Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 624
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații, fiul lui și -, născut la 21.11.197 și, fiul lui și, născut la 15.04.1978, în prezent ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care, în baza art.300/1 alin.1 pr.pen. raportat la art.160 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, după care, se arată că nu sunt cereri de formulat și se solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursurilor.
Curtea, ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care o consideră nelegală și apreciind că instanța nu putea trece la judecată fără a verifica regularitatea actului de sesizare al instanței.
Arată că după întocmirea rechizitoriului și înaintarea dosarului instanței de judecată, procurorul s-a desesizat, iar regularizarea actului de sesizare al instanței se face în ședință publică, ori la termenul de judecată din 28.09.2009 instanța a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul disp. art. 300/1 Cod procedură penală, în Cameră de Consiliu, fără a verifica regularitatea actului de sesizare al instanței neputându-se ridica nulități.
De asemenea, a fost invocată în fața Tribunalului Prahova excepția de neconstituționalitate a disp. art. 300/1 Cod procedură penală pentru mențiunea "ședință de Cameră de Consiliu", întrucât în opinia sa nu se putea verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive înainte de a se verifica regularitatea actului de sesizare al instanței.
Mai consideră că întregul dosar este un abuz în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului, considerând că a fost trimis în judecată ca urmare a unui șantaj și că nu ar exista dovezi că acesta a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Solicită ca instanța să rețină că inculpatul a intrat în țară în luna iunie 2009, iar martorul a fost forțat să dea declarații împotriva acestuia și nu în ultimul rând consideră că procurorul a avut un rol important în împrejurarea că nu a avut loc o confruntare între clientul său și ceilalți doi inculpați.
În altă ordine de idei, consideră că în mod greșit legiuitorul nu diferențiază aplicarea pedepsei și în funcție de cantitatea de droguri.
Din punctul său de vedere, nu s-a făcut dovada și nu există indicii că inculpatul a introdus în țară droguri, motiv pentru care solicită să fie avută în vedere faptul că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și reținându-se că temerea de moarte a concubinei inculpatului a dispărut.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului luată la data de 04.07.2009, apreciind că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă și în prezent.
Solicită să fie avută în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Susține că inculpatul este conștient și responsabil și că odată pus în libertate, cunoaște și înțelege să respecte condițiile impuse de instanță și nu își va îngreuna situația încercând să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Solicită să fie avută în vedere fila 181 din dosar, în sensul în care la flagrantul efectuat în cauză asupra inculpatului nu au fost găsite bunuri sau obiecte interzise de lege și că la dosar nu există probe că ar fi intermediat sau că ar fi traficat droguri.
De asemenea, solicită egalitate de tratament cu ceilalți inculpați judecați în stare de libertate.
În concluzie, în principal, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar aplicarea disp. art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală sau art. 145 alin.1/2 Cod procedură penală, susținând că inculpatul va respecta obligațiile ce îi revin.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii de ședință din 28.09.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și o infracțiune prev. și ped. de art. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic. finală a art. 33 lit. a Cod penal ( în ceea ce îl privește pe inculpatul ) și respectiv pentru săvârșirea infr. prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 și art. 3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.33 lit. a Cod penal.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite disp. art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. Cod procedură penală, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice și veridice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală, față de natura și gravitatea infracțiunilor de trafic de droguri, de modalitatea de comitere a faptelor, de greutatea depistării autorilor unor asemenea fapte penale și impactul asupra opiniei publice.
