Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 672/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale pronunțată la data de 20 octombrie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.,din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, instanța de fond a reținut trei aspecte care au fost avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive și anume: rețeaua infracțională, necesitatea administrării unor număr de martori și mențiunea că inculpații nu au recunoscut faptele. Prima mențiune, referitoare la rețeaua infracțională, această reținere nu este susținută de probele de la dosar. Inculpații nu se cunoșteau între ei și nu au acționat împreună. În ceea ce privește nevoia administrării unui număr de martori arată că probațiunea s-a epuizat în privința inculpatului. Au rămas de audiat un nr.de 25 de martori dar nici unul nu-l vizează pe inculpat, astfel că acest motiv nu se susține. În ceea ce privește mențiunea că inculpații nu au recunoscut faptele, acest temei nu subzistă. Judecătorul fondului se contrazice în motivare în sensul că reține că inculpații au avut o conduită sinceră și cooperantă și cu toate acestea constată că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și impune menținerea acestora în continuare în stare de libertate. Inculpatul a avut pe tot parcursului urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală. La acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare. Regula este cercetarea în stare de libertate, iar excepția este starea de arest preventiv, care se ia în situații excepționale. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale. Măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu toate că la prima instanță a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, instanța a motivat cererea doar pe înlocuirea de a nu părăsi țara și nu motivează pe cealaltă solicitare de a nun părăsi localitatea. Apreciază că pericolul social nu este real dovedit, acesta ar trebui să existe la fiecare persoană în parte și nu general. Consideră că termenul rezonabil a fost atins, inculpatul este arestat de șapte luni de zile astfel că perioada de arest este suficientă în raport cu faptele reținute acestui inculpat.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 alin.2 pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Măsura arestului preventiv a fost luată avându-se în vedere condițiile prev. de art. 143.proc.pen. art. 148 lit. f proc.pen. Nu mai subzistă la acest moment aceste temeiuri și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărire penală. Faza de urmărire penală s-a epuizat, iar inculpatul nu ar putea avea nicio influență în administrarea probelor. Nu va influența pe mai departe mersul procesului. În ceea ce privește art. 148 lit. f proc.pen. susține că inculpatul nu ar mai putea influența bunul mers al procesului penal, putând fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul are o ocupație stabilă. Apreciază că la acest moment măsura arestului preventiv nu mai are relevanță. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește transcrierea convorbirilor telefonice, arată că în privința inculpatului există doar 15 pagini dar care nu relevă nimic. Din procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului reiese că nu s-au găsit substanțe interzise de lege. Au fost epuizați toți martorii pe care-i cunoștea inculpatul iar declarațiile lor sunt în sensul că nu au cumpărat droguri de la inculpat. Există doar o declarație de coinculpat care și-a schimbat însă declarația, aceasta nu se coroborează cu nici o altă faptă. În concluzie, solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, iar în subsidiar, dacă s-ar constata că există motive de îngrijorare că s-ar sustrage de la cercetare judecătorească, se pot institui anumite obligații în sarcina inculpatului, pe care va fi ținut să le respecte.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara conform art.145 sau 145/1 pr.pen. Arată că în încheierea recurată s-a făcut referire la 143 coroborat cu 148 lit.f pr.pen. ori, din ansamblul probator administrat în cauză nu există nici o probă sau indiciu temeinic că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute. Două sunt declarațiile care-l acuză pe inculpat și anume coinculpatul și martora. Martora, în fața instanței, la termenul din data de 20 octombrie 2009 se contrazice major cu declarația din faza de urmărire penală. Nici unul din martorii audiați nu-l privesc pe inculpatul, singurul martor care are legătură cu inculpatul este mama acestuia. Consideră că instanța a făcut o mare greșeală când a reținut că este vorba despre o rețea de distribuire a drogurilor, întrucât ar trebui să se facă o diferență între inculpați pentru că măsura arestării și răspunderea este personală. Mai mult, interceptările telefonice nu-l vizează pe inculpat, nu există interceptări ale convorbirilor telefonice, care să arate că inculpatul ar fi comis această infracțiune. Măsura arestului preventiv este una specială, iar această măsură trebuie să privească pe fiecare inculpat în parte. Nu s-a făcut nicio referire în motivarea încheierii la inculpatul. Trebuie să se examineze dacă acel pericol concret pentru ordinea publică mai există la acest moment. Apreciază că odată cu trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat. Totodată apreciază că trebuie avut în vedere și comportamentul inculpatului. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, susține că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nu a mai avut nici măcar o amendă. A avut o conduită exemplară, a fost încadrat în muncă. Trebuie să primeze principiul libertății persoanei, așa cum se arată în art. 5.proc.pen. art. 23 din Constituție, CEDO. Este necesar să se facă dovada că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, considerând că nu există nici un impediment ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate. Solicită a se ține seama de declarația coinculpatului care afirmă că inculpatul nu procura, nu vindea și nu oferea spre vânzare sau punea prețul pe acele droguri. Consideră că termenul rezonabil prevăzut de CEDO a fost încălcat prin menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Inculpatul a comis o parte sau cea mai mare parte din activitatea infracțională ce i se impută. A recunoscut însă comiterea acestei fapte, a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat condițiile concrete în care a fost comisă această faptă. Toți inculpații au dat declarații nemijlocit în fața instanței. Singurul temei avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive este cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. în sensul că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Măsura arestării a fost menținută și prelungită dar, apreciază că trebuie ținut seama de disp.art.136 pr.pen. care prevăd scopul pentru care se ia această măsură. La alin.8 a art.136 pr.pen. se prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținând seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, acesta a înțeleg gravitatea faptelor sale și își asumă responsabilitatea lor, a avut o atitudine sinceră și corectă încă de la începutul anchetei, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța de judecată iar lăsarea acestuia în libertate nu este în măsură să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal. instanța de fond a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat ori, această susținere este nefondată. Inculpatul a dat declarații complexe și s-a realizat referatul de evaluare psiho socială din care reiese că acesta are șanse mari de reinserție în societate. De asemenea, s-a apreciat că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică însă, instanța nu face referire la acele probe. Chiar dacă inițial aceste aspecte erau în măsură să influențeze soluția, după demararea cercetării judecătorești, astfel de argumente nu mai pot fi avute în vedere pentru a influența măsura. Practica CEDO face distincție între pericolul social al infracțiunii și cel al inculpatului. Circumstanțele personale ale inculpatului demonstrează că nu există impedimente pentru cercetarea în libertate a inculpatului, acesta are șanse reale de reinserție socială.
Apărătorul inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispunăîn principalrevocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.În subsidiar, solicită aplicarea art. 145.proc.pen. respectiv luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că dacă acum 7 luni organele de urmărire penală au făcut propunere de arestare pe considerentul că este necesară arestarea inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, după această perioadă, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată,s-au audiat inculpații și martorii, consideră că nu se mai justifică măsura arestării. faptei și pericolul social concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului și administrarea probelor. Toate aspectele la care instanța a făcut referire, respectiv gravitatea deosebită a faptelor sunt aspecte care țin de stabilirea și individualizarea pedepsei. Instanța ar trebui să se aplece mai mult asupra circumstanțelor persoanele ale inculpatului. Gradul de pericol social al faptei se reflectă în limitele de pedeapsă, iar cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiune nu se regăsește în sintagma pericol concret pentru ordinea publică. Nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la cercetare judecătorească sau să influențeze martori. A recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a dat detalii, a identificat persoanele cărora le-a comercializat substanțe. Instanța de fond a considerat că este necesară privarea de libertate ca răspuns la reacția de indignare a opiniei publice, însă nu s-a făcut dovada faptului că mersul societății ar fi perturbat dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Consideră că până la finalizarea acestui dosar inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate. Regula este starea de libertate, măsura arestului preventiv fiind excepțională. Nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Dintre cei 30 de martori care au fost audiați, 8-9 au arătat că inculpatul nu obținea venituri din vânzările de droguri, situația schimbându-se de la data arestării inculpatului. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, în situația în care inculpatul nu-și va respecta obligațiile impuse, instanța poate dispune rearestarea acestuia. Atitudinea anterioară și ulterioară, lipsa antecedentelor penale, perioada de 7 luni de arest, consideră că sunt suficiente motive de a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, acesta nu s-ar sustrage de la judecată. Cu onorar din.