Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 680/R/2008
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Chitidean Valentin Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimininalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
fiind de instanță, inculpații, și arată că sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpaților și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii penale atacate și să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut. Se poate dispune în acest moment revocarea măsurii arestului preventiv, în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate. Probatoriul administrat în cauză este foarte vast, astfel încât consideră că lăsați în libertate inculpații nu ar putea crea o stare de pericol în rândul ordinii publice. Solicită să se constate că teza a doua a art. 148 lit. f proc.pen. pericol concret pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil.
Solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu onorar.
Apărătorul ales al inculpatului arată că a depus concluzii scrise pe care le va susține pe scurt. Solicită admiterea recursului și să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpaților. Apreciază că la acest moment procesual menținerea măsurii arestului preventiv nu se mai justifică. Dispozițiile art. 136 proc.pen. prevăd că măsura arestului preventiv se ia pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală și de la judecată. Inculpații au recunoscut și regretat faptele comise, nu au schimbat declarațiile date pe parcursul procesului penal. Consideră că trebuie să fie evidențiată activitatea fiecărui inculpat, nu să fie priviți ca un tot unitar. Din activitatea infracțională inculpatul a obținut doar suma de 3000 lei. Această sumă nu justifică însă privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul se află în arest preventiv de 8 luni de zile, perioadă mai mult decât suficientă pentru a realiza gravitatea faptelor comise, constituind totodată o lecție de viață.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului arată că își însușește concluziile mai sus învederate, solicitând a fi avute în vedere și în ceea ce-l privește pe inculpatul. Trebuie ca judecătorul fondului să-și îndrepte atenția asupra aspectului că acest fenomen infracțional așa cum se susține de către parchet că are o Ma mploare, nu-și are aplicabilitate în speța de față raportat la acest moment procesual. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, astfel încât nu există niciun temei care să justifice menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv. Apreciază că a fost încălcat termenul rezonabil prevăzut pentru menținerea arestului preventiv. Pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie privit generic, ci trebuie dovedit. Menținerea stării de arest preventiv pe temeiul periculozității inculpaților care se datorează unor acte organizate este și ușor de combătut, iar faptul că au acționat în grup nu are legătură cu starea de arest a acestora.
Solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Cu onorar, inclusiv pentru inculpatul pentru studiu de dosar.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. cu consecința menținerii ca legale și temeinice a încheierii instanței de fond. Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din data de 30 iunie 2008, pentru săvârșirea de infracțiuni informatice și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai M de 4 ani de zile. Din probele administrate în cauză rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Este necesară menținerea măsurii arestului preventiv pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și pentru a se menține un climat al ordinii publice. Săvârșirea acestor infracțiuni a avut o durată M în timp, activitatea infracțională fiind stopată doar prin intervenția organelor de poliție. Faptele au fost săvârșite organizat, coordonat. Prejudiciul cauzat în cauză este de sute de mii de dolari. Inculpații și au fost inițiatorii acestui grup infracțional fiind cooptați ulterior și inculpații și. Activitatea infracțională a parcurs mai multe etape culminând cu retragerea masivă de numerar din bancomatele din țară și din străinătate.
Consideră că nu a fost depășit în cauză termenul rezonabil stabilit de CEDO în ceea ce privește durata măsurii arestului preventiv. Faza de urmărire penală s-a finalizat relativ repede, sens în care s-a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv, soluția pronunțată de către instanța de fond fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost redus prejudiciul constatat inițial în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că prejudiciul constatat în cauză s-a diminuat foarte mult, iar perioada sa infracțională a fost de doar două săptămâni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Deliberând asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților -, -, se constată că la această dată subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și față de pericolul social ridicat al al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Astfel, se constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. 1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art. 41, art.42 Cod penal; art. 42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art41, art. 42 Cod penal; art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art41, art. 42 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art. 323 Cod penal; totul cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, iar pentru inculpatul și infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.
Împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale în baza art.148 lit.f Cod procedură penală și a fost menținută în cursul judecății.
În actul de sesizare se reține în fapt că inculpații începând cu anul 2005 s-au
asociat în vederea comiterii de infractiuni în domeniul criminalității informatice.
Astfel, aceștia au accesat neautorizat, prin încălcarea măsurilor de securitate, diferite servere de calculatoare din întreaga lume, pe care au instalat diferite programe informatice care să le permită accesul la acestea în timp, având ca urmare perturbarea gravă, fără drept, a acestor sisteme informatice. Acestea le foloseau fie pentru a obține fără drept accesul la alte servere de calculatoare, fie pentru a trimite mesaje la diferite adrese de e-mail în scopul obținerii de date confidențiale privind numere de conturi de acces la diferite instituții financiare. De asemenea, inculpații puneau la dispoziția unor persoane identificarea sistemelor informatice vulnerabile, usemame-uri și parole de acces la acestea.
