Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Florentin Teișanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de învinuitul, fiul lui și al lui, născut la 09 august 1985, împotriva încheierii nr.17din de 17 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Penală, prin care s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 10 de zile, începând cu data de 17.09.2009 până la data de 26.09.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - învinuit, personal aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul ales al recurentului - învinuit, cu acordul instanței ia legătura cu acesta și arată că alte cereri nu are de formulat solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
La solicitarea instanței, recurentul - învinuit, precizează că își menține poziția de la instanța de fond, în sensul până la acest moment nu dorește să fie ascultat.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - învinuit solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului Buzău prin care a fost admisă propunerea DIICOT Biroul Teritorial Buzău privind arestarea recurentului, înțelegând să aducă acestei încheieri două critici de nelegalitate și netemeinicie.
Pe de o parte în cauză nu sunt îndeplinite condițiile disp. art. 143 Cod procedură penală și ale art.1461Cod procedură penală, arestarea învinuitului sau inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale, numai după ascultarea acestuia și în prezența apărătorului său, după care procurorul întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, textele invocate sunt texte de lege diferite care nu fac trimitere de la unul la altul.
Astfel, din punctul său de vedere sesizarea instanței de judecată este nulă la fel și mandatul de arestare preventivă.
Pe de altă parte, încheierea instanței de fond este greșit motivată pe texte de lege străine de textele mai sus menționate, respectiv disp. art. 148 și 143 Cod procedură penală care se referă la persoana inculpatului și nu a învinuitului.
Mai mult decât atât, în cauza de față, persoane care au calitatea de inculpat și nu de învinuit, cum este cazul recurentului, sunt cercetate în stare de libertate, așa încât apreciază că se impune cercetarea în stare de judecată și a acestuia, care nu s-a prezentat la organul de urmărire penală ori de câte ori a fost chemat.
În final, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii nr. 17 pronunțată de Tribunalul Buzău la 17 septembrie 2009 și punerea în libertate a recurentului învinuit.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
Învinuitul este reținut pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.8 din Lg. 39/2993, art.49 din Lg 161/2003, si 27 alin.1 din Lg 365/2002, constând în aceea că, în intervalul iulie -august 2009 s-au asociat cu persoane cunoscute iar altele neidentificate până în prezent, în vederea efectuării de viramente on-line frauduloase din conturile titularilor legitimi din conturile unor titulari legitimi de conturi bancare, sume ce erau ulterior retrase de inculpați și învinuit și predate altor coinculpați, după ce în prealabil învinuitul beneficia de un comision pentru utilizarea contului propriu sau a diverșilor cunoscuți.
Din întreg materialul probator administrat până în prezent rezultă că învinuitul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este cercetat, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani învinuitul prezentând pericol social concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, valoarea prejudiciului (aproximativ200.000 Euro) precum numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, apreciind necesară arestarea preventivă a învinuitului.
Recurentul - învinuit, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea nr. 17/17.09.2009 Tribunalul Buzăua admis propunerea B și a dispus arestarea preventivă a învinuitului, fiul lui și, născut la 9.08.1985 în B, sector 6, domiciliat in B,- A, sector 5 pentru 10 zile, începând cu data de 17.09.2009 și până la 26.09.2009.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul investit cu propunerea de arestare a reținut că din actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 27/D/P/2009 în care alături de învinuit mai sunt cercetați și inculpații, și, și rezultă că există indicii temeinice privind participarea învinuitului la activitatea infracțională.
Astfel, din declarațiile inculpatului (fila 20) din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate în mod legal,din extrase conturilor bancare ale învinuitului deschise la Bank dar si cele deschise pe numele altor persoane rezultă că, în înțelegere cu inculpații si alte persoane neidentificate,învinuitul a deschis pe numele său conturi la Bank dar si cu ajutorul altor persoane conturi in care se făceau viramente on-line frauduloase de către inculpații, -din conturile unor titulari legitimi de conturi bancare,sume ce erau ulterior retrase de inculpați si învinuit și predate inculpaților, și după ce în prealabil învinuitul beneficia de un comision pentru utilizarea contului propriu sau a diverșilor cunoscuți.
S-a mai arătat de către instanța de fond că la data de 10.09.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale a învinuitului iar la data de 16.09.2009 a fost reținut pentru 24 de ore după ce a fost audiat de procuror.
Cum în cauză sunt indicii temeinice cu privire la faptul că învinuitul a comis infracțiunile pentru care este cercetat,fiind întrunite cerințele art.143 cod pr.penala iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani inculpatul prezentând pericol social concret pentru ordinea publică,pericol ce rezultă din gravitatea faptelor pentru care este cercetat,modalitatea de acțiune,valoarea prejudiciului numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, fiind întrunite si cerințele art.148 lit.f cod pr.penală s-a apreciat că propunerea parchetului este întemeiată si în baza art.1491cod pr.penală s-a dispus arestarea preventivă a învinuitului pe o durată de 10 zile de la 17.09.2009 până la 26.09.2009.
