Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.585
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Arin Alexandru
GREFIER: -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Baf ost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și G împotriva încheierii din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții - inculpați și, în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat și recurenta - inculpat G, în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții - inculpați arată că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurenților - inculpați și, avocat, solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate, înlocuind măsura cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru ambii inculpați. Solicită analizarea probatoriului, a declarațiilor părților vătămate, care declară că nu au fost exploatate ba chiar mai mult dorea să înșele inculpații cu suma de 500 euro. Referitor la inculpatul, partea vătămată nu s-a prezentat până în prezent și inculpatul nu are nicio legătură cu ea. Deci inculpatul ar putea fi judecat în stare de libertate, neputând influența aflarea adevărului. Precizează că, convorbirile telefonice sunt irelevante, ambigue, sunt convorbiri familiale între și prietena lui. Afirmă că se reține în motivarea Tribunalului că inculpații au o poziție oscilantă. Pentru ambii inculpați, învederează faptul că nu au antecedente penale și nu prezintă pericol public. Pentru inculpatul se face afirmația că a fost anchetat în, dar nu există o recunoaștere a unei hotărâri, deci nu are antecedente penale. Arată că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru constituirea unui grup infracțional, însă acest grup, dacă a existat, a fost unul ocazional. Precizează că și inculpata G declară că s-au întâlnit de puține ori. Pentru inculpatul, solicită să fie avută în vedere calitatea sa de om responsabil. Solicită admiterea recursurilor, judecarea în stare de libertate, cu înlocuirea măsurii arestului cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul recurentei - inculpat G, avocat, arată că, critica împotriva încheierii atacate privește trei aspecte: menținerea stării de arest, respingerea cererii de înlocuie a măsurii arestului și respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Precizează că instanța de fond, în baza art.3002și 160 CPP a menținut starea de arest. Solicită casarea încheierii și în baza art.3002și 160 CPP, revocarea arestului preventiv. Afirmă că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au dispărut. Susține că au fost audiați coinculpații, părțile vătămate, în măsura în care s-au prezentat. Învederează faptul că a ieșit la iveală adevărata formă a unei fapte la care a participat inculpatul. Partea vătămată nu s-a plâns că este o parte vătămată, nu s-a plâns de exercitarea unei acțiuni ilicite a inculpatei asupra ei. Arată că aceasta nu și-a însușit această calitate. În data de 07.10 partea vătămată s-a prezentat și a dat declarație, care se coroborează cu înscrisurile de la filele 58 - 64. Precizează că este fals că inculpata a săvârșit fapta. Din acele convorbiri de la filele 58-64 rezultă că pretinde, încearcă să se înțeleagă cu privire la acea sumă drept comision. Susține că declară că s-a întâlnit personal cu unul din inculpați. Afirmă că nu poate face plângere împotriva părții vătămate, care a dat declarații mincinoase la urmărirea penală în calitate de parte vătămată, nu de martor. Învederează faptul că au dispărut temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării și solicită revocarea măsurii, arătând că va pune concluzii și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii cu cea prev. de art.136 lit. Precizează că dacă nu au dispărut motivele ce au dus la luarea măsurii arestului preventiv, cel puțin s-au schimbat, unul dintre motive fiind că nu au fost audiați inculpații, părțile vătămate, însă probatoriul nu s-a putut administra la un termen anterior din vina instanței, fiind o oră înaintată. Aceste declarații s-au dat însă la termenul din 07.10.2009 și nu se face referire la ele, opinându-se pentru necesitatea audierii altor martori. Acest aspect însă nu împiedică cercetarea inculpatei în stare de libertate. Susține că inculpata nu mai prezintă pericol social, nu a prezentat vreun grad de pericol social. Afirmă că primul contact al inculpatei cu legea penală este legat de acele evenimente din 13-16 iunie 2009. Învederează faptul că inculpata a împlinit 59 de ani și nu se poate reține că la această vârstă prezintă un așa grad de pericol social încât să fie ținută în arest. Arată că pericolul social trebuie raportat la faptă dar și la persoana inculpatei, care are 5 copii, nepoți, a fost numită tutore a unor copii de care a avut grijă în plasament, în decembrie 2008 și-a pierdut soțul, deci nu este un pericol pentru ordinea publică. Precizează că a depus la dosar acte medicale din care rezultă starea de sănătate a inculpatei, existând și actele medicale trimise de spitalul Penitenciarului. Inculpata primește medicația necesară dar spun că mai mult nu au ce îi face, solicitând să fie analizat și acest argument pentru punerea în libertate. Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, arată că prevede două condiții: dacă este admisibilă și se poate dispune și situația că nu este admisibilă. Această teză nu se poate regăsi, precizând că inculpata nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului, singura parte vătămată care o privește pe inculpată, fiind audiată. Susține că nu există alt martor privind inculpata, care ar mai trebui audiat, deci nu ar mai avea pe cine influența. Afirmă că pericolul săvârșirii de noi infracțiuni nu există, față de vârsta și situația inculpatei, care nu pot crea impresia că la 59 de ani și după o perioadă de arest inculpata ar mai putea săvârși infracțiuni. Arată că instanța de fond spune că inculpata nu recunoaște, însă aceasta a recunoscut cum a înțeles ea evenimentele, nu că ar fi săvârșit infracțiuni. Precizează că cererea de liberare provizorie pe cauțiune îndeplinește condițiile legale. Inculpata poate fi cercetată în stare de libertate, neexistând pericol social concret. Susține că a depus și o garanție materială, respectiv cauțiunea, care garantează executarea obligațiilor de către inculpată. Afirmă că cererea de liberare provizorie pe cauțiune mai are un scop - dacă era admisă și inculpata nu respecta una din obligații, era din nou arestată. Solicită admiterea recursului și pe acest capăt de cerere și liberarea inculpatei pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct. 1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursurilor inculpaților ca nefondate și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț ca fiind legală și temeinică. Arată că pe baza probatoriului administrat rezultă că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, față de modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea procesuală a inculpaților.
Recurentul - inculpat solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că tatăl său este bolnav.
Recurentul - inculpat solicită liberarea sub control judiciar, precizând că urmare a unui accident, are o placă. Afirmă că părțile vătămate au fost forțate să dea declarații. Mai susține că a lucrat și nu are cazier.
Recurenta - inculpat G solicită judecarea în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata G.
În temeiul art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală s-a dispus restituirea, către inculpata Gac auțiunii în sumă de 10.000 lei, consemnată la CEC conform recipisei nr. -/1 din 06.10.2009.
În temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s- menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 20.05.1973 în mun. P N, jud. N, fiul lui și, născut la 27.01.1971 în mun. G, jud. G și G, fiica lui și, născută la data de 21.09.1950 în com. Păunești, jud. V, măsură dispusă prin încheierea nr. 18/U/2009 a Tribunalului Neamț, ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 139 Cod procedură penală, s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata G:
Prin cererea formulată de apărătorul ales al inculpatei G, însușită de aceasta la termenul de judecată din 23.09.2009 s-a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune, în temeiul art. 1601Cod procedură penală.
În motivare s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1604Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este judecată nu depășește limita impusă de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, nu există date din care să rezulte că inculpata ar săvârși alte infracțiuni sau că ar zădărnici aflarea adevărului. S-a mai arătat că inculpata este văduvă, a crescut 5 copii și 4 nepoți, și-a câștigat existența în mod cinstit, fiind încadrată în muncă, are grave probleme de sănătate și nu are antecedente penale.
Instanța a admis în principiu cererea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că a fost depusă cauțiunea în sumă de 10.000 lei.
Însă, prima instanță, analizând cererea formulată de inculpată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a apreciat că nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
-deși a fost îndeplinită prima cerință a legii, referitoare la cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile care fac obiectul cauzei și care este de până la 18 ani, s-a constatat că există date din care rezultă necesitatea de a împiedica inculpata să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care este judecată, respectiv traficare în scopul exploatării părților vătămate și starea de pericol creată prin vătămarea pretins a fi adusă relațiilor sociale privind viața persoanei;
-temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au modificat; a fost audiată inculpata și două părți vătămate, urmând a fi audiați martorii din lucrări și martorii numiți de instanță, care cunosc detalii despre pretinsa activitate infracțională a inculpatei, iar acești martori au domiciliul în B, localitate unde domiciliază și inculpata, care îi cunoaște;
Pentru motivele susmenționate, prima instanță considerat că, pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica orice încercare de zădărnicire a aflării adevărului este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive; față de modul pretins de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpată, astfel cum este reținut în actul de sesizare, dacă s-ar admite, în acest moment procesual, cererea de liberare sub control judiciar s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Cât privește aspectele referitoare la circumstanțele personale ale inculpatei, s-a apreciat că nu sunt de natură să motiveze, desprinse din contextul concret al faptelor pretins a fi comise, punerea sa în libertate.
