Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Decizia penală nr.607

Ședința publică din data de 18 septembrie2009

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Florentin Teișanu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Prahova

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1980, fiul lui și, născut la data de 28 august 1970, fiul lui și al lui, născut la 04.02.1954, fiul lui G și al lui, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 09.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 300²al.1 Cod procedură penală, rap. la art. 160 al.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și, menținându-se starea de arest preventiv față de aceștia.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind recurentul - inculpat.

Procedura neîndeplinită cu recurentul - inculpat, care aflat în stare de arets preventiv nu a fost prezentat în instanță.

S-a făcut referatul cauzei de către cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar, prin serviciu registratură, apărătorul ales al recurentului inculpat, domnul avocat, a înaintat prin fax o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât atât el cât și recurentul - inculpat se află în imposibilitatea de a se prezenta, fiind nevoiți să se prezinte astăzi 18.09.2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Structura Centrală, pentru audieri.

Curtea, pune în discuția părților disjungerea recursului declarat de inculpatul, față de imposibilitatea de prezentare a acestuia la acest termen de judecată.

Apărătorii celorlalți recurenți precizează că nu se opun disjungerii recursului inculpatului, de asemenea procurorul de ședință arată că este de acord cu disjungerea recursului.

Curtea, având în vedere cererea apărătorului ales al recurentului inculpat, domnul avocat, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât atât el cât și recurentul - inculpat se află în imposibilitatea de a se prezenta la instanța de recurs, fiind nevoiți să se prezinte astăzi 18.09.2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT - Structura Centrală, pentru audieri, apreciază necesară disjungerea recursului inculpatului urmând ca acesta să fie soluționat separat pentru un alt termen de judecată ce va fi acordat.

Cu acordul instanței, apărătorii recurenților au luat legătura cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.

Avocații, precum și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.

Curtea, ia act că apărătorii inculpaților nu au cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de inculpați.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, învederează instanței că, dacă la începutul urmării penale existau temeiuri pentru justificarea luării măsurii arestării preventive față de inculpat, deoarece nu se cunoștea poziția acestuia, nu erau administrate probe, odată cu finalizarea urmăririi penale aceste temeiuri nu mai subzistă, în acest moment o parte din inculpați au fost audiați, iar poziția inculpatului de recunoaștere a faptei pentru care este cercetat, ar trebui să impună revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.

Apreciază că față de cele mai sus învederate, inculpatul nu mai exista pericolul concret pentru ordinea publica, iar motivarea instanței de fond, în sensul că punerea în libertate a acestuia ar fi prematură, întrucât în cauză au fost administrate probe insuficiente pentru a determina revocarea măsurii arestării, această situație nu poate fi imputată acestuia întrucât chiar el personal este nemulțumit că nu a fost audiat până la acest moment, contribuția acestuia este una redusă față de cea a celorlalți coinculpați.

Supune atenției instanței de recurs, circumstanțele personale ale inculpatului, care este un infractor primar, are familie și este administratorul unei societăți comerciale în cadrul căreia prezența sa este imperios necesară, avînd peste 100 de angajați și credite la bănci, credite a căror scadență a dus la punerea sub sechestru a locuinței proprietate personală, care este în pericol să o piardă prin executare silită.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalul Prahova și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, iar în situația în care instanța apreciază totuși că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.

Avocat pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie.

Sub un prim aspect, susține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea formulată de inculpatul aceea prin care în temeiul disp. art.139 alin.1, alin.3⁵Cod procedură penală rap.la art.145 Cod procedură penală comb. cu art.136 lit.c Cod procedură penală solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara.

Încheierea instanței de fond este motivată global și nu individual pentru fiecare inculpat în parte, instanța nu a dat valență prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apărătorul recurentului - inculpat, susține că scopul urmăririi penale a fost atins, urmărirea penală fiind încheiată, iar în volumul II din rechizitoriu la fila 797 se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74-76 Cod penal, de asemenea se reține art. 13 a legii favorabile în favoarea inculpatului.