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție justă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Instanța de fond a constatat existența art. 143.proc.pen. respectiv există probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute. Apreciază că din modalitatea de comitere a faptei, inculpații comercializând o cantitate importantă de rezină de cannabis rezultă pericolul concret pentru ordinea publică. În concluzie, apreciază că toate criticile aduse sunt nefondate, soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt achiesează la susținerile apărătorului său arătând că regretă fapta comisă și și-a câștigat existența prin muncă cinstită.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă faptele săvârșite, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este la prima confruntare cu legea penală. Solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și le regretă. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, reține că prin încheierea penală fără număr din data de 20 octombrie 2009 Tribunalului Cluj în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982 în C-N, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 06.05.1985 în municipiul O, jud. B, CNP -, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în O, jud. M, CNP: -, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în C-N, CNP: - și, fiul lui și, născut la 02.12.1988 în C-N, CNP: -, în prezent toți cinci arestați în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 1 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr.-/2009 al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.116D/P/2009 din data de 22 mai 2009 și înregistrat la data de 26 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr.-/2009, s-a dispus trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 25 august 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând probatoriul instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, și subzistă și în prezent.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, instanța urmează să constate că au fost întrunite condițiile arătate la art.143 și art.148 alin.1 lit.f pr.pen. existând indicii temeinice împotriva inculpaților că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și cu depozițiile testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească - a se vedea în acest sens depozițiile din 25.08.2009, 20.10.2009) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit.f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor in fracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse și prin perseverența lor infracțională.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise. Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpați prin apărătorii lor aleși, de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de aceștia, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451pr.pen. instanța urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cat și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau tara o totală ineficientă în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare, cu atât mai mult cu cât în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută și urmează a fi audiați un număr mare de martori (o parte dintre aceștia fiind consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri), ceea ce denotă întinderea activității infracționale a inculpaților.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.ll din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului În această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până În acest moment al procesului penal, există motive de bănuială În sensul convenției.
Prin conținutul hotărârilor Condrada contra Italiei din 24.08.1998; Labita contra Italiei din 06.04.2004, Calleja contra Maltei din 07.04.2005, în prezenta speță, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unei infracțiuni, este o cOl1diție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană, că faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate inculpaților fiind prevăzute de Legea specială nr.143/2000.
Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpații vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile expres prevăzute de art.5 și art.6 Ca urmare, în această fază procesuală tribunalul, apreciază că după o perioadă de aproximativ 6 luni scursă de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate, nefiind Încălcate cerințele legislației europene nici sup acest aspect. (a se vedea În acest sens cauza Stogmuller contra Austriei)
In speță, independent de conduita bună a inculpaților pe parcursul urmăririi penale, de Împrejurarea că aceștia au avut o atitudine cooperantă, iar În faza cercetării judecătorești au avut poziții sincere, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv. Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, credem că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate. Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat că măsura preventivă dispusă prin Încheierea penală nr.29/C/1 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj este legală și temeinică și, întrucât motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații, și.
În ceea ce privește aspectele juridice invocate de către inculpați prin apărătorii lor aleși, au fost respinse de către instanță atât timp cât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv ce au fost anterior descrise, subzistă și în prezent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs verbal, cu ocazia pronunțării, inculpații, și.