De asemenea, apreciază că în mod corect a fost acordat un termen intermediar pentru verificarea legalității și temeinicie măsurii arestării preventive potrivit art. 300/1 Cod procedură penală și corect aceasta s-a făcut prin pronunțarea unei încheieri în Cameră de Consiliu și nu în ședință publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii și judecarea în stare de libertate sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește susținerile apărătorului său ales și solicită revocarea măsurii și judecarea în stare de libertate sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea dată În Camera de Consiliu din 28.09.2009, în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova, constatându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (născut la 15.04.1978, fiul lui și și (născut la 21.11.1977, fiul lui și -), ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, conform art. 300/1 alin. 1 și 3 raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a hotărî astfel, în baza materialului aflat în dosarul de urmărire, în esență, s-a reținut că din probele administrate rezultă indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc, sancționate prin art. 2 alin. 1 și respectiv art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că începând cu luna octombrie 2008 ar fi efectuat o serie de acte de vânzare a drogurilor și intermediere a vânzării acestora (primul), precum și de introducere în țară și oferire spre vânzare a unei cantități apreciabile de hașiș (secundul), acționând alături de coinculpații și -, rezoluția infracțională fiind întreruptă cu ocazia flagrantului din 03.07.2009 organizat pe raza municipiului
S-a apreciat că faptele descrise în rechizitoriu prezintă pericol social ridicat atât față de modalitatea în care au fost comise cât și scopul urmărit de inculpați, astfel că lăsarea în libertate este inoportună.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la introducerea în țară a drogurilor recurentul a fost sprijinit de inculpata -, în care sens a exercitat amenințări inclusiv pentru a nu dezvălui faptul că se ocupa cu vânzarea acestora.
Ca urmare s-a constatat că temeiurile inițiale avute în vedere la arestarea preventivă se încadrează în disp. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală se mențin în continuare, privarea de libertate fiind necesară desfășurarea cercetării judecătorești în bune condiții, esențial fiind pentru aflarea adevărului ca recurenții să nu poată lua legătura cu martorii din dosar, ori persoanele cărora le vindeau droguri.
La aceasta se adaugă natura infracțiunilor pentru care au fost inculpați, traficul ilicit de droguri prezentând un grad ridicat de pericol prin consecințele produse în societatea civilă, dar și greutatea cu care sunt depistați autorii și probate atari fapte.
Încheierea primei instanțe a fost atacată cu recurs în termenul legal de inculpații și.
de atac exercitată de recurentul sub un prim aspect vizează legalitatea soluției, susținându-se că menținerea arestării preventive conform art. 300/1 Cod procedură penală și în Camera de Consiliu este nelegală, deoarece s-au încălcat disp. art. 300 Cod procedură penală ce impun prioritar obligația de verificare a regularității actului de sesizare, în ședință publică și la prima înfățișare a inculpatului în fața instanței.
Ca urmare, neavând posibilitatea să pună în discuție excepții dirimante pentru continuarea procesului penal, prin nerespectarea dispozițiilor legale invocate interesele sale procesuale ar fi fost grav vătămate, impunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei la același tribunal pentru reluarea judecății.
Sub un alt aspect, s-a invocat netemeinicia soluției arătându-se că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza privării de libertate întrucât indiciile inițiale privind introducerea unor droguri de risc pe teritoriul statului român, nu s-au confirmat prin probe directe, iar declarațiile coinculpatei - ar fi fost date sub amenințare și șantaj.
Aceste elemente unite cu o serie de erori materiale strecurate la motivarea încheierii recurate ar impune revocarea arestării preventive și eventual înlocuirea acesteia cu o măsură alternativă privind restricționarea libertății de circulație.
La rândul său, inculpatul a susținut că atitudinea procesuală adoptată la urmărirea penală constituie garanție suficientă pentru judecarea în stare de libertate, el cunoscând și înțelegând să respecte condițiile ce ar fi impuse de instanță, necesare administrării probelor pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției.
Pe de altă parte, finalizându-se cercetările nu mai subzistă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, cu atât mai mult cu cât la flagrantul organizat în municipiul P poliția judiciară nu a descoperit deținerea de bunuri sau obiecte interzise de lege, iar la dosar nu există probe că ar fi intermediat sau ar fi traficat droguri.
Față de motivele invocate a solicitat egalitate de tratament cu ceilalți doi inculpați judecați în stare de libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara conform art. 145, art. 145 1/1 Cod procedură penală.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu în limitele art. 385/8, art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală rezultă că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este corectă, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală și jurisprudența în materia traficului ilicit de droguri.
Dispozițiile procedurale ce reglementează menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului de instanța investită cu judecata pe fond a cauzei, au fost legal interpretate.