Învederează de asemenea că infracțiunea pentru care este trimis în judecată este una economică de prejudiciu și nu de pericol, activitatea infracțională rezumându-se doar la comercializarea de țigări.

Un alt aspect ar fi acela că inculpatul fiind arestat de 1 an și 3 luni, apreciază că se anticipează pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată, însă trebuie avută în vedere participația infracțională a acestuia care este una diminuată față de ceilalți coinculpați.

Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Prahova deoarece în cauză nu mai sunt incidente disp. art. 148 lit. f alin.2 Cod procedură penală, iar instituția măsurii arestării preventive are la bază trei cerințe, prev. de art. 148 lit. f, 143 și 146 Cod procedură penală, în cazul de față acestea nefiind îndeplinite.

În subsidiar solicită, în temeiul art. 139 alin.1 și 1³rap. la art. 145¹Cod procedură penală combinat cu 156 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalul Prahova și revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.

În opinia sa, temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat față de poziția procesual sinceră a acestuia.

Inculpatul, nu a făcut altceva decât să închirieze un spațiu, avea cunoștință de activitatea ce se desfășura, însă la acel moment nu știa că aceasta este una ilicită.

Nu se poate vorbi că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că nu a mai avut de a face cu legea penală, sau că s-ar sustrage de la judecată, atâta timp cât acesta a refuzat internarea într-o unitate sanitară - fiind cardiac - tocmai pentru a fi audiat.

De asemenea învederează că alte persoane cercetate în același dosar sunt judecate în stare de libertate.

Față de cele anterior expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în cauză temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpaților măsura arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Apreciază că inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publica, având în vedere activitatea infracționala a acestora care a constat în inițierea și constituirea unui grup organizat, la care unii au aderat si pe care alții l-au sprijinit prin diferite activități bine determinate pe fiecare membru al grupului, in raport de specialitatea fiecăruia cu scopul de a fabrica țigări pe care ulterior le-au comercializat.

Totodată modalitatea concreta de comitere a faptei prin mutarea sediului fabricii de țigarete în diverse locații pentru a împiedica descoperirea activității infracționale de către organele abilitate, precum si faptul ca inculpații au fost prinși in flagrant fiind in proces de fabricare fără acordul titularilor de drept ai mărcilor demonstrează pericolul concret.

Ori, pentru a da eficienta disp.art.136 Cod procedură penală, care prevede scopul pentru care se iau masurile preventive, solicita menținerea stării de arest a inculpaților pentru a se asigura bune desfășurare a procesului penal.

Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul derulării procesului, nu se face vinovat de aderarea la un grup infracțional, nu a avut cunoștință de fabrica de țigarete doar a comercializat țigări, din punctul său de vedere făcea bișniță și nu o faptă penală, din unitatea de penitenciar nu se poate reabilita, odată pus în libertate și-ar putea câștiga existența nefiind nevoit să comită o altă infracțiune.

Recurentul - inculpat personal având ultimul cuvânt, având ultimul cuvânt, arată că starea sănătății sale s-a agravat de când este arestat, apreciind că și-a riscat chiar viața pentru a fi prezent în fața organelor de cercetare când a fost chemat și solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere și împrejurarea că a recunoscut fapta.

Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, la momentul când a închiriat locația, pentru o scurtă perioadă de timp nu știut că activitatea ce urma a se desfășura este una ilegală, mai mult decât atât tipograful care realiza timbrele a fost prins în flagrant în altă locație decât cea închiriată de el.

