Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (975/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.673/
Ședința publică de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii nr.46/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați în stare de arest asistat de avocați împuternicire avocațială fila 6 dosar și în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.149/05.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, solicită a se lua act că mandatul său a încetat, prin prezentarea apărătorului ales și solicită ca instanța să aprecieze asupra onorariului parțial.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii nr.46/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală, pe care o apreciază ca fiind nelegală.
Apreciază că nu se poate discuta de inadmisibilitatea cererii pe fond întrucât, reținerea în sarcina inculpatului pe care îl apără a prev.art.215 alin.5 Cod penal, o consideră ca fiind greșită.
Menționează că la acest moment cuantumul prejudiciului nu este cert, real și care să ateste că dispozițiile acestui text de lege își găsesc aplicarea.
Totodată arată că reținerea unei astfel de încadrări juridice constituie un exces de putere și nu este justificată temeinic și rațional.
Arată că față de inculpatul s-a pus în mișcare acțiunea penală, reținându-se încadrarea juridică pentru fraudă informatică și totodată și infracțiunea prev. de art.215 Cod penal, or apărarea consideră că nu se pot reține ambele infracțiuni, dat fiind că prevederile legii speciale primează și trebuie a fi aplicate.
Consideră că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă, atât sub aspectul săvârșirii infr.prev. de art.7, cât și astfel cum se menționează în recursul în interesul legii promovat de procurorul general și admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, considerente pentru care solicită admiterea cererii în principiu, casarea încheierii de ședință și să se trimită cauza spre rejudecare.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că cererea inculpatului a fost admisă în principiu și respinsă pe fond.
Menționează că inculpatul nu a săvârșit faptele ce i s-au reținut în sarcină, la momentul emiterii mandatului de arestare, dat fiind că din expertizarea calculatorului său a reieșit că acesta a avut o serie de convorbiri cu cetățeni străini și nimic mai mult.
Arată că inculpatul a extras nici o sumă de bani din bancomat, nu apostat pe site licitații ci numai a avut convorbiri cu cetățeni străini, faptă ce nu constituie infracțiune.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, este elev în clasa a XII, un elev eminent participant la olimpiade și concursuri și apreciază că poate fi redat societății.
În sprijinul celor susținute solicită a fi avute caracterizările de la cadrele didactice din liceu la care era înscris.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, apreciază cererea de liberare sub control judiciar ca fiind inadmisibilă, conf.art.160/2 alin.1 Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, că prejudiciul este de aproximativ de 900.000 euro și 40.000 dolari SUA, de situația conturilor bancare și plângerile depuse de părțile vătămate.
Menționează că întrucât cauza se află în cursul urmăririi penale, încadrarea juridică este stabilită de procuror și nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei cereri formulată în temeiul, art.160/2 Cod procedură penală.
Referitor la cele susținute de apărătorul inculpatului, menționează că îndeplinirea formală a cerințelor art.160/2 Cod procedură penală, nu duce automat la admiterea cererii, liberarea condiționată putând fi acordată în funcție de datele concrete ale speței. Or în cauza de față reiese că inculpatul a aderat la o grupare infracțională, care a acționat într-o perioadă de timp lungă între 2006- 2009 și a organizat licitații fictive cărora au căzut victime persoane de pe teritoriul SUA și au cauzat un prejudiciu important.
Apreciază că personale invocate nu au prevalență față de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, motive pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, consideră că s-au încălcat art.23 alin.7din Constituția României, potrivit cărora o persoana arestată preventiv are dreptul, să ceară oricând punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune și consideră că încălcarea unei astfel de norme poate fi cenzurată oricând, acesta fiind și motivul pentru care s- formulat prezenta cerere.
Mai mult în cauza s-a reținut că inculpatul a postat licitații pe site pentru cumpărări on-line, inducând în eroare cumpărătorii prin modificarea de date informatice, săvârșind infracțiunea de fraudă electronică și nu infracțiunea prev. de art.215 Cod penal
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, menționează că inculpatul nu a aderat la nici un grup infracțional organizat, nu există nici o dovadă în acest sens, nu există plângeri împotriva sa și mai mult nu a postat pe site nici o fotografie privind bunurile ce erau destinate vânzării.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită fi cercetat în stare de libertate. Menționează că este elev în clasa a XII la liceu, dorește a-și continua studiile, solicită a fi avute în vedere caracterizările de la dosar, emise atât de cadrele didactice cât și de colegii săi. Arată că a avut medii pesete 9,50, participat la olimpiade și concursuri, consideră că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică.