Analiza comparativă a prevederilor art. 300/1 rap. la art. 160, art. 140 și art. 300 comb. cu art. 332 alin. 3 Cod procedură penală, -astfel cum au fost interpretate prin deciziile nr. LXV/2007 și VII/2006 date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite-, justifică concluzia primei instanțe în sensul că verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării inculpatului după sesizarea cu judecata cauzei, constituie un act procedural ce se instrumentează în camera de consiliu, iar menținerea măsurii este condiționată exclusiv de constatarea că temeiurile care au determinat privarea de libertate nu au încetat sau există temeiuri noi care justifică continuarea acesteia.
Chiar dacă la redactarea Codului d e procedură penală legiuitorul a înțeles să reglementeze instituția menținerii arestării preventive la primirea dosarului, după aceea a verificării regularității actului de sesizare, s-a căzut de acord asupra faptului că prezentarea inculpatului în camera de consiliu mai înaintea termenului fixat, pentru începerea cercetării judecătorești nu echivalează cu "prima înfățișare" în sensul art. 300 Cod procedură penală și deci nu impune prioritar obligația discutării eventualelor excepții ce ar afecta regularitatea rechizitoriului și după caz refacerea urmării penale.
Că este așa rezultă din durata termenelor și natura actelor procedurale anume admise a fi efectuate după înregistrarea cauzei în primă instanță și mai înaintea expirării ultimei perioade arestării dispuse la urmărirea penală.
Pe de altă parte, legalitatea și temeinicia măsurii preventive ca și oportunitatea continuării privării de libertate are la bază constatarea respectării dreptului intern privind punerea în mișcare a acțiunii penale, a perioadei de 180 zile admise pentru deținerea provizorie a unei persoane pusă sub acuzare, subzistența motivelor de fapt și de drept ce au determinat luarea acesteia, dup caz incidența vreuneia dintre situațiile înscrise în art. 140 Cod procedură penală ce ar impune intervenția încetării de drept.
Mai este de observat și faptul că potrivit art. 332 alin. 2 și 3 Cod procedură penală constatarea neregularității sesizării instanței de judecată și respectiv restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmării penale, nu atrag automat și încetarea sau revocarea arestării preventive, dacă sunt întrunite dispozițiile art. 300/2 rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, iar deținerea nu a depășit durata legală, calculată prin adiționarea perioadelor anterioare din cursul ambelor faze procesuale.
De altfel, o atare interpretare a regulilor procedurale stabilite în art. 300/1 și art. 300 au fost recunoscute chiar de apărătorii celor doi recurenți care prin concluziile susținute la primul grad de jurisdicție au acceptat repunerea în discuție a regularității sesizării tribunalului la termenul de judecată de 27.10.2009, fixat pentru începerea cercetării judecătorești.
Prin urmare, recurentul se află în eroare atunci când susține că limitarea dezbaterilor la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive ca și desfășurarea acestora la camera de consiliu din data de 28.09.2009 i-ar fi adus prejudicii procesuale ce ar atrage nulitatea încheierii atacate.
În raport de cele mai sus expuse este cert că la adoptarea acesteia, tribunalul s- supus întocmai art. 160 comb. cu art. 300/1 Cod procedură penală ce guvernează judecata cauzei în primă instanță mai înaintea începerii administrării probelor, dispozițiile care sunt de strictă interpretare.
Menținerea arestării recurenților și este și întemeiată față de temeiurile de fapt și de drept inițiale, finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței de judecată nefiind de natură a forma convingerea că protejarea interesului public s-ar realiza în bune condiții prin revocarea măsurii, chiar dacă ei ar fi supuși unor măsuri alternative ce admit restricționarea dreptului de liberă circulație pe teritoriul statului român.
Aceștia au fost trimiși în judecată, alături de alți doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și introducerea drogurilor de risc în România, fapte incriminate în art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani și respectiv 10 la 20 ani precum și interzicerea exercițiului unor drepturi civile.
Într-adevăr în cursul urmăririi penale inculpatul a negat săvârșirea faptelor, formulând apărări puțin credibile privind cantitățile de rezină de cannabis (hașiș), predate în luna iulie 2009 de inculpata -, concubina sa " " colaborator al investigatorului sub acoperire cu nume de cod.
La rândul său recurentul a recunoscut că de mai mulți ani ar fi consumator de droguri de risc ca și prietenul său "", explicând că s-ar fi aprovizionat și de la o altă persoană cunoscută sub numele de "".
