Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA I-A PENALĂ
Dosar nr. 333.1/122/2007
849/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 120
Ședința publică din 14 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
GREFIER - - --
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul - inculpat Împotriva sentinței penale nr. 471/29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, apel după casare.
La apelul nominal făcut În ședință publică au lipsit apelantul - inculpat, reprezentat de apărător din oficiu, av., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/15.04.2009, depusă la dosarul cauzei, fila 10, intimatul - parte vătămată și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Th..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu inculpatului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studiul dosarului.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, va lăsa cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul - inculpat, reprezentat de apărător din oficiu, av., intimatul - parte vătămată și intimatul - parte civilă Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Th..
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 377 C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu apelantului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, și pe fond dispunerea schimbării încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. Ia art. 174 - 175 pen. - în infracțiunea de vătămare corporală gravă - prev. și ped. de art. 182 alin. 2 pen.
Susține că nu s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b pen. inculpatul săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
La individualizarea pedepsei, apărarea solicită a se face aplicarea disp. art. 74 - 76 pen. avându-se în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum s-a solicitat de apărare.
Solicită a se avea În vedere faptul că inculpatul a avut intenția de a ucide partea vătămată Întrucât i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuțit, provocându-i leziuni care i-au pus viața În primejdie și au avut drept consecință pierderea unui organ, respectiv rinichiul stâng.
Consideră că nu se impune a se face aplicarea disp. art. 73. b pen. întrucât împrejurările în care a fost săvârșită fapta nu au fost în măsură să producă o stare de tulburare inculpatului.
În concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, considerând pedeapsa ca fiind corect individualizată, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.471 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu,a fost respinsă - ca nefondată - cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin.1,art.175 lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art.182 alin 2 Cod penal.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, în art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175.i Cod penal, cu aplicarea art.73.b Cod penal.
În baza art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin1, art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74.a și c Cod penal, art. 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64.a, b Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64.a, b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal,s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore de la 18.01.2007 la 19.01.2007.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic "Prof.Dr.Th." B și a fost obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 2.272,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că partea civilă Spitalul B V, județul G nu s-a constituit parte civilă.
A fost respinsă - ca nefondată - acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În baza art. 118.b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu galben și lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 04.11.2005, încheiat de Poliția B V, județul
În temeiul art.191 alin 2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut în fapt următoarea situație:
În ziua de 30.10.2005, în jurul orei 1700, partea vătămată - a fost înjunghiată în zona lombară stânga, în fața barului, de către inculpat.
Pe moment, partea vătămată nu a sesizat organele de poliție și la data de 31.10.2005 s-a prezentat la Spitalul B V, unde s-a constatat că prezenta 4 (patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate și pansate.
La data de 02.11.2005, partea vătămată s-a prezentat la același spital și de această dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul "Prof. dr. Th. " B - Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 03.11.2005, cu.0. nr. 6803 în perioada 03 - 17 noiembrie 2005, timp în care s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng.
La data de 04.11.2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o sesizare cu privire la cele întâmplate și inițial s-a prezentat la Serviciul Medico Legal G, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/E din 11.11.2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată necesita 15 zile de îngrijiri medicale și că viața i-a fost pusă în primejdie, în timp ce raportul medico legal nr. 509/E din 29.11.2005 a stabilit că au fost necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale, menționându-se că leziunile i-au pus viața în primejdie și că a pierdut un organ (rinichiul stâng).
Ulterior, având în vedere că existau două rapoarte medico - legale, s-a efectuat o nouă expertiză medico - legală, la B, care a concluzionat că nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viața în primejdie și că tratamentul aplicat la Spitalul B V, cât și la Spitalul "Prof. Dr. Th. " Baf ost corect și este exclusă o culpă medicală.
Din cercetări, a rezultat că, în după - amiaza zilei de 30.10.2005, partea vătămată și martorul - se aflau în fața barului din orașul B V, deci, în loc public, unde consumau bere. În drumul său spre casă, inculpatul, a trecut pe lângă ei și aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între inculpat și aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se exercita violențe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la cea 100 m, a mers acasă, a luat un cuțit de bucătărie cu lungimea lama de 20 cm și a revenit în fața barului.