Menționează că nu va influența martorii sau părțile vătămate, cu atât mai mult cu cât acestea sunt cetățeni străini, solicită a i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință nr.46 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și, cu obligarea acestora la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, inculpații au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea acestei cereri, inculpații au susținut că prin încheierea nr.5 din 6.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă, pentru 29 zile. Încheierea a rămas definitivă privind pe inculpații și, prin încheierea nr.71/R din 21.03.2009 a Curții de Apel București.
S-a mai arătat că împrejurările avute în vedre la luarea măsurii s-au schimbat, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Tribunalul, analizând cererile formulate de inculpați, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr.5/C din 6 martie 2009, Tribunalul Teleormana dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților și, începând cu data de 6.03.2009 până la 3.04.2009 inclusiv.
Pentru a dispune astfel instanța a constatat că există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art.681Cod procedură penală, că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a început urmărirea penală. S-a reținut că în perioada 2006-2009, inculpatul, împreună cu învinuiții și, au inițiat, constituit, coordonat și condus un grup organizat, săvârșind unele infracțiuni grave, de înșelăciune, fals informatic și alte infracțiuni informatice, a organizat în mod repetat un număr nedeterminat de licitații pe site-uri specializate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente, folosindu-se în acest sens în mod nelegal de conturile și identitatea unor alte persoane, ridicând în mod repetat sume de bani transferate din străinătate de diferiți cetățeni străini cu titlu de preț al produselor oferite spre vânzare.
Inculpatul a aderat alături de alți 8 inculpați, la grupul constituit și coordonat de inculpatul și învinuiții și, organizând în mod repetat licitații fictive prin intermediul unor site-uri specializate, folosindu-se nelegal de conturile și identitatea altor persoane și în același timp a încasat în mod repetat sume de bani, a transferat către alte persoane datele transferurilor de bani, pentru a putea fi ridicate din bănci.
În drept, faptele pentru care este cercetat inculpatul au fost calificate juridic ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat (crimă organizată) și înșelăciune, săvârșită prin intermediul sistemelor informatice, prevăzute de art.7 alin.1 rap.la art.2 lit.b pct.18 din Legea 39/2003, art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal raportat la art.58 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul au fost încadrate în infracțiunile de aderare ori sprijinire a grupului infracțional (crimă organizată) și înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, prevăzute de art.7 alin.1 raportat la art.2 lit.b pct.18 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal raportat la art.58 din Legea nr.161/2003.
Prin încheierea nr.9/C din 31 martie 2009, Tribunalul Teleormana prelungit arestarea inculpaților pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 4.04.2009 până la 3.05.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce îl privește pe inculpatul acesta este cercetat și pentru infracțiunea de înșelăciune in formă agravată, prevăzută de art.215 alin.5 Cod penal, înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de la 10 la 20 ani închisoare.
Ca urmare, prima instanță a constatat că această cerere este nadmisibilă întrucât nu întrunește cerințele prevăzute de lege, maximul special fiind mai mare de 18 ani.
În legătură cu susținerea inculpatului, în sensul că încadrarea juridică a faptelor sale în infracțiunea prev.de art.215 alin.5 Cod penal este eronată, prima instanță a arătat că a acest moment, cauza se află în faza urmăririi penale, iar în această fază procuror, care, conform legii procesuale este singurul titular al exercițiului acțiunii penale.
