Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.669/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenții și, împotriva deciziei penale nr.nr.57 din 01 iulie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului din 19.01.2009 menținută prin rezoluția din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se constată lipsa petenților și și a intimaților și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei, la data de 3 noiembrie 2009, prin Serviciul registratură al Curții de Apel Cluj, s-a depus o cerere formulată de apărătorul ales al intimatului prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece se află în imposibilitatea de a se prezenta motivat de faptul că are de susținut cauze la Curtea de Apel Oradea. De asemenea, s-a depus și de către apărătorul petenților, av., o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 12,30 întrucât are de susținut mai multe cauze la Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău.
Reprezentantul Parchetului, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare raportat la cererea apărătorului petenților.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul petenților și, av., din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind petenții și și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța acordă cuvântul părților față de cererea de amânare depusă la dosar, formulată de apărătorul ales al intimatului.
Apărătorul petenților și, se opune amânării cauzei ca nedovedită întrucât av. se afla la Judecătoria Sălaj și nu i-a comunicat că nu o să se prezinte la Curtea de Apel Cluj, deci nu este reală susținerea din cererea depusă la dosar cum că ar avea cauze la Curtea de Apel Oradea.
Reprezentantul Parchetului arată că nu sunt motive să nu se dea crezare d-lui av., cu atât mai mult cu cât cererea av. nu este justificată.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare cu motivarea că nu este justificată în nici un fel, în cauză mai acordându-se termene.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul petenților, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună admiterea plângerii cu consecința trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori. Astfel, cu ocazia cercetărilor efectuate de cei doi lucrători de poliție, petenților li s-au adresat mai multe injurii și jigniri. Petenții sunt nemulțumiți de faptul că față de făptuitori s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că în cauză nu au fost administrate suficiente probe în temeiul cărora procurorul să poată stabili o stare de fapt conformă cu realitatea. Petenții au solicitat probe pe care le considerau necesare dar nu s-au administrat astfel că dosarul nu este complet, procurorul mărginindu-se a face lucruri insuficiente.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului apreciind că soluțiile adoptate sunt temeinice și legale.
CURTEA
Prin sentința penală nr.57 din data de 1.07.2009 a Tribunalului Sălaj au fost respinse ca nefondate plângerile formulată de părțile vătămate și contra Ordonanței din 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj menținută prin rezoluția din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată.
În baza art.192 Cod procedură penală petenții și au fost obligați să plătească statului câte 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Zalău părțile vătămate și împotriva Ordonanței Procurorului din 19.01.2009 dosar nr.1091/P/2008 s-a solicitat admiterea plângerii și desființarea Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din 19.01.2009, reținerea cauzei spre rejudecare și condamnarea făptuitorilor și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor civile și daunelor morale precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii s-a arătat că prin Ordonanța din 19.01.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor și pentru comiterea infracțiunilor de arestare nelegală și cercetare abuzivă fapte prev. de art.266 Cod penal.
Prin sentința penală nr.107/2009 a Judecătoriei Zalău în baza art.42 Cod procedură penală raportat la art.27 al.3 din Legea nr.218/2002 a fost declinată competența de soluționare a plângerii împotriva soluției procurorului formulată de petenții și, în favoarea Tribunalului Sălaj.
Prin Ordonanța din 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălajs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.266 al.2 Cod penal.
În motivarea ordonanței s-a reținut că în noaptea de 24/25.09.2008 de pe pășunea localității Marca au fost sustrași trei cai.
căruia i-au dispărut 2 cai, a depus plângere la poliție indicând că posibili autori ai sustragerii pe și din loc., județul
Cu circa o săptămână în urmă, cei doi fusese în Marca, de unde au cumpărat un vițel de la, căruia de asemenea i-a dispărut un.
autori ai sustragerii au fost citați la Poliția din orașul Șimleu-S pentru data de 26.09.2008. S-au prezentat, fiind preluat de polițistul, iar de polițistul.
