția susținută de recurent urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului cauzei, nefiind înscrise între cerințele din art.3002și ale art.160 din Codul d e procedură penală prin prisma cărora instanța de control judiciar verifică legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de tribunal.
În plus, curtea constată că măsura arestării preventive luată împotriva recurentului-inculpat este proporțională cu gravitatea acuzației penale formulată împotriva sa și, totodată, necesară pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată, considerente față de care instanța de control judiciar apreciază ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii instanței de fond.
În consecință, recursul declarat de inculpatul se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care, 100 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, fiul lui G și, născut la data de 19 ianuarie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.: R
2 ex/01.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Mirela Sorina Popescu, Dumitru