Din declarația părții vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit "din spate", fără a avea putința de a se apăra.
Din declarația martorului a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta și partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică și ambii au căzut la pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat, a văzut în mâna acestuia un cuțit având lungimea lamei de cca. 20 cm, și că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece și nu știe ce s-a mai întâmplat.
În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, audierea părții vătămate neputându-se realiza de instanță, deși s-au făcut toate demersurile legale pentru a se asigura prezența acesteia, fiind citată la toate termenele de judecată cu toate că partea vătămată a fost prezentă la primul termen de judecată când audierea sa nu a fost posibilă, luând astfel termen În cunoștință.
Prin declarația dată în instanță ( 31 ), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, precizând că pe data de 30.10.2005, între el și partea vătămată a avut loc o ceartă datorată faptului că partea vătămată ce locuia la el în casă i-a furat mai multe bunuri, furt pe care l-a reclamat la organele de poliție fără a se lua însă nici o măsură de către acestea, motiv pentru care, în ziua arătată a întrebat partea vătămată, ce se afla împreună cu martorul în fața barului din localitatea B V, județul G, când îi va restitui bunurile sustrase, întrebare de care aceasta a fost deranjată și a început să-i adreseze injurii, apoi să-l bruscheze, respectiv l-a împins, acțiune în urma căreia amândoi au căzut, partea vătămată peste el, de frică el scoțând cuțitul pe care îl avea băgat în interiorul unei cizme și i-a aplicat patru lovituri de cuțit părții vătămate.
În continuarea declarației, inculpatul a mai arătat că, în ziua incidentului,se afla sub influența băuturilor alcoolice și că nu a intenționat niciun moment să ucidă partea vătămată, ci a lovit-o pentru a se apăra, partea vătămată având o constituție atletică.
La termenul de judecată din data de 28.05.2007, inculpatul a solicitat - prin intermediul apărătorului său - proba cu înscrisuri și proba cu martori, această din urmă probă fiind solicitată și de reprezentantul parchetului și apărătorul părții vătămate, probe ce au fost încuviințate de instanță la termenul de mai sus.
În cauză a fost audiat martorul (fila 48 din dosar), martor ce a relatat că pe data de 30.10.2005 se afla împreună cu partea vătămată la o grădină, moment în care de terasa unde se aflau s-a apropiat inculpatul ce a fost chemat de partea vătămată, care a început să-i adreseze injurii inculpatului în momentul în care acesta s-a apropiat de ei, inculpat ce nu a răspuns atitudinii părții vătămate și a plecat.
Prin declarație, martorul a mai arătat că după un timp, inculpatul s-a reîntors și a început să-i adreseze injurii părții vătămate, de fapt aceștia adresându-și injurii reciproc, după care s-au luat la bătaie, tăvălindu-se pe jos, după ce s-au ridicat martorul precizând că a văzut un cuțit în mâna inculpatului, ulterior aflând că partea vătămată fusese tăiată.
Martorul a mai precizat că atât partea vătămată cât și inculpatul erau băuți și că între cei doi exista o mai veche relație de dușmănie.
Martorul, martor propus de inculpat pe situația de fapt, prin declarația sa( 69 ), a arătat că pe data de 30.10.2005 a auzit în curtea barului ce se afla în apropierea locuinței sale, motiv pentru care s-a dus să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care a văzut că partea vătămată și inculpatul se îmbrânceau unul pe altul, inculpatul căzând primul, după care și partea vătămată a căzut peste acesta.
După ce s-au ridicat cei doi, martorul a precizat prin declarație că a auzit când partea vătămată a spus, "au! m-ai înțepat", după care fiecare a plecat spre casele lor, iar el a intrat în
La rândul său, martorul, martor propus tot de inculpat, a arătat prin declarația sa ( 70 ), că inculpatul și partea vătămată erau prieteni, partea vătămată locuind la inculpat acasă, inculpat ce i-a spus că din casă i-au dispărut o serie de bunuri, motiv pentru care i-a interzis părții vătămate să mai vină la el acasă, însă fără nici un rezultat, deoarece aceasta continua să vină la inculpat acasă, inculpatul spunându-i că nu mai știe ce să facă, chiar doarme cu cuțitul asupra sa și că o să facă ceva să scape de acasă la ore nepotrivite.