În ședința publică din data de 3 noiembrie 2009, prin apărători aleși, inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea lor de îndată în libertate. Pentru inculpații și s-a formulat în subsidiar cererea de înlocuire a măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, iar pentru inculpatul în subsidiar s-a cerut înlocuirea arestului cu obligația de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul a arătat că referirile instanței de fond la rețeaua infracțională nu sunt susținute de probele de la dosar, inculpații nu se cunoșteau între ei și nu au acționat împreună. Probațiunea s-a epuizat în privința inculpatului, martorii care urmează a fi audiați nu-l vizează pe inculpat. Acesta a avut pe tot parcursului urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și nu are antecedente penale. La acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare. Pericolul social nu este dovedit, acesta ar trebui să existe pentru fiecare persoană în parte și nu general. Consideră că termenul rezonabil a fost atins, inculpatul este arestat de șapte luni de zile astfel că perioada de arest este suficientă în raport cu faptele reținute.
Pentru inculpatul s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul nu ar putea avea nicio influență în administrarea probelor, are o ocupație stabilă. Au fost epuizați toți martorii pe care-i cunoștea inculpatul iar declarațiile lor sunt în sensul că nu au cumpărat droguri de la inculpat. Există doar o declarație de coinculpat care și-a schimbat însă declarația, aceasta nu se coroborează cu nici o altă faptă.
Pentru inculpatul s-a arătat că din ansamblul probator nu reiese că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute. Două sunt declarațiile care-l acuză pe inculpat și anume coinculpatul și martora. Martora, în fața instanței, la termenul din data de 20 octombrie 2009 se contrazice major cu declarația din faza de urmărire penală. Nici unul din martorii audiați nu-l privesc pe inculpatul, singurul martor care are legătură cu inculpatul este mama acestuia. telefonice nu-l vizează pe inculpat. S-a apreciat că odată cu trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat. Inculpatului se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită exemplară, a fost încadrat în muncă. Solicită a se ține seama de declarația coinculpatului care afirmă că inculpatul nu procura, nu vindea și nu oferea spre vânzare sau punea prețul pe acele droguri. Consideră că termenul rezonabil prevăzut de CEDO a fost încălcat prin menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru inculpatului s-a arătat că acesta a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat condițiile concrete în care a fost comisă această faptă. Toți inculpații au dat declarații nemijlocit în fața instanței. Apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, acesta a înțeleg gravitatea faptelor sale și își asumă responsabilitatea lor, a avut o atitudine sinceră și corectă încă de la începutul anchetei, iar lăsarea acestuia în libertate nu este în măsură să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal. Din referatul de evaluare psiho-socială reiese că inculpatul are șanse mari de reinserție în societate.
Pentru inculpatul s-a arătat că în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată, s-au audiat inculpații și martorii, nu se mai justifică măsura arestării. faptei și pericolul social concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului și administrarea probelor. Nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la cercetare judecătorească sau să influențeze martori. A recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a dat detalii, a identificat persoanele cărora le-a comercializat substanțe. Instanța de fond a considerat că este necesară privarea de libertate ca răspuns la reacția de indignare a opiniei publice, însă nu s-a făcut dovada faptului că mersul societății ar fi perturbat dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Dintre cei 30 de martori care au fost audiați, 8-9 au arătat că inculpatul nu obținea venituri din vânzările de droguri, situația schimbându-se de la data arestării inculpatului. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, în situația în care inculpatul nu-și va respecta obligațiile impuse, instanța poate dispune rearestarea acestuia. Atitudinea anterioară și ulterioară, lipsa antecedentelor penale, perioada de 7 luni de arest, consideră că sunt suficiente motive de a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, acesta nu s-ar sustrage de la judecată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile formulate nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpații recurenți, și la data de 1.04.2009, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptelor de comiterea cărora erau suspectați inculpații.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
În circumstanțele concrete ale cauzei se constată că inculpatul este judecat sub acuzația de introducerea în țară a cantității de 1,2 kg cannabis, trafic de droguri de risc, în formă continuată și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și în stare de recidivă și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea stării de recidivă, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată cu reținerea art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea art.16 din Legea 143/2000.
