Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 846/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 605
Ședința publică de la 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, și, toți în stare de arest preventiv și asistați de apărători aleși, avocați și în baza împuternicirii avocațiale nr. 45236 din 23 aprilie 2009 emisă de Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Având cuvântul, primul apărător ales al recurenților inculpați, în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.Totodată, precizează că dintre cei 4 inculpați, doar inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, în sensul că a lovit partea vătămată cu o lopată, întrucât au fost atacați în propria lor locuință, doi dintre inculpați nu se aflau la locul săvârșirii infracțiunii, iar cel de-al treilea era căzut la pământ.
Al doilea apărător pentru recurenții inculpați, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate, pe care o consideră nelegală și netemeinică având în vedere că motivarea este selectivă, nefiind bazată și raportată la anumite probe, respectiv declarațiile date în cursul urmăririi penale, instanța de fond făcând o motivare foarte abstractă pe baza declarațiilor date de rudele victimei.
În opinia sa, consideră că există foarte multe dubii cu privire la întreg materialul probator, ceea ce profită inculpaților.
Cu referire la disp. art. 148 lit.f Cod procedură penală apreciază că acestea nu sunt întrunite, iar referitor la pericolul social al faptei săvârșite, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, acesta nu a putut fi dovedit.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, arată că nici unul dintre aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, provin din familii organizate, au copii minori în întreținere.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca fiind nefondate și menținerea încheierii de fond prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a acestora ca fiind legală și temeinică, considerând că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 Cod procedură penală rap. la art. 148 lit.b și f Cod procedură penală, din probele administrate în cauză rezultând cu presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, sens în care invocă procesul verbla de cercetare la fața locului, recunoașterea după planșele foto, declarațiile martorilor și ale părților civile, declarațiile inculpaților precum și actele medicale depuse la dosar. Apreciază că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comiterea a celor două infracțiuni, infracțiuni săvârșite în concurs, lovirea victimei în mod repetat cu multe obiecte contondente, gradul de pericol social al faptei, soldată prin decesul victimei.
Având cuvântul în replică avocatul ales pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu s-a aflat la locul faptei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și că a lovit partea vătămată în momentul în care acesta a agresat un membru al familiei.
Recurentul inculpat, consideră că este reținut pe baza declarațiilor date de rudele victimei, că are 4 copii minor, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, precizează că nu are antecedente penale, are 6 copii minori, este reținut pe baza declarațiilor date de rudele victimei întrucât nu a fost prezent la locul săvârșirii faptei.
Recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că nu a fost prezent la locul săvârșirii infracțiunii, are 4 copii minori și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestora că o altă măsură din cele prevăzute de art.136 Cod procedură penală iar în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților, ȘI.
A reținut instanța de fond că motivele care au stat la baza arestării preventive a inculpaților prevăzute de art.149 lit.b și f Cod procedură penală se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, cei patru inculpați solicitând cercetarea lor în stare de libertate întrucât motivele care au determinat arestarea lor nu mai subzistă, ei nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au copii minori în întreținere, familii organizate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate.
Inculpații recurenți sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art.174-175 lit.i Cod penal, art.321 Cod penal cu aplicarea art.33 Cod penal reținându-se, în fapt că, în seara zilei de 14.06.2008, au aplicat lovituri cu corpuri contondente - lopată, sabie, de baseball, furcă, victimei în urma cărora aceasta a decedat, acțiunile lor conjugate săvârșite în stradă tulburând liniștea publică.
Ei au fost arestați preventiv în data de 16.06.2008 în temeiul dispozițiilor art.148 lit.b și f Cod procedură penală reținându-se că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului iar faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate periclitează ordinea publică.
Făcând o analiză a probatoriului administrat până la acest moment, Tribunalul a constatat că există probe în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații, au ucis victima zis "" aceasta fiind lovită în mod repetat cu corpuri contondente (lopată, lamă de sabie, de baseball, furcă, metalică/bară metalică) acțiuni ce s-au desfășurat în stradă.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, la aprecierea acestei ultime condiții s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi fost comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, urmările deosebit de grave produse (moartea unei persoane), sentimentul de insecuritate și teamă pe care astfel de fapte îl generează în rândul societății civile, elemente certe ce denotă periculozitate și impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților, și prezentând în mod cert, în contextul dat, un pericol social concret pentru ordinea publică, viața omului fiind, de altfel, valoarea supremă ocrotită de lege.
Curtea apreciază că infracțiunile care se rețin în sarcina inculpaților tulbură nu numai ordinea juridică, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși iar pentru asigurarea bunei desfășurări a fazei de judecată a procesului penal, este necesară menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Prin urmare, în mod corect, a apreciat Tribunalul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu au încetat ci ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pe cale de consecință, recursurile de față se vădesc nefondate și vor fi respinse conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 18.05.2009
Dact.EA-20.05.2009/2ex/Sect.II Pen -Jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Viorica Costiniu