În cauză, s-a întocmit un referat de evaluare privind pe inculpatul de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu (filele 77-80), referat ce a concluzionat că șansele de reintegrare sociale ale inculpatului sunt medii.
Din cuprinsul caracterizării eliberată de Primăria orașului B V, județul G, (fila 82 ), s-a reținut că inculpatul este un om liniștit, nu a creat probleme de ordin social sau moral, se achită de îndatoririle cetățenești și se bucură de respect în comunitate.
Coroborând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut că pe data de 30.10.2005, partea vătămată se afla împreună cu martorul în fața barului din orașul B V, județul G, unde consumau bere, când prin dreptul barului a trecut inculpatul și întrucât între acesta și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche, partea vătămată i-a adresat inculpatului injurii, fără a se trece la violențe, după care inculpatul a plecat la locuința sa.
După un timp, inculpatul s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, cei doi începând să-și adreseze injurii reciproc, după care au început să se îmbrâncească, acțiune violentă în urma căreia ambii au căzut la pământ, inculpatul fiind prins sub partea vătămată, ocazie cu care i-a aplicat un număr de 4 lovituri cu cuțitul ce îl avea ascuns într-una din cizmele cu care era încălțat, cuțitul din mâna inculpatului fiind observat de martorul, martor ocular la incident.
Este adevărat că acest martor nu a observat și momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către inculpat, de altfel greu de sesizat de martor, dat fiind faptul că partea vătămată căzuse peste inculpat în urma îmbrâncelilor dintre aceștia, însă este de reținut că inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată de mai multe ori cu cuțitul, declarațiile acestuia,precum și cele ale martorului coroborându-se și cu declarațiile martorului și concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.A 5/7318/06.12.2006, întocmită de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici"
A concluzionat instanța de fond că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. Ia art.174 alin.1 Cod penal, art.175 lit. i pen.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal, raportat Ia art.174 alin. 1 Cod penal, art. 175 lit. i pen. în infracțiunea prev. și ped. de art.182 alin. 2 Cp, tribunalul a reținut că este nefondată, lovirea de către inculpat cu un cuțit a părții vătămate, de mai multe ori, în zona lombară evidențiază intenția acestuia de a ucide.
Astfel, s-a apreciat că este de reținut că pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca tentativă la infracțiunea de omor sau ca vătămare corporală esențiale sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate.
A arătat instanța de fond că, în speță, inculpatul aplicând părții vătămate mai multe lovituri, în zona abdominală, zonă vitală a corpului, cu un cuțit - obiect vulnerant, să provoace leziuni profunde și totodată grave - partea vătămată pierzând ca urmare a leziunilor traumatice provocate rinichiului stâng, nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții vătămate, ci uciderea acesteia, în sprijinul intenției de a ucide pe care a avut-o inculpatul atunci când a lovit de mai multe ori partea vătămată venind și comportamentul anterior al acestuia, inculpatul după un schimb de replici cu partea vătămată, s-a deplasat la locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, obiect cu privire la care știa că folosit împotriva unei alte persoane îi poate provoca acesteia leziuni extrem de grave, după care s-a reîntors la barul unde se afla partea vătămată, s-a apropiat de aceasta și a redeschis incidentul deja închis cu consecințe nefaste pentru partea vătămată.
De asemenea, tribunalul a mai apreciat că este nefondată și cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii stării de provocare, prevăzute de art.73 Cod penal, în cauză inculpatul neacționând sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă așa cum cer prevederile art. 73. b pen.