Inculpații au obținut fraudulos date confidențiale de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice prin și, folosind echipamente software. Aceste date confidențiale le puneau la dispoziția altor persoane sau le inscripționau folosind echipamente hardware pe carduri blank sau de fidelitate, după care se deplasau la -uri de pe raza localități lor Z, Șimleu S, S M, C N, precum și din, Olanda, de unde ridicau fraudulos diverse sume de bani.
Aceste infracțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social datorită modalității în care au fost săvârșite fiind antrenate mai multe persoane în activitatea infracțională și datorită urmărilor produse, prejudiciul fiind localizat la o companie din SUA - CREDIT -.
Astfel, din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice că inculpații - și - s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, respectiv utilizarea de instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, folosirea de echipamente software, pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice. Ulterior au folosit datele pentru inscripționarea acestora pe carduri blank și le-au folosit pentru retrageri ilegale de numerar din bancomate situate pe raza localităților Z, S-M și.
În activitatea infracțională au fost atrași și inculpații, -, -, - și numiții și G, toți participând la retrageri de numerar sau la activități de falsificare de echipamente software și pagini web aparținând unor instituții financiare în vederea obținerii unor date de identificare pentru instrumente de plată electronice.
În cauză s-a început cercetarea judecătorească fiind audiati inculpații, martorii prezenți.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatii au fost trimiși în judecată este închisoarea mai M de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68/l Cod procedură penală că aceștia au săvârșit faptele față de care se apreciază că lăsarea în libertate a lor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul Sălaja arătat că pericolul pentru ordinea publică se raportează atât la gravitatea faptelor cât și la periculozitatea infractorilor și nu doar la cuantumul sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
În cauză rezultă din actele dosarului atât gravitatea deosebită a faptelor prin prisma numărului M de persoane implicate o parte din ele fiind arestate preventiv iar alții trimiși deja în judecată, perioada M în care s-a desfășurat activitatea infracțională și pe teritoriul mai multor țări, consecințele produse dar și periculozitatea inculpaților care chiar dacă nu au antecedente penale, prin modul organizat de acțiune au demonstrat un real potențial infracțional.
Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată însă susțin că pericolul social al faptelor este redus raportat la suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Din punct de vedere al prejudiciului însă faptele prezintă un pericol social ridicat raportat la paguba produsă și nu doar la suma pentru care există constituire de parte civilă.
Se apreciază astfel că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor prezentând un pericol pentru siguranța și respectarea drepturilor acestora în contextul amplificării fenomenului infracțional de această natură în țara noastră. Lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja și alte persoane în săvârșirea unor fapte similare.
De asemenea, se reține că existența unor indicii grave de săvârșire a faptelor
de către inculpați constituie conform jurisprudenței CEDO " factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", astfel că măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate, se constată că la această dată temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel în baza.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b alin.l și 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților -, -, -,.
Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații -, -, -, solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lor în stare de libertate.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat în esență că arestarea lor nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea lor în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursurile declarate, ajunge la constatarea că acestea nu sunt fondate.
Din actele dosarului rezultă că inculpații recurenți -, -, -, au fost arestați preventiv de către Tribunalul Sălaj.
Atât încheierile de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatilor constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatilor sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților recurenți li se impută că ar fi săvârșit următoarele infracțiuni: cea prev. de art. 42 alin. 1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art. 41, art.42 Cod penal; art. 42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art41, art. 42 Cod penal; art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art41, art. 42 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art. 41, art. 42 Cod penal; art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art. 323 Cod penal; totul cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, iar pentru inculpatul și infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002.
Inculpații recurenți au recunoscut comiterea faptelor imputate prin actul de sesizare a instanței însă au contestat valoarea prejudiciului reținut.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurenți.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimisi în judecată cât și din activitatea desfășurată de aceștia în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 pen. se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpati.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpati precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatilor în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de doar 8 luni și J, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea 39/2003, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, numărul de persoane păgubite și amploarea acestui fenomen infracțional.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpați, dacă s-ar admite cererile de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpaților de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Instanța de recurs, la soluționarea căilor de atac promovate va lua în considerare natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive, ce urmează a fi menținută față de inculpații recurenți deoarece aceștia rezultă că au fost constituiți într-un grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave sancționate prin reglementările speciale ale Legii 39/2003, ale Legii 365/2002, așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Amploarea activității infracționale, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din pentru inculpații, și și 50 lei pentru studiul dosarului de către apărătorul din oficiu pentru inculpatul.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen. inculpații recurenți vor achita statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu pentru inculpații, și 50 lei pentru inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, detinuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpații, și si 50 lei pentru inc..
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu, pentru inculpații, și si 50 lei pentru inculpatul.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, - - - -
red. DP/B/7ex.
19.11.2008
jud. fond
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Chitidean Valentin