Sub aspectul legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive:
Instanța de fond a constatat că, prin încheierea nr. 18/U din 19.06.2009 a Tribunalului Neamț, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și G, în temeiul art. 1491raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru o perioadă de 29 zile, până la data de 17.07.2009.
La data de 10.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, la termenul din 13.07.2009, verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în temeiul art. 3001Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest.
Prin încheierea din 19.08. 2009 s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Analizând actele dosarului, prima instanță a constatat că,de la data de 19 august 2009 și până la data de 07 octombrie 2009, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări.
Astfel,s-a arătat că în motivarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică, dacă inculpații sunt lăsați în libertate, rezultă din modalitatea comiterii faptelor, printr-o acțiune organizată, comună și premeditată, cu implicarea mai multor persoane care că contribuie la finalizarea activității infracționale, cât și din modul de alegere a victimelor,făcându-se mențiunea că măsura arestării preventive a fost întemeiată pe dispozițiile art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 3002i art. 160 Cod procedură pen ală, prima instanța constatat cămăsura arestării celor trei inculpațieste legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, arătându-se căfață de inculpați este în derulare tragerea la răspundere penală pentru infracțiuni grave prin care se pun în pericol valori sociale deosebite,legate de dreptul la viață,iar împrejurările în care se reține a fi săvârșită fapta pune în evidență periculozitatea inculpaților, care, coroborată cu impactul și consecințele deosebite provocate în colectivitate, converg indubitabil spre convingerea că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, instanța de fond a motivat că într-adevăr, art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevede posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Ori, în cauza dedusă judecății, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească urmând a fi completată cu probele dispuse la termenul anterior.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs cei trei inculpați, pe care nu le-au motivat în scris, dar au fost susținute oral de către apărătorii aleși ai acestora.
Astfel, avocatul recurenților inculpați și,a reiterat cererea formulată în fața primei instanțe, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii, iar pe fond, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.Susținerile invocate au fost consemnate în partea introductivă a deciziei și nu vor mai fi reluate.
Pentru inculpata G,s-a solicitat ca după admiterea recursului, pe fond, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Instanța de control judiciar,analizând recursurile formulate de inculpații și, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu,constată că încheierea pronunțată de Tribunalul Neamț, este temeinică și legală.
Raportat la natura faptelor pretins a fi comise de către cei doi inculpați, starea de pericol creată prin vătămarea relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele referitoare la persoana lor fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.
Lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție; asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Deși inculpații au invocat, în cursul judecății lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății, instanța de fond, urmează ca pe baza probelor ce urmează a fi administrate, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților, precum și încadrarea juridică a infracțiunilor pretins a fi comise.
Și în conformitate cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când existămotive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Un alt motiv invocat de inculpați, pentru înlocuirea măsurii preventive, se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148 Cod procedură penală, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește temeiul de arestare, prima instanță a reținut în mod corect existența celui prevăzut de art.148 alin.1 lit.f din Codul d e procedură penală, fiind îndeplinite ambele condiții cerute pentru luarea măsurii privative de libertate.
Prima condiție referitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de lege nu comportă discuții, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, iar cea prevăzută de art.13 al.1,2, cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani.
Cea de a doua condiție, rezultă atât din gradul de pericol social concret al infracțiunilor, dar și din probele privind persoana inculpaților.
Este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că în actul de sesizare se reține că inculpații au acționat împreună pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Chiar dacă pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Sub aspectul susmenționat, în mod just, prima instanță a motivat că, pericolul social potențial se apreciază și în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise. Astfel, instanța de fond a reținut și faptul că inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, aflarea adevărului fiind posibilă numai prin administrarea, în continuare a probelor dispuse.
Curtea, apreciind că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive,nu s-au schimbat,urmează ca în baza art.385/15 pct.1 litera b din Codul d e procedură să respingă ca nefondate recursurile inculpaților și,urmând ca aceștia să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cât privește recursul declarat de inculpata G, acesta este întemeiat, urmând a fi admis,pentru următoarele considerente:
La data de 14 septembrie 2009, inculpata G, a depus la dosarul cauzei o cerere de liberare provizorie pe cauțiune,care a fost admisă în principiu în ședința de judecată din 07 octombrie 2009, în temeiul art.160 ind.8 din Codul d e procedură penală, dar care a fost respinsă ca neîntemeiată pe fond, pe considerentul că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, nu au dispărut.