Martorul a declarat că a cumpărat de la inculpatul în mai multe rânduri, începând cu luna noiembrie 2008, diferite cantități de hașiș, plătind pentru 1 gram de hașiș suma de 70 lei, consumând droguri până la momentul la care inculpații au fost arestați.
Reiese așadar că pentru din vânzarea cantității de 1,2 kg de cannabis inculpații sperau să obțină suma de 84.000 lei.
Declarațiile date de inculpați conturează un stil de viață ce includea frecventarea unor localuri de lux din C-N, unde aveau nevoie de sume mari de bani.
Nici unul dintre inculpați nu a făcut dovada că a realizat în mod legal venituri care să îi permită un astfel de stil de viață, la dosarul cauzei neexistând copii ale unor cărți de muncă ori dovezi privind veniturile acestora înregistrate la Administrația Financiară.
Referatele de evaluare efectuate în cauză relevă pentru inculpatul faptul că acesta nu a urmat studii gimnaziale, fiind absolvent a 4 clase, a fost condamnat în minorat pentru infracțiuni de furt și tâlhărie. consecințele comportamentului adoptat, recunoaște că a vândut droguri altor persoane din tentație financiară și pentru a-și acoperi consumul propriu, intensificat în ultima perioadă.
Inculpatul are o atitudine de minimalizare a consecințelor faptelor sale, atât în plan penal cât și pentru propria lui sănătate. A mai fost sancționat în anul 2008 cu amenda administrativă pentru deținere de droguri de risc.
Inculpatul deține o firmă în C-N cu profil instalații termice, însă în ultimele luni anterioare arestului nu a mai desfășurat activități în cadrul acesteia, deși susține că realiza venituri lunare suficiente pentru un trai decent, cuprinse între 1000 și 2000 de euro.
Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la pedeapsa de1 an și 8 luni închisoare în anul1997, în anul 2007 suferit o nouă condamnare la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală și este cercetat în prezent în dosarul 49.015/2008 pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații recurenți sunt autori faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților recurenți în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele cuprinse în referatele de evaluare întocmite pentru inculpați care indică o atitudine a acestora de minimalizare a consecințelor faptelor de care sunt acuzați, un comportament anterior neconform cu normele sociale pentru majoritatea inculpaților, curtea constată că nu există garanții că lăsați în libertate inculpații nu vor continua comiterea de fapte antisociale, antecedentele anterioare permițând să se întrevadă acest risc.
Faptul că o parte din martori au fost audiați, iar cei care urmează a da declarații nu îi vizează pe toți inculpații, probațiunea fiind epuizată pentru unii dintre inculpați nu constituie un argument pertinent pentru cercetarea în stare de libertate a acestora, câtă vreme faptele de care sunt acuzați indică o natură organizată a activității infracționale, unii inculpații au interese contrare, astfel că există riscul ca odată eliberat oricare dintre inculpați să încerce să influențeze martorii fie pentru a-și ușura propria situație, fie pe cea a unuia dintre coinculpați.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 1.04.2009 și până în prezent, într-o perioadă de circa 7 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, se administrează în prezent probe, cauza fiind amânată în vederea audierii unui număr de 6 martori.
Raportat la caracterul complex al cauzei, cu o multitudine de fapte și de părți, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Faptele pentru care sunt judecați inculpații, constând în introducerea în țară și comercializarea unor cantități apreciabile de droguri relevă o tipologie deosebită a acestora, puțin frecventă în realitatea citadină.
Privarea de libertate a inculpaților reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze.
În consecință, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge n baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 20.10.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de câte 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. și av. și suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru av., apărător din oficiu al inculpaților și, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen.vor fi obligați inculpații recurenți să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din sumele la care sunt obligați inculpații, și câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 6.05.1985, fiul lui și, născut la 21.11.1985, fiul lui și, născut la 3.07.1982, fiul lui și, născut la 18.02.1982 și, fiul lui și, născut la 2.12.1988, toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 20.10.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de câte 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. și av. și suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru av., apărător din oficiu al inculpaților și, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen.obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din sumele la care sunt obligați inculpații, și câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
13.11.2009 - 7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
