Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 3958/2/2009
1005/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.633
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, lăsarea acestuia în libertate neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, existând probe certe privind săvârșirea de către recurentul-inculpat a infracțiunii pentru care este judecat, iar din modalitatea de săvârșire a infracțiunii rezultă că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, lasă cererea de recurs la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin încheierea din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Penală,dosar nr-,s-a dispus,în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală,menținerea arestării preventive a inculpaților ȘI.
In motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, care a solicitat punerea în libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la arestare nu mai subzistă.
Examinându-se încheierea atacată,prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, se constată că recursul nu este fondat.
In conformitate cu disp.art.300/2 rap.la art.160/ Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea sa de libertate, prin încheierea motivată, menține arestarea preventivă.
In speță, recurentul-inculpat a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20,rap.la art.174-175 lit.1,art.176 lit.f,art.239 alin.2 și art.217 alin.1 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a și b Cod penal, constând în aceea că la data de 08.09.2008 a exercitat acte de violență împreună cu asupra unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii și au distrus și degradat mașina poliției.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit disp.art.148 lit. Cod procedură penală și anume infracțiunea comisă este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere atât datele privind persoana inculpatului, cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit respectiv pericolul social al acesteia, faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Modul și împrejurările în care a fost comisă fapta de care este învinuit inculpatul, gradul de pericol social concret al acesteia imprimă faptei un ridicat grad de pericol și implicit o periculozitate deosebită a recurentului-inculpat care, dacă ar fi pus în libertate, ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele ce preced, recursul declarat de inculpat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat,împotriva încheierii de ședință de la 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, dosar nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05.05.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR - - - - - -
GREFIER
Red.MO/Dact.IE/ 2ex./2.06.2009
Tribunalul Teleorman
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