Totodată, el a descris cu lux de amănunte efectuarea altor operațiuni specifice traficării fără drept a unor atare substanțe psihotrope (oferire, procurare și vânzare de hașiș "ciocolată"), inclusiv pentru plasarea drogurilor introduse în țară personal sau de inculpatul ori intermediari cunoscuți de inculpatul.
aceste susțineri, rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, procesele verbale conținând redarea în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate conform art. 91 și urm. Cod procedură penală, declarațiile celorlalți învinuiți și inculpați în cauză, constatările infracțiunii flagrante din 03.07.2009, precum și concluziile analizei științifice a probelor de substanță psihotropă ridicate, prin rechizitoriul nr. 70/D/P/2009 din 21.09.2009 DIICOT - Serviciul TERITORIAL PLOIEȘTIs -a reținut existența faptelor și vinovăția celor doi inculpați recurenți, dispunându-se trimiterea în judecată în stare de arest.
Totodată, alți doi făptuitori au fost scoși de sub urmărire penală aplicându-se sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă a câte 500 lei pentru consum de droguri prev. și ped. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, disjungându-se cercetările față de alte patru persoane rămase neidentificate și care ar fi participat la o tranzacție în ziua de 01.06.2009, (conexându-se cauza la dosarul nr. 117/D/P/2009).
Mijloacele de probă menționate și indicate în conceptul rechizitoriului pentru susținerea trimiterii în judecată a celor patru inculpați sunt specifice descoperirii autorilor și infracțiunilor de traficare a drogurilor introduse pe teritoriul României în contextul extinderii Uniunii Europene, comise în asociere, de mai multe persoane cu participați limitată la actele de executare încredințate și necesare ascunderii scopului real al alcătuirii structurii, (atragerea prin șantaj sentimental a unor tinere femei, identificarea și racolarea consumatorilor de droguri ori a dealerilor necesari pentru distribuirea lor).
Acestea s-au administrat în condițiile art. 21-23 din Legea nr. 143/2000 ce permit autorizarea folosirii investigatorilor acoperiți și a colaboratorilor precum și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate între persoanele față de care există indicii temeinice că pregătesc comiterea infracțiunilor reglementate și sunt suficient de puternice pentru a susține bănuiala legitimă a existenței unor dovezi relevante că recurenții și ar fi autorii activității materiale descrise prin actul de trimitere în judecată, obiect al dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Astfel, din conținutul acestuia rezultă că venind din Spania, în octombrie 2008 inculpatul ar fi introdus fără drept în România cantitatea de circa 4 gr. hașiș, pe care în aceeași lună ar fi vândut-o numitului " " colaboratorul investigatorului " ".
Sub justificarea insuficienței mijloacelor materiale de existență, inculpatul ar fi continuat atari operațiuni până la data de 03.07.2009, în alte trei rânduri oferind și vânzând același drog de risc învinuitului și colaboratorului sub acoperire " ", iar în două situații procurarea hașișului realizându-se prin intermediul coinculpaților și.
Rezultă de asemenea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata -, concubina sa, în cursul lunii iunie 2009 recurentul ar fi săvârșit operațiuni specifice introducerii fără drept în România a cantității de circa 100 gr. rezină de cannabis, drog de risc achiziționat din Spania și transportat cu autoturismul personal, marfa fiind ascunsă de prietena sa în lenjeria intimă.
telefonice purtate între cei doi recurenții și inculpatul coroborate cu rapoartele întocmite de colaboratorii și investigatorii autorizați, primele declarații date de inculpata - confirmă și existența unor dovezi verosimile privind seriozitatea acuzației că drogurile descoperite în autovehiculul condus de recurent, precum și cele predate de investigatorul sub acoperire " " ar fi fost aduse de acesta din Spania și introduse în țară cu ajutorul prietenei sale, iar cantitatea de circa 100 gr. hașiș ar fi făcut obiectul tranzacției din 03.07.2009, întreruptă la intervenția poliției judiciare.
Arestarea celor doi recurenți s-a dispus prin încheierea nr. 18 din 04.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. f rap. la art. 143, art. 146 și art. 149/1 Cod procedură penală, fiind preluați în custodia administrației penitenciare pe aceeași dată.