Cât privește susținerea apărătorului inculpatului că acesta nu a fost audiat de procuror,fiind încălcate dispozițiile art.146 cod pr.penală, judecătorul fondului a arătat că la fila 10 din dosarul de urmărire penală exista declarația învinuitului dată în prezenta apărătorului ales si in fata procurorului în data de 16.09.2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs învinuitul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 143 și C.P.P. nici cele ale art. 146/ 1 C.P.P. deoarece arestarea învinuitului se dispune doar atunci când este necesară doar în interesul urmăririi penale și numai după ascultarea acestuia în prezenta apărătorului său, abia după aceea procurorul întocmind propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, cerință care în cazul de față nu a fost respectată.
Așa fiind, recurentul inculpat a arătat că sesizarea instanței de judecată este nulă, la fel fiind și mandatul de arestare preventivă.
In plus, s-a mai susținut că în același dosar sunt cercetate și alte persoane în stare de libertate, iar acestea au calitatea de inculpați și nu de învinuit așa cum este recurentul, situație față de care, a apreciat că cercetarea poate fi efectuată și fără privarea sa de libertate deoarece s-a prezentat la organul de urmărire penală ori de câte ori a fost chemat.
Examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 27/D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, de susținerile recurentului inculpat și de dispozițiile legale în materie - art. 143, 146 și 148 C.P.P. precum și dispozițiile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că recursul învinuitului este nefondat.
Învinuitul este cercetat în dosarul nr. 27/D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Buzău pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 8 din Lg. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și pentru efectuarea de tranzacții on-line si retrageri de numerar fără drept prevăzute de art. 49 din Lg.161/2003 și 27 din Lg. 365/2002 privind criminalitatea informatică.
Prin procesul verbal din 10.09.2009 procurorul DIICOT a dispus începerea urmăririi penale față de, acesta căpătând în cauză calitatea de învinuit.
In ce privește susținerile recurentului inculpat, curtea constată că în cauză au fost respectate exigențele art. 143 și 146 C.P.P. ambele texte prevăzând obligația organului de urmărire penală, în speță a procurorului, de a proceda la ascultarea învinuitului în prezenta apărătorului, înainte de luarea măsurii reținerii sau de formulare a propunerii de arestare preventivă.
Astfel, la dosarul de urmărire penală există două declarații ale învinuitului din data de 16.09.2009, una aflată la filele 10-11, cealaltă la fila 15 dosar urmărire penală, ambele fiind semnate de acesta și de apărătorul său ales.
În ce privește susținerea recurentului că încheierea face trimitere în mod greșit la dispozițiile art. 143 și C.P.P. nu la cele ale art. 146 C.P.P. curtea constată că și această afirmație este nefondată.
În opinia curții, judecătorul fondului era obligat să verifice în primul rând dacă în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 deoarece C.P.P., măsura preventivă privativă de libertate se poate lua împotriva unei persoane numai " dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală", acest text fiind incident atât în cazul arestării învinuitului, cât și în cazul arestării inculpatului.
De altfel, atât art. 146 și art. 148 prevăd C.P.P. în mod expres că măsura arestării preventive a învinuitului sau inculpatului se poate lua " dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C.P.P."
Curtea constată că din acest punct de vedere prima instanță a analizat corect actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în cauză existând cel puțin indicii temeinice constând în declarațiile inculpatului, în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între învinuit și inculpatul, care atestă că învinuitul a fost implicat în activitatea infracțională pentru care este cercetat.
În opinia curții, instanța de fond a dispus în mod justificat luarea acestei măsuri atât în interesul bunei desfășurări în continuare a urmăririi penale, din dosar rezultând date că acesta intenționa să plece din țară ( fila 14-16 dosar ), cât și față de întrunirea în cauză dispozițiilor art. 148 lit. f
C.P.P.Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care învinuitul este cercetat sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, față de indiciile existente la dosarul de urmărire penală ce indică implicarea inculpatului într-un grup infracțional și într-o activitate de criminalitate informatică de amploare având ca scop obținerea de date ale titularilor legitimi ai unor conturi bancare și apoi retragerea sumelor de bani existente în aceste conturi.
Așa fiind, curtea apreciază că recursul învinuitului este nefondat și va fi respins ca atare, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de învinuitul, fiul lui și, născut la 9 august 1985, în prezent aflat în arestul B, împotriva încheierii de ședință nr.17 din data de 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red. DG
Tehnored
4 ex./22.09.2009
f- - Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Florentin Teișanu