Cei doi au fost informați despre dispariția cailor, fiind întrebați ce știu despre această faptă.
În declarațiile date, nici unul din presupușii autori nu a recunoscut a fi implicat în săvârșirea furtului.
În aceste împrejurări polițistul și care se găseau în același birou, arată, au început să-l înjure, să-l facă orb, atribuindu-i și alte expresii jignitoare, iar i-a aplicat în zona încheieturilor de la mâini mai multe șocuri cu un electric.
După consemnarea declarației de către - în sala în care a avut loc audierea a intrat polițistul. Acesta aflând că nu a recunoscut furtul l-a lovit cu piciorul în zona gambei stângi, pretinde pentru a-l determina să recunoască săvârșirea faptei împreună cu. Apoi, a fost dus în alt birou unde polițistul l-a amenințat și lovit din nou cu piciorul, iar polițistul i-a aplicat un pumn în zona ochiului. De asemenea polițistul i-a aplicat mai multe șocuri cu un electric. Aceste acte de agresiune ar fi avut loc în prezența lui.
Deoarece s-a simțit rău, s-a prezentat la Spitalul din M pentru consultație, iar apoi la medicul legist din O, obținând certificat medico legal care consemnează leziuni posttraumatice produse prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare trei zile de îngrijiri medicale.
Din plângerile formulate părțile vătămate au solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de "purtare abuzivă" prevăzută de art.250 alin.1,2 și 3 Cod penal.
S-a apreciat ca fiind eronată încadrarea juridică.
În cazul lucrătorilor de poliție, de cele mai multe ori apare necesitatea distincției între purtare abuzivă și cercetare abuzivă. Ori de câte ori lucrătorul de poliție folosește amenințarea sau violența pentru a obține declarații de la persoana cercetată, se va reține infracțiunea de cercetare abuzivă, iar atunci când violențele nu au fost efectuate în scopul obținerii unor declarații se va reține purtarea abuzivă.
Prin urmare, în cazul de față suntem în prezența unei cercetări abuzive, prev. de art. 266 alin.2 Cod penal și nu a purtării abuzive - art.250 alin.1,2 și 3 Cod penal.
Din analiza probelor existente la dosar, nu rezultă existența faptei de cercetare abuzivă a fi săvârșită de cei doi polițiști.
, expresiile jignitoare pretinse a-i fi atribuite lui cu ocazia audierii de către cei doi polițiști, nu constituie infracțiune.
Infracțiunile contra demnității persoanei au fost dezincriminate prin Legea 278/2006.
Răspunsul primit de la Inspectoratul de Poliție S, precizează că agenții și nu au în dotare bastoane electrice iar la Poliția orașului Șimleu-S nu există asemenea instrumente.
Actele de agresiune săvârșite asupra sa de polițiști, arată au avut loc în prezența lui. Fiind audiat în calitate de martor, arată că nu a participat la audierea lui.A stat pe o bancă care se găsea pe coridor la sediul poliției din Șimleu- Nu a auzit pe nimeni să strige a durere și nici cu ocazia eventualelor lovituri aplicate de polițiști. După ce au ieșit de la organele de poliție a discutat cu cei doi, pe stradă dar nu s-au plâns că au fost agresați.
Deși se prezintă certificatul medical care atestă prezența leziunilor posttraumatice produse prin lovituri cu un corp dur, necesitând pentru vindecare trei zile de îngrijiri medicale, apreciem ca nedovedită fapta de agresiune.
Cei doi polițiști nu au recunoscut a-l fi lovit pe partea vătămată, lucru confirmat și de martorul. Șocuri cu bastoane electrice nu au putut fi aplicate, deoarece după cum am arătat mai sus, cei doi polițiști nu sunt dotați cu asemenea instrumente.
Față de cele prezentate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei ordonanțe au formulat plângere petenții și.
Prin rezoluția din 23 februarie 2009 Prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaja fost respinsă ca neîntemeiată această plângere cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că cei doi polițiști nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost cercetați nefiind nici o probă care să susțină acuzațiile părților vătămate.