Prima instanță a apreciat că susținerea inculpatului referitoare la eronata încadrare juridică, poate fi valorificată, la acest moment procesual, pe calea unei plângeri împotriva măsurilor luate de procuror conform dispozițiilor art.278 Cod procedură penal. Prima instanță a mai subliniat că schimbarea încadrării juridice de către judecător, nu se poate dispune în cursul urmăririi penale, ci numai în faza judecății.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1602alin.1 Cod procedură penală, pedepsele la care ar putea fi condamnat inculpatul nefiind mai mari de 18 ani închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 1602alin.2 Cod procedură penală însă, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, inculpatul este cercetat pentru asocierea la un grup infracțional organizat. Cauza se află în faza de urmărire penală când, este posibil să mai fie identificați și alți membri care au aderat la grup, condiții în care, inculpatul va putea să încerce să influențeze aflarea adevărului, atât în legătură cu faptele pe care el Ie-a săvârșit, cât și în legătură cu alte fapte săvârșite de ceilalți inculpați.
Prima instanță a subliniat aceea că există date (listinguri, convorbiri telefonice) ce dovedesc că inculpații au interacționat în permanență, transmițându-și mesaje în legătură cu iminența efectuării percheziției domiciliare și chiar unii dintre ei au încercat să șteargă datele existente în sistemele informatice proprii. Atâta vreme cât inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat, în scopul săvârșirii de fapte penale, iar unii din membrii acestui grup sunt încă în libertate este nu numai posibilă dar și probabilă încercarea de a mai comite și alte infracțiuni (cele pentru care inculpatul este deja cercetat fiind săvârșite pe parcursul mai multor ani).
Este posibil, de asemenea, a mai apreciat prima instanță, ca inculpatul luând legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii din cauză să încerce să zădărnicească adevărul.
S-a înlăturat susținerea inculpatului, în sensul că nu poate lua legătura cu părțile vătămate care domiciliază în Statele Unite ale Americii deoarece s-a dovedit că i-a fost foarte ușor să le contacteze și să le determine să-i trimită bani fără să ofere nimic în schimbul acestora.
Poziția procesuală sinceră a inculpatului a fost apreciată ca insuficientă pentru a forma convingerea instanței că se impune liberarea sa sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și pe motiv că cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul este admisibilă, întrucât în sarcina inculpatului nu ar putea fi reținută agravanta prevăzută la alin.5 al art.215 Cod penal, iar pentru inculpatul circumstanțele personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale, elev în clasa a XII-a, cu o conduită școlară caracterizată prin participări la olimpiade și concursuri, ar justifica liberarea sa.
Curtea analizând hotărârile din perspectiva motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază căile de atac ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată pentru infracțiunile intenționate pentru care legea prevede un maxim special ce depășește 18 ani.
Față de inculpatul se constată că maximul special pentru forma agravată a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa este de 20 ani, motiv pentru care în mod corect s-a apreciat că nefiind întrunite exigențele legale, cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar apare ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește încadrarea juridică, se reține faptul că aceasta a fost determinată în raport de cuantumul prejudiciului astfel cum acesta a fost reținut la acest moment, organul de urmărire penală apreciind că fapta cercetată a produs consecințe deosebit de grave, prejudiciul produs de inculpat fiind estimat în acest moment al urmăririi penale la 55.948 Euro și 900 USD.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, prima instanță în mod corect a reținut faptul că, deși sunt întrunite exigențele art.1602alin.1 Cod procedură penală, în acest moment procesual, nu se impune lăsarea sa în libertate întrucât aceasta ar putea conduce la zădărnicirea aflării adevărului prin denaturarea conținutului unor mijloace de probă, aspect dedus din aceea că inculpatul este membru al unui grup infracțional organizat, aspect ce subliniază legătura strânsă dintre fapte și coinculpați.
În plus, s-a subliniat că pentru restul grupului infracțional pentru care nu s-a dispus măsura arestării preventive, s-a constatat o interacționare permanentă prin transmiterea de informații și mesaje în legătură cu evoluția cercetărilor în prezenta cauză, reținându-se ca dovedit faptul că unii dintre participanți au încercat să șteargă date informatice relevante cauzei.
În acest context, poziția sinceră a inculpatului ori celelalte circumstanțe personale legate de calitatea sa de elev, nu sunt suficiente pentru a conduce la liberarea sa provizorie la acest moment al urmăririi penale, astfel cum s-a arătat, pentru buna desfășurare a procesului penal, impunându-se măsura arestării preventive.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință nr.46 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - secția penală.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./20.05.; 2.06.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