Curtea, reanalizând cererea inculpatei, atât prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează instituția liberării provizorii pe cauțiune, dar și în raport de actele și lucrările dosarului,precum și a actelor depuse în susținerea cererii formulate, constată că în acest stadiu procesual, temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei susmenționate, s-au schimbat.
Astfel, rezultă că inculpata G,a fost arestată preventiv de Tribunalul Neamț, la data de 19 iunie 2009,în temeiul art.149/1 raportat la art.148 litera f din Codul d e procedură penală, pe considerentul că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Atât la luarea acestei măsuri, cât și ulterior când s-a menținut,atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au constatat că cele două motive cumulative au existat, însă alta este situația în momentul analizării cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Astfel, din dosarul cauzei, rezultă că cei trei inculpați au fost audiați, audiată fiind și partea vătămată, pretinsă a fi fost racolată și vândută de către inculpata G.Ca atare, inculpata nu mai poate influența bunul mers al procesului.
Totodată trebuie avut în vedere și conjunctura în care inculpata susmenționată a intrat în cercul infracțional al celorlalți inculpați,respectiv în urma unui anunț din ziar.
Ținând seama și de faptul că inculpata nu are antecedente penale, a avut o foarte bună conduită anterior,Curtea apreciază că toate aceste elemente favorabile au fost de natură a estompa,cu trecerea timpului, pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea acesteia în libertate.
Referitor la suspiciunea instanței de fond că dacă ar fi pusă în libertate, inculpata ar putea influența cele două martore, respectiv și,care au domiciliul în B, unde locuiește și inculpata, aceasta poate fi înlăturată prin impunerea unei condiții exprese în acest sens inculpatei, cu consecințele de rigoare în cazul în care nu o va respecta.
Considerând îndeplinite atât condițiile de formă, câț și de fond, pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, recursul inculpatei va fi admis, încheierea casată doar cu privire la această inculpată și numai cu privire la starea de arest preventiv,iar pe fond, se va admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune,formulată de inculpată.
Potrivit dispozițiilor din art.160 ind.8a alin.3 Cod pr.penală, coroborat cu art.160 ind.2 alin.3 Cod pr.penală, inculpata va fi obligată să respecte obligațiile generale prevăzute la literele a-e, stabilindu-i-se totodată și o obligație specială,respectiv aceea de a nu se apropia și a nu lua legătura cu partea vătămată și martora,ce locuiesc tot în
Totodată, se va stabili ca organul de poliție, respectiv cel de la Secția 24, sectorul 5, unde domiciliază inculpata, să se ocupe cu supravegherea respectării de către aceasta a condițiilor impuse de către instanță.
De asemenea, i se va atrage atenția inculpatei cu privire la consecințele nerespectării măsurilor stabilite de către instanță.
Celelalte mențiuni ale încheierii recurate se vor menține.
Se va lua act căi nculpata a fost asistată de apărător ales.
Conform dispozițiilor art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatei, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
II În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de recurenta - inculpată G împotriva încheierii din data de 07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
Casează în parte încheierea recurată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul art. 160 ind. 8a al. 2 Cod procedură penală admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpata G, fiica lui și, născută la data de 21.09.1950 în. Păunești, jud. S, CNP - și, în consecință:
Dispune punerea în libertate provizorie a inculpatei, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză.
În temeiul art. 160 ind. 8a al. 3 Cod procedură penală coroborat cu art. 160 ind. 2 al. 3 Cod procedură penală obligă inculpata să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a mun. B decât în condițiile stabilite de instanță, respectiv doar pentru a se prezenta la termenele de judecată fixate în dosarul penal -;
b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
c) să se prezinte la Secția 24 Poliție, Sector 5 B, conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În temeiul art. 160 ind. 8a Cod procedură penală coroborat cu art. 160 ind. 2 al. 3 ind. 1 Cod procedură penală obligă inculpata ca pe timpul liberării provizorii să nu se apropie de partea vătămată și de martora și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 160 ind. 10 Cod procedură penală referitoare la condițiile revocării liberării.
Înlătură din cuprinsul încheierii recurate mențiunile privind restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei către inculpata G, obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, precum și mențiunile privitoare la menținerea arestării preventive față de inculpata G și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpata G.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Constată că recurenții au fost asistați de apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre recurenții și să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare cu privire la recurenta G rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2009, în prezenta recurenților - inculpați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
-
Red.înch.
Red.
Ex.3
15.10.2009
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene, Arin Alexandru