Împotriva Ordonanței procurorului părțile vătămate și au formulat plângere solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanței atacate și să se rețină cauza spre judecare și să se dispună condamnarea făptuitorilor și.
Totodată părțile vătămate solicită obligarea făptuitorilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial ocazionat cu judecarea cauzei.
În motivarea plângerii părțile vătămate susțin că soluția este nelegală din mai multe motive.
În ce privește partea vătămată a fost cercetat de agentul de poliție care i-a adresat mai multe injurii și jigniri și i-au fost aplicate mai multe lovituri cu un electric în zona încheieturilor. De asemenea a fost amenințat de polițist că în cazul în care nu recunoaște fapta de care este acuzat va fi dezbrăcat în pielea goală și i se vor aplica mai multe pedepse corporale.
Partea vătămată susține că față la cele întâmplate a fost și cel care a reclamat furtul de cai.
Când a ieșit din sediul Poliției partea vătămată s-a întâlnit cu partea vătămată care era roșu la față și spunea că se simte rău deoarece a fost lovit de polițistul cu piciorul în zona gambei și că acesta i-a aplicat mai multe șocuri cu un electric iar un alt polițist i-a aplicat un pumn în zona ochiului.
Certificatul medico-legal concluzionează că partea vătămată prezintă leziuni post traumatice care datează din 26.09.2008 și care au fost provocate prin lovituri cu un corp dur urmate de cădere, leziuni ce necesită 3 zile de îngrijiri medicale.
Cu ocazia cercetărilor nu s-a ținut cont de toate acestea.
Părțile vătămate arată că au solicitat să fie admisă proba confruntării între petenți și făptuitori, probă ce a fost respinsă. În cauză este necesară administrarea mai multor probe iar pentru respectarea drepturilor trebuiau admise și probele propuse de părțile vătămate.
Se solicită admiterea plângerii, soluția nefiind legală deoarece nu s-au administrat probe suficiente, au fost respinse cererile părților vătămate în probațiune, nu s-a ținut cont de unele probe existente la dosar și a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în mod nejustificat.
Plângerea formulată de părțile vătămate și nu este fondată.
Din analiza probelor existente la dosar nu rezultă existența faptei de cercetare abuzivă.
, expresiile jignitoare pretinse a-i fi atribuite lui cu ocazia audierii de către cei doi polițiști nu constituie infracțiune. În ceea ce privește partea vătămată, acesta susține că actele de agresiune au avut loc în prezența numitului. Audiat în calitate de martor, arată că nu a participat la audierea lui. Fapta de agresiune nu a fost dovedită.
Făptuitorii și nu recunosc săvârșirea faptelor, lucru confirmat și de martorul.
Drept urmare plângerea formulată de părțile vătămate și contra Ordonanței din 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj menținută prin rezoluția din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată.
În baza art.192 Cod procedură penală petenții și au fost obligați să plătească statului câte 20 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au formula recurs în termen legal petenții și, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 3 noiembrie 2009, prin apărător ales, au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea plângerii cu consecința trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori. S-a arătat că în cursul cercetărilor efectuate de cei doi lucrători de poliție, petenților li s-au adresat mai multe injurii și jigniri. Petenții sunt nemulțumiți de faptul că față de făptuitori s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că în cauză nu au fost administrate suficiente probe în temeiul cărora procurorul să poată stabili o stare de fapt conformă cu realitatea. Petenții au solicitat probe pe care le considerau necesare dar nu s-au administrat astfel că dosarul nu este complet.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că în dosarul nr.1091/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălajs -au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de cercetare abuzivă, prev.de art.266 alin.2 penal față de făptuitorii și.
Curtea, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, constată că soluția de neîncepere a urmării penale dispusă de procuror față de făptuitorii și este temeinică și legală.
Astfel, cercetările efectuate nu au confirmat susținerile petenților privind cercetarea lor abuzivă la Postul de Poliție Marca.