Este adevărat că partea vătămată a fost cea care l-a chemat pe inculpat atunci când acesta a trecut prin dreptul terasei unde aceasta stătea cu martorul și a început să-i adreseze injurii, însă conform probelor administrate, după această scurtă discuție neprincipială, inculpatul a plecat la locuința sa unde s-a înarmat cu un cuțit, iar după un timp ce nu a putut fi cuantificat de martor, s-a reîntors la terasa unde se afla partea vătămată și au început să-și adreseze reciproc injurii, după care s-au îmbrâncit, totul culminând cu aplicarea loviturilor de cuțit de inculpatul din cauză părții vătămate.
Prin urmare chiar dacă injuriile pe care partea vătămată i le-a adresat inițial inculpatului ar fi fost de natură să-i provoace acestuia o stare de tulburare, nu se poate reține că această stare de tulburare ar mai fi existat la momentul lovirii părții vătămate cu cuțitul de către inculpat atâta vreme cât între momentul adresării injuriilor și cel al agresării fizice a părții vătămate de către inculpat a trecut o perioadă de timp ce a făcut să se estompeze eventuala tulburare ce ar fi putut fi produsă inculpatului de injuriile adresate acestuia de partea vătămată.
Pentru motivele arătate, tribunalul a respins ambele cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 pen. raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art.182 alin. 2 cod penal, respectiv în art. 20 Cod penal, raportat la art.174 alin. 1, art.175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a apreciat că acesta este extrem de ridicat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane, apoi degradarea permanentă a stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speță, unde partea vătămată și-a pierdut rinichiul stâng, integritatea corporală a acesteia fiind grav afectată, partea vătămată pentru desfășurarea unei activități fiind nevoită să depună un efort mult mai mare.
Pe lângă pericolul social al faptei comise de inculpat, s-a avut în vedere și persoana inculpatului - care este la prima abatere, acesta fiind infractor primar, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, inculpatul după o discuție neprincipială cu partea vătămată ce se afla pe terasa unui bar unde consuma o bere, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat cu un cuțit, după care s-a reîntors la bar și a redeschis incidentul cu partea vătămată, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că, în speță, nu se impune aplicarea prevederilor art.81, 82 Cod penal, privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, reeducarea inculpatului putându-se realiza, dată fiind periculozitatea acestuia, doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul este totuși un infractor primar, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, s-a apreciat că, în cauză pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. Ia art. 74 lit. a, c Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa, respectiv greșita individualizare judiciară - în cuantum și modalitate de executare - a pedepsei ce i-a fost aplicată.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală prin decizia penală nr.174/26.06.2008 (dosar nr-) a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.471/29.11.2007 a Tribunalului Giurgiu, cu obligarea acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut următoarele:
Sentințele penale, pronunțate de Tribunale - ca instanțe de fond, sunt supuse apelului, iar termenul de declarare a acestuia este de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare, pentru părțile lipsă.
Judecarea cauzei penale privind pe inculpatul a avut loc în ședința publică de la 29 noiembrie 2007, când acesta a fost prezent și asistat de avocat ales.
Pronunțarea sentinței a fost amânată, la cererea apărătorului inculpatului, pentru ca acesta să depună concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007.
De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant legal - avocatul ales - avea posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu apel.
Din viza existentă pe cererea de declarare a apelului formulată de inculpat, rezultă că aceasta a fost primită la Tribunalul Giurgiu la data de 11 decembrie 2007 și înregistrată sub nr-.
În conformitate cu dispozițiile art.186 Cod procedură penală, "la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".
Verificând acest aspect, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat a fost făcut peste termenul prevăzut de lege și anume în a 12-a zi, fapt ce duce la tardivitatea acestuia.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o sub aspectul greșitei aprecieri ca tardiv a apelului, deși acesta respecta toate condițiile cerute de lege pentru declararea sa.
În subsidiar, a invocat motive ce țin de fondul judecării cauzei, respectiv greșita încadrare juridică a faptei și greșita individualizare, cu referire la solicitarea de reținere a dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin decizia nr.412/6.02.2009, a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.174/26 iunie 2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Înalta Curtea constatat că instanța de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de prevederile art.186 Cod procedură penală, ultima zi de declarare a apelului fiind 10 noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării.