Supune atenția instanței de recurs asupra stării sale de sănătate, deși are grave afecțiuni ale inimii a insistat să fie audiat refuzând internarea într-un spital, tocmai pentru ca cercetarea să se finalizeze mai repede.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2009 Tribunalul Prahova în baza art 300²al 1 rap C.P.P. la art 160 al.1 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpații:, fiul lui și, născ. la 11.01.1977, ,fiul lui și, născ. la 28.08.1970, ,fiul lui și, născ. la 23.09.1980, fiul lui G și, născ. la 30.08.1972, ,fiul lui și, născut la data de 06.01.1969, ,fiul lui și, născut la 04.02.1954,fiul lui G și, născ. la 11.08.1968, ,fiul lui G și, născut la 28.12.1971, aflați în Penitenciarul Mărgineni, și, în baza art 160 al.3 și C.P.P. s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.l75/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, după cum urmează:

1.- pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în

- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp,

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2 pentru săvârșirea infracțiunilor de:(pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp;

(pentru perioada iulie 2007-februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

(iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.

2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

3. entru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal;

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

4. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

5. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;

6. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

7. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

8. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Potrivit disp.art.300/2 Cod proc.penală în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, potrivit art.160/b Cod proc.penală.

Prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Ulterior, la data de 13.08.2009 în ședința publică, fiind prezenți in fata instanței inculpații arestați, prin apărătorii lor, au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar si respectiv in cazul inculpatului, liberare provizorie pe cauțiune.

Prin încheierea de ședința din data de 13.08.2009 au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților, G, și, iar pe data de 14.08.2009 s-a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului.

Referitor la măsura arestării preventive luată față de inculpații, G, și, tribunalul a reținut următoarele:

Inculpații mai sus menționați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile arătate, printre care se numără și aceea prev.de art.7 din Legea 39/2003.

Având în vedere că cercetarea judecătorească este abia la început, că au fost audiați doar 3 dintre inculpații arestați trimiși în judecată neputându-se identifica poziția procesuala a celorlalți 5 inculpați arestați, in fata instanței, urmând să fie administrat întregul material probator efectuat în faza de urmărire penală, respectiv toate probele esențiale privind faptele și vinovăția, verificând conform art. 300²C.P.P. temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod proc.penală, avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, G, și, a constatat că acestea subzistă în continuare, întrucât la acest moment nu s-au putut lua declarații inculpaților care se afla in stare de detenție și în aceasta fază procesuală nu exista garanții din care sa rezulte că în cazul lăsării in libertate, inculpații nu vor încerca sa influențeze buna desfășurare a procesului penal subzistând in continuare temeiurile avute in vedere in momentul arestării acestora.

De asemenea nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.

Totodată tribunalul a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, aspecte care evidențiază periculozitatea socială a inculpaților și influența negativă a acestora față de comunitatea din care provin, și care impun reacții ferme și exigente din partea organelor judiciare în scopul descurajării comiterii unor asemenea fapte astfel că s-ar crea impresia decredibilizării autorităților îndrituite să ia măsuri față de persoanele care încalcă grav normele penale.

Referitor la solicitările aparaturilor inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, instanța a apreciat că se impune se pronunța separat asupra acestora, întrucât nu au existat cereri exprese in acest sens, aceste solicitări fiind formulate in subsidiar atunci când au fost puse concluzii de către apărătorii inculpaților.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În baza art. 38 C.P.P. pentru a se asigura prezența în fața instanței de recurs a inculpatului, cu care a fost lipsă de procedură, precum și a avocatului său ales, curtea a dispus disjungerea recursului declarat de acesta, acordând termen de soluționare a cauzei la data de 23.09.2009.

Revenind la recursurile formulate de ceilalți trei inculpați se constată că aceștia, în esență, au solicitat admiterea cererilor, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive a acestora și punerea lor în libertate, eventual, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Recurentul inculpat a susținut că, dacă la începutul urmării penale existau temeiuri pentru justificarea luării măsurii arestării preventive față de inculpat, deoarece nu se cunoștea poziția acestuia, nu erau administrate probe, odată cu finalizarea urmăririi penale aceste temeiuri nu mai subzistă, în acest moment o parte din inculpați au fost audiați, iar poziția inculpatului de recunoaștere a faptei pentru care este cercetat, ar trebui să impună revocarea măsurii arestării preventive luată față de acesta.