Este adevărat că petenții au solicitat efectuarea unei confruntări cu cei doi făptuitori, ceea ce nu s-a realizat, dar această probă nu era utilă în condițiile în care atât făptuitorii cât și petenții au fost audiați, declarațiile lor situându-se pe poziții diferite.
Art.87 pr.pen. prevede că atunci când se constată că există contraziceri între declarațiile persoanelor ascultate în aceeași cauză, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.
Ori în prezenta cauză așa cum s-a arătat confruntarea nu era necesară, făptuitorii negând comiterea faptei de care sunt acuzați, în timp ce petenții susțin săvârșirea faptei.
Într-o astfel de situație lămurirea cauzei și aflarea adevărului se poate face doar prin administrarea altor probe concludente și utile.
La dosar a fost depus certificatul medico-legal nr.3189/Ia/1272 din 29.09.2008 care concluzionează că numitul prezintă leziuni post traumatice ce datează din 26 septembrie 2008, produse prin loviri cu corp dur urmate de cădere și necesită 3 zile de îngrijiri de îngrijiri medicale.
Martorul, cel care a reclamat la data de 25.09.2008 faptul că în noaptea de 24/25.09.2009 i s-a sustras un de culoare albă de 12 ani și un de 2 ani de pe pășunea situată în apropierea locuinței sale, a fost prezent în data de 26.09.2008 la sediul Poliției Marca cu ocazia audierii petenților și.
De altfel martorul este cel care i-a indicat pe petenți drept suspecți pentru sustragerea cailor, după cum arată în declarația de la fila 14, deoarece aceștia fuseseră cu o săptămână înainte în localitate și cumpăraseră un vițel de la, căruia de asemenea i-a dispărut un în noaptea menționată.
Martorul a declarat că a stat pe o bancă situată pe un coridor din clădirea poliției în timpul în care au fost audiați numiții și și că nu i-a auzit pe aceștia să strige a durere și nu a auzit cu ocazia eventualelor lovituri aplicate de polițiști.
După ce și au ieșit de la organele de poliție martorul a stat de vorbă cu ei și aceștia nu s-au plâns că au fost bătuți, ci doar l-au amenințat pe martor "că o să îi arate ei cai" și că o să îl cheme în judecată, deoarece i-a făcut hoți și i-a făcut de rușine în satul lor.
Petentul a dat declarați la Poliția Marca în data de 26.09.2008 între orele 10,35 și 11,40, în fața agentului, de față fiind și agentul principal C, iar petentul a dat declarație între orele 10,30 și 11,45 în fața agentului șef.
Petentul deține certificat medico-legal din care reiese că a suferit la data de 26.09.2008 leziuni ce au necesitat 3 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere că audierea petentului s-a încheiat la ora 11,40, că singurul care susține că după audiere era roșu la față și a afirmat că a fost lovit de agentul de poliție este petentul, interesat în cauză, în timp ce martorii și C 27 nu confirmă susținerea petentului, văzând că petentul nu a propus administrarea unei alte probe utile de ex. audierea unor martori care l-au văzut după plecarea de la poliție și care nu sunt interesați în cauză, curtea concluzionează că există dubiu atât cu privire la momentul producerii leziunilor atestate de certificatul medico-legal, acestea putând fi produse ulterior plecării de la sediul poliției, cât și cu privire la persoana care i-a cauzat aceste leziuni, dubiu ce profită făptuitorilor.
Petentul nu a dovedit că a fost agresat ori amenințat, niciuna din persoanele audiate neconfirmând susținerea sa, nici măcar petentul.
În consecință, curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, neputând fi schimbat în calea de atac exercitată de petenți temeiul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții - și împotriva sentinței penale nr.57 din 1 iulie 2009 Tribunalului Sălaj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați petenții să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții - domiciliat în comuna de, nr.25, jud.B și domiciliat în comuna de, nr.166 jud.B, împotriva sentinței penale nr.57 din 1 iulie 2009 Tribunalului Sălaj.
Obligă pe petenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
6 ex. - 09.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