Conform art.187 alin. 1 Cod procedură penală, actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.
Instanța de apel a avut în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a fost expediată prin poștă, la dosarul instanței de fond, fila 110, aflându-se plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.
Pe acest plic scrie expres că vizează cererea de apel împotriva sentinței nr.471/2007, iar data poștei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.
Respingând greșit apelul inculpatului ca tardiv, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală și trimiterea spre rejudecare.
Analizând sentința apelată și verificând motivele apelului inculpatului, cât și probele administrate în cauză, Curtea constată și reține că apelul inculpatului este nefondat, fapt pentru care - în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală - va fi respins ca atare.
Sentința penală nr.471 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu este legală și temeinică.
Considerentele de fapt și de drept, avute în vedere de C la pronunțarea acestei decizii, sunt următoarele:
Tribunalul Giurgiu, ca instanță de fond l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
Instanța de fond a făcut față de inculpat aplicarea art.74 lit.a, c și art.76 Cod penal, reținând circumstanțe favorabile.
După cum se poate constata din încheierea de ședință din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu (dosar nr-), inculpatul a fost prezent la judecarea cauzei, fiind asistat de avocat, pronunțarea hotărârii fiind amânată la cererea acestuia pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise, la data de 29 noiembrie 2007. De la această dată, inculpatul personal sau prin reprezentant legal avea posibilitatea să atace sentința pronunțată de instanța de fond cu apel.
Inculpatul a declarat apel prin avocatul său, iar din ștampila poștei aplicate pe plicul prin care a fost expediată pe adresa Tribunalului Giurgiu, declarația de apel, rezultă data de 10 decembrie 2007.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.412, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.174 din 26 iunie 2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, casând-o și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Cu toate acestea, trebuie menționat că, și în situația în care s-ar lua ca dată de referință pentru socotirea termenului de apel, data de 10 decembrie 2007, s-ar constata că apelul inculpatului este tardiv, fiind declarat în a 11-a zi de după pronunțarea sentinței instanței de fond.
Deși - în motivarea sa - Curtea de Apel arată temeiul juridic care a fost avut în vedere la stabilirea tardivității apelului și datele reținute la stabilirea tardivității apelului inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut în vedere aceste elemente și a pronunțat decizia menționată mai sus.
Astfel cum s-a arătat mai sus, avându-se în vedere obligativitatea deciziilor Înaltei Curți de casație și Justiție pentru Curtea de APEL BUCUREȘTI, aceasta nu poate face altceva decât să rejudece apelul inculpatului, pe fondul acestuia.
Curtea constată și reține că toate criticile arătate în apelul inculpatului, față de sentința instanței de fond sunt neîntemeiate, astfel că vor fi respinse.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, stabilind corect situația de fapt și încadrând-o juridic în dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită avându-se în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume gradul de pericol social al faptei inculpatului, modul și condițiile în care a fost comisă, urmările infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța de fond a reținut corect în favoarea inculpatului circumstanțele favorabile, prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, apreciind, pe lângă pericolul social al faptei comise de inculpat și persoana inculpatului - care este infractor primar, iar în cursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, precum și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, inculpatul după o discuție neprincipială cu partea vătămată ce se afla pe terasa unui bar, unde consuma o bere, s-a deplasat la domiciliu unde s-a înarmat cu un cuțit, după care s-a reîntors la bar și a redeschis incidentul cu partea vătămată, consecințele fiind extrem de grave pentru aceasta din urmă.
Față de aceste elemente, Tribunalul Giurgiua aplicat inculpatului o pedeapsă situată sub minimul special prevăzut de lege, însă de natură a realiza scopul preventiv, educativ al acesteia.
Astfel fiind, criticile inculpatului nu se regăsesc în probele administrate în cauză, apelul său fiind nefondat și, pe cale de consecință, va fi respins.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.471/29.11.2007, pronunțată de Tribunalului Giurgiu, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs de la comunicare pentru apelant și intimați.
Pronunțată în ședință publică azi,14 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.3
Red.-Trib.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