Legalitatea, temeinicia și prelungirea măsurii au fost verificate de instanțele judecătorești cu respectarea termenelor legale, până la sesizarea tribunalului cu judecata fondului, deținerea situându-se sub 180 zile închisoare, iar ultima durată expiră la 02.10.2009
Împrejurările de fapt descrise în rechizitoriu, gravitatea acuzațiilor și severitatea sancțiunilor prevăzute de legea specială, (situate până la 20 ani închisoare), unite cu conduita procesuală adoptată și schimbarea declarațiilor date de inculpata -, justifică temerea instanței că punerea în libertate prezintă un serios risc de obstrucționare a justiției, creându-se posibilitatea continuării exercitării de presiuni asupra celorlalți inculpați cercetați în stare de libertate sau a martorilor propuși în dovedirea răspunderii penale raportat la rolul și actele materiale executate de recurenți în derularea activității infracționale.
Acesta cu atât mai mult cu cât prin declarațiile inițiale, asistată fiind de avocat, inculpata - a motivat sprijinul acordat recurentului ca fiind consecința atitudinii violente adoptate constant în relațiile consensuale, finalizată cu amenințarea cu moartea.
Explicațiile date apar ca și credibile, neexistând temei legal pentru înlăturarea acestora ca obținute cu încălcarea disp. art. 68 Cod procedură penală, în lipsa promovării vreunei plângeri pentru cercetare abuzivă deși ulterior apărarea a fost preluată de avocat ales și la acest moment al cercetării judecătorești.
De altfel, concludența ca și legalitatea administrării probelor în acuzare constituie obiectul judecății, urmând să fie verificate și apreciate în ședință publică în condiții de contradictorialitate și nemijlocire a desfășurării procesului penal.
Motivațiile contradictorii, lipsite de credibilitate vizând atenuarea sau exonerarea de răspundere penală, s-au înlăturat justificat ca insuficiente în combaterea mijloacelor de probă examinate și formează convingerea că prin finalizarea cercetărilor pericolul concret prezentat de recurenți nu s-a diminuat iar protejarea interesului public impune continuarea privării de libertate.
Numărul participanților la rețeaua infracțională cu implicații transfrontaliere și acțiuni în cel puțin două județe, ca și gradul de vulnerabilitate al consumatorilor de droguri racolați, (de regulă tineri până la 21 de ani), s-au apreciat corect la primul grad de jurisdicție, drept criterii suficiente pentru argumentarea soluției, găsindu-și corespondent în jurisprudența internă și CEDO privind durata rezonabilă a detenției preventive în cazul infracțiunilor de gravitate ridicată, comise în asociere.
În fine, nu este de neglijat nici faptul că în prezent se continuă cercetările împotriva acestora pentru acte materiale ce ar fi fost săvârșite cu alți șase infractori.
De aceea sub acest aspect prezintă mai puțină relevanță cantitatea de droguri ridicată cu ocazia organizării flagrantului, cu atât mai mult cu cât obiectul judecății îl constituie fapte stabilite prin mijloace specifice descoperirii unor atari infracțiuni.
Prima instanță nu poate să fie acuzată nici de încălcarea principiului egalității de tratament procesual aplicat celor patru inculpați trimiși în judecată, știut fiind că potrivit art. 136 Cod procedură penală oportunitatea luării măsurilor preventive se apreciază prin evaluarea datelor personale, rolului și importanței actelor de executare în îndeplinirea rezoluției infracționale precum și conduitei procesuale adoptate de fiecare persoană pusă sub acuzare.
Concluzionând, Curtea reține că soluția adoptată de tribunal este legală și temeinică iar motivele invocate de inculpații și în principal și în subsidiar, personal și prin apărător, pentru susținerea căilor de atac exercitate nu se justifică.
Eventualele erori materiale strecurate la redactarea încheierii atacate s-au înlăturat prin considerentele expuse conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, neexistând temei legal pentru reformarea acesteia și reluarea ciclului procesual la primul grad de jurisdicție.
Așa fiind, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală iar cei doi inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din camera de consiliu din 28.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova
Obligă recurenții la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în șe dință publică astăzi, 01 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind plecată din instanță,
prezenta se semnează de
președintele completului.
Grefier,
- -
6 ex/08.10.2009
Red. /Tehnored.
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
