Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 4245/2/2009
1100/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 686
Ședința publică din 14 MAI 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ț ionarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii din data de 30.04.2009, pronun ț ată de Tribunalul București - Sec ția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație pentru asistenta judiciara obligatorie nr. -/13.05.2009, depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul Ministerului Public consideră că este necesar a se administra probe cu privire la data când a fost comunicată încheierea inculpatului și data când acesta a declarat recurs.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru când se vor efectua verificări la Biroul Executări Penale pentru a comunica relații cu privire la data când a fost comunicată încheierea inculpatului și data când acesta a declarat recurs.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu.
Grefierul de ședință învederează faptul că Biroul Executări Penale a comunicat că a luat legătura cu Ag. Chi țoi, de la Penitenciarul Rahova, care a precizat că inculpatul a primit comunicarea încheierii la data de 08.05.2009.
Reprezentantul Ministerului Public, fa ț ă de rela țiile comunicate de Biroul de Executări Penale, apreciază recursul ca fiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de cooperare a inculpatului, precum și circumstan țele personale ale acestuia, nefiind cunoscut cu antecedente penale, mai mult avea și loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, potriv. disp. art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. și men ținerea încheierii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Susține că sunt îndeplinite prevederile art. 143.pr.pen. fa ță de probatoriul administrat în cauză, precum ș i cele două condi ții cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. existând date că, lasat în stare de libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere că în sarcina inculpatului au fost reținute mai multe infrac ț iuni săvâr șite în concurs real, în formă continuată, iar aceste fapte sunt frecvente în societate.
În concluzie, solicită respingerea recursului cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, potriv. art. 192 alin. 2 pr.pen.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că lasă solu ția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30. 04.2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, constată:
Prin încheierea din 30. 04.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- al Tribunalului București, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală și următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.268/D/P/2007 din data de 14 noiembrie 2007, înregistrat pe rolul Tribunalului București la 15.l1.2007, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților zis. ", lrimeia zis "" și zis ". Pentru zis "" s-au reținut infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc în vederea comercializării și a consumului propriu și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000,art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, contând în aceea că, în perioada iunie-iulie 2007, distribuit repetat heroină către diverși consumatori, iar în data de 08.08.2007, cu ocazia percheziției domiciliare, s-au găsit cantitatea de aproximativ 50 grame heroină, destinată comercializării și consumului propriu, și 125 comprimate methadonă, destinate consumului propriu.
Prin încheierea din 09.08.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților zis, "", lrimeia zis "" și zis "" pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 09.08.2007 reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că în cauză din actele de cercetare efectuate rezultă existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit presupusa infracțiune pentru care au fost cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și din perspectiva îndeplinirii scopului acestei măsuri preventive, așa cu este prevăzut în art. 136 Cod procedură penală, în sensul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit art. 3002Cod procedură penală,reține instanța de fond, în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăți fundamentale () care prevede că: " Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În cazul însă în care decizia este luată de un tribunal în urma unei proceduri judiciare, controlul cerut de articolul 5 paragraful 4 se găsește încorporat în aceasta. Trebuie distins, între decizia de lipsire de libertate inițială și deciziile ulterioare de menținere în detenție. Acestea din urmă vor fi supuse controlului cerut de articolul 5 paragraful 4 pentru a se verifica dacă au apărut noi probleme de legalitate ce ar putea schimba decizia inițială.
Este astfel reglementat un control de legalitate al măsurii arestării preventive (cauzaDe, și VersypBelgiei).
Controlul judiciar vizează pe de o parte legalitatea măsurii preventive (cauzaChahalRegatului Unit).
Pe de altă parte, apreciază tribunalul, controlul trebuie să fie suficient de amplu pentru a se întinde asupra fiecărei condiții indispensabile, conform Convenției, pentru declararea ca legală a unei măsuri privative de libertate.
Articolul 5 paragraf 4 al Convenției dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția a măsurilor preventive (cauzaButkeviciusLituaniei).
Potrivit art. 160 Cod procedură penală în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților sus menționați nu s-au schimbat (art.148 lit. f si art. 143 Cod procedură penală) și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, Tribunalul a constatat că probele administrate în cauză în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală și art.68 ind.1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații, și au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum au fost descrise.
Relevante în acest sens sunt următoarele mijloace de proba: procese verbale de redare a declarațiilor colaboratorului sub acoperire G, procese verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire, procese verbale de redare a înregistrării convorbirilor în mediul ambiental, a convorbirilor telefonice și comunicațiilor, procese verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, Martiu, a, G G,
și și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, și.
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art.148 lit.f Cod procedură penală, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, presupus a fi fost comise de aceștia, împrejurările concrete de săvârșire a acestora (caracterul organizat al grupării infracționale, modul în care inculpații au acționat participarea mai multor persoane la comiterea faptelor, în mod repetat), gradul crescut de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, amploarea deosebita pe care a luat-o acest fenomen infracțional, consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, dar și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt la rândul lor consumatori de droguri.
Tribun lul a apreciat că toate ac st as ecte p. denotă er culozitate sporit a celor trei inculpați, care generează în rândul societăți civile un puternic sentiment de teamă și în securitate și care impune și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, în contextul dat lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în mod cert un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a considerat că în acest moment procesual, în raport de probele administrate în faza de urmărire penală, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu privire la fiecare dintre inculpații, și, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și existând cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, și justifica in continuare privarea de libertate a acestora.
Prin urmare, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către inculpații și, iar în baza art. 300 ind.2 Cod procedură penală, Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere luarea măsurii arestării preventive.
În apărarea sa a susținut că inculpatul a recunoscut faptele, așa cum au fost comise.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că recurentul din prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, fie dacă exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus la 09.08.2007,de către Tribunalul București, Secția a II-a penală, fiind prelungită ulterior, încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat, în mod legal, de către instanța de fond, că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor și din modalitatea concretă în care se reține că au fost comise faptele
Analizând condiția negativă, curtea constata că exista la acest moment procesual date care să justifice temerea că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
În prezenta cauză, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, respectiv că, o dată lăsați în libertate ar putea influența bunul mers al cercetării judecătorești rezulta din natura faptelor comise, și caracterul repetat al acestora.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, Curtea reține aspecte care țin de natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
În aceste condiții, împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi susținută,astfel încât, în consecința, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii din 30.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală în dosar nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./18.05.2009
Ex.3
Red / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