S-a mai arătat că în ceea ce-l privește nu mai există pericolul concret pentru ordinea publica, iar motivarea instanței de fond, în sensul că punerea în libertate a acestuia ar fi prematură, întrucât în cauză au fost administrate probe insuficiente această situație nu-i poate fi imputată, întrucât chiar el personal este nemulțumit că nu a fost audiat până la acest moment, contribuția sa fiind una redusă față de cea a celorlalți coinculpați.

Inculpatul recurent a mai invocat în susținerea cererii și circumstanțele sale personale arătând că este un infractor primar, are familie și este administratorul unei societăți comerciale având peste 100 de angajați, că prezența sa este imperios necesară în cadrul căreia deoarece are credite la bănci a căror scadență a dus la punerea sub sechestru a locuinței proprietate personală, pe care este în pericol să o piardă prin executare silită.

Recurentul inculpat a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea prin care în temeiul disp. art.139 alin.1, alin.3⁵Cod procedură penală rap.la art.145 Cod procedură penală comb. cu art.136 lit.c Cod procedură penală solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara și că încheierea instanței de fond este motivată global și nu individual pentru fiecare inculpat în parte, instanța nedând valență prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurentului - inculpat a susținut că scopul urmăririi penale a fost atins, urmărirea penală fiind încheiată, iar în volumul II din rechizitoriu la fila 797 s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74-76 Cod penal.

Învederează de asemenea că infracțiunea pentru care este trimis în judecată este una economică de prejudiciu și nu de violență, iar activitatea sa infracțională s-a rezumat doar la comercializarea de țigări participația sa fiind mai redusă decât a celorlalți inculpați.

Un alt aspect ar fi acela că inculpatul fiind arestat de 1 an și 3 luni, apreciază că se anticipează pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată.

Recurentul - inculpat a susținut că în opinia sa, temeiurile pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat față de poziția procesual sinceră a acestuia. Inculpatul, nu a făcut altceva decât să închirieze un spațiu, avea cunoștință de activitatea ce se desfășura, însă la acel moment nu știa că aceasta este una ilicită.

Recurentul a apreciat că atâta timp cât și alte persoane cercetate în același dosar sunt judecate în stare de libertate se poate dispune acest lucru și în privința sa.

Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de criticile invocate de cei trei recurenți, de dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 300/2 și 160/b C.P.P.ca și de prevederile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că recursurile celor trei inculpați sunt nefondate.

Cei trei inculpați sunt trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 175/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, alături de alți 14 inculpați, dintre care 5 aflați în stare de arest, iar restul în stare de libertate, pentru inițierea și constituirea unui grup de criminalitate organizată, precum și pentru aderarea la acest grup prevăzută de art. 7 din Lg. 39/2003 și pentru o serie de infracțiuni prevăzute în legi speciale cum sunt: Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal), la Legea nr.11/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.84/1998, art.297 alin.1 cod penal, art.23 alin.1 lit.a) și b) din Legea nr.656/2002.

Ca situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada ianuarie 2006-iulie 2008 au format un grup de crimă organizată, constituit inițial de, și, care a fost lărgit prin aderarea și racolarea a celorlalți inculpați și învinuiți din cauză, în scopul săvârșirii infracțiunilor de concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigarete contrafăcute prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele unor altor agenți economici autorizați și aparținând legitim acestora, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularul mărcilor, țigări puse în circulație prin diverse persoane pe piața internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor datorate bugetului de stat.

Măsura preventivă a arestării inculpaților, și a fost dispusă în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, fiind prelungită și ulterior menținută, în condițiile legii de Tribunalul București, ultima oară prin încheierea de ședință din 2 iunie 2009, iar după investirea sa, Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art.300²cod proc. penală, a procedat la verificarea din oficiu, a legalității și temeiniciei acesteia, inclusiv prin încheierea recurată din 09.09.2009.

Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în raport de dispozițiile legale avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art.148 alin.1 lit.f) cod proc. penală, art.146 și art.143 cod proc. penală, curtea constată că în cauză există probe temeinice, concludente din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

De altfel, chiar și în concluziile lor, recurenții inculpați recunosc că au fost implicați în activitatea infracțională a grupului, fiecare dintre ei susținând că a avut o contribuție redusă față de a celorlalți inculpați trimiși în judecată, dar au invocat că în prezent, la mai mult de un an de la arestarea lor, nu se mai poate reține că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsați în libertate.

În dezacord cu susținerile recurenților, curtea apreciază că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, pericolul concret pentru ordinea publică putând fi determinat de modalitatea de comitere a infracțiunilor, care a fost una organizată, inculpații având roluri și contribuții bine determinate, unii ocupându-se de producerea țigaretelor contrafăcute în mai multe locații clandestine( cum este cazul inculpaților și ), alții de desfacerea acestora( de ex. inculpații și ).

De asemenea, la aprecierea pericolului social s-a avut în vedere, în mod corect și împrejurarea că prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată are o valoare considerabilă, decurgând din aceea că inculpații au achiziționat și procesat circa 30 tone de tutun, ceea ce conduce la concluzia că în situația stabilirii contravalorii accizelor aferente cantității de țigarete produse, respectiv de circa de 25 milioane țigarete, cuantumul accizei minime ar putea depăși un milion euro.

În opinia curții, atitudinea de recunoaștere a celor trei inculpați recurenți, situația personală a acestora, lipsa antecedentelor penale, nu sunt argumente suficient de puternice pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi țara, atât pentru considerentele anterior expuse cât și față de împrejurarea că cercetarea judecătorească este încă la început.

Curtea apreciază la acest moment nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind vorba de un caz de o complexitate deosebită, cu un număr important de persoane implicate, cu o activitate infracțională desfășurată pe parcursul unei perioade îndelungate de timp și în mai multe locuri din țară.

În astfel de cazuri de criminalitate organizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dat fiind complexitatea considerabilă a cauzei, numărul de acuzați, volumul probelor și implementarea măsurilor speciale necesare în cazul crimei organizate, se justifică o durată mai mare a arestării preventive, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile Convenției Europene (a se vedea Bak contra Poloniei - hotărârea din 16 ianuarie 2007, Gladczak contra Poloniei - hotărârea din 31 mai 2007 și Michta contra Poloniei - hotărârea din 04 mai 2006).

Pronunțându-se în cadrul dispozițiilor art. 160/b și C.P.P. stabilind că în continuare este necesară privarea de libertate a inculpaților neschimbându-se temeiurile avute în vedere anterior, tribunalul s-a pronunțat implicit și asupra capătului de cerere susținut în subsidiar de către fiecare din recurenții inculpați, ca în eventualitatea în care nu se poate dispune revocarea arestării preventive această măsură să fie înlocuită cu aceea a obligării de a nu părăsi țara. Prin urmare, nici sub acest aspect recursul inculpaților nu este întemeiat.

Așa fiind, pentru considerentele expuse anterior, constatând că soluția instanței de fond este justă iar criticile inculpaților nu sunt întemeiate, în baza disp. art.385¹⁵pct.1 lit.b) cod proc. penală, curtea va respinge recursurile inculpaților, și, ca nefondate.

Pe cale de consecință, în baza art. 192 al.2 se C.P.P. va dispune obligarea fiecărui recurent la cheltuieli judiciare către stat, iar a inculpatului și în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Disjunge recursul declarat de inculpatul și acordă un nou termen de judecată pentru soluționarea acestuia la data de 23 septembrie 2009, sala 1, ora 9,00, pentru când se va cita recurentul - inculpat, la locul de deținere, cu date de stare civilă și mențiunea prezentării în instanță.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 23 septembrie 1980, fiul lui și al lui, născut la 04.02.1954, fiul lui G și al lui, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din data de 09.09.2009 a Tribunalului Prahova.

Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: și la câte 50 lei iar pe la 150 lei, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.GD.

Tehnored.

6 ex./21.09. 2009

. fond - Trib.

Jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Florentin Teișanu

#Judecator Gabriela Diaconu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Ploiesti