Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 7
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale din data de 28.12.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații, în stare de arest preventiv:, asistați de avocat ales;, asistat de avocat;, asistați de avocat;, asistat de avocat;, asistat de avocat oficiu. Lipsă inculpații:, reprezentat de avocat;, reprezentat de avocat oficiu;, reprezentat de avocat, în substituirea avocatului.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a comunicat de la Spitalul Penitenciar B un referat medical pe seama inculpatului, potrivit cu care, datorită stării clinice, acesta nu poate fi prezentat în instanță. Lucrătorii din cadrul administrației Penitenciarului Arad depun la dosarul cauzei adeverințe medicale pe seama inculpaților și, aceștia, datorită stării de sănătate nu au putut fi prezentați la dezbateri.
Instanța, pune în discuție, desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpații și.
Inculpatul este de acord cu apelarea cauzei în prezenta unui apărător din oficiu, având în vedere că apărătorul ales - avocat nu se poate prezenta la acest termen, și nu dorește un nou termen pentru prezentarea acestuia la dezbateri.
Instanța, apreciază că procedurile de citare sunt complete, iar inculpații sunt asistați corespunzător, și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri
Avocat, apărător ales al inculpatului, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru următoarele considerente: încheierea tribunalului din data de 28.12.2009 nu este motivată corespunzător și nu s-a argumentat pericolul pentru ordinea publică, apreciind că motivarea este doar copierea textului din codul d e procedură penală. Măsura arestării preventive față de inculpat este luată de un an, și înafară de marele ecou mediatic nu s- argumentat pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații în stare de libertate. Pe de altă parte, nu au fost dovedite activitățile specifice grupului infracțional organizat,din care conform susținerilor actului de sesizare, au făcut parte inculpații. În cauză, unele plângeri penale au fost retrase, în unele cazuri nici nu au existat, iar referitor la persoana părților vătămate, se poate susține că acestea nu sunt personaje pozitive, partea vătămată fiind chiar trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Referitor la starea de arest, a arătat că termenul rezonabil este îndeplinit și nu s-a dovedit că datorită complexității cauzei se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive. În final, a învederat că judecătorul de la prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de acest inculpat.
Avocat pentru inculpații, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și trimiterea acesteia spre rejudecare, motivat de faptul că încheierea este nemotivată. În subsidiar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, sau înlocuirea măsurii arestării preventive, cu altă măsură neprivativă de libertate, motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă. Încheierea este nelegală, întrucât arestul preventiv s-a menținut în bloc și nu așa cum cer dispozițiile legale, raportat la fiecare persoană în parte. Menținerea s-a făcut colectiv, fără a se face distincție între persoanele trimise în judecată și faptele reținute în sarcina acestora. Sub aspectul temeiniciei, inculpații pe care îi asistă nu au fost identificați ca fiind agresorii care au participat la punerea în primejdie a vieții părții vătămate. Inculpații sunt arestați preventiv de aproximativ un an, astfel că această măsură tinde să aibă un caracter sine die. Despre persoana inculpatului a arătat că acesta nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea penală, are o afacere proprie, o soție, doi copii minori și raportat la circumstanțele sale personale, nu există nici un impediment ca să fie judecat în stare de libertate. În final, face referire la practica CEDO, potrivit cu care, pericolul poate fi raportat la limitele de pedeapsă și că acest pericol cu trecerea timpului se diminuează.
Avocat, apărător al inculpaților, și a solicitat, în principal, admiterea recursurilor, casarea încheierii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că încheierea din 28.12.2009 este lovită de nulitate relativă, nefiind motivată, iar în subsidiar, potrivit art. 160 ind. 2 alin.2 p Cod Penal, nemenținerea stării de arest preventiv și punerea în libertate a inculpaților, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. au fost încălcate dispozițiile prev. de art. 160 ind. b și 300 ind. 2.p Cod Penal vizavi de motivare, precum și disp.art. 5 prg. 1 și art. 6 prg. 1 din CEDO vizând un proces echitabil. Judecătorul cauzei nu a verificat toate argumentele de fapt,iar încheierea pronunțată nu conține elemente de motivare jurisdicțională. Tot astfel, nu se face referire la probe care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică și deși inculpații sunt arestați de un an, împotriva acestora nu există probe în sensul art. 148.C.P.P.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, și, în principal, potrivit art. 385 ind. 15 pct.1 lit.c p Cod Penal, casarea încheierii și trimiterea acesteia pentru o nouă judecată la prima instanță. În subsidiar, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b p Cod Penal, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi localitatea. Inculpatul, deși a formulat o astfel de cerere și în fața judecătorului fondului, aceasta nu a fost analizată. Încheierea recurată este nelegală, netemeinică și greșită sub aspectul motivării. În considerentele acesteia, se reține ca temei al menținerii măsurii arestării preventive art. 160 ind. 6.p Cod Penal, iar în dispozitiv se face referire la art. 160 ind. b p Cod Penal, astfel că există o discordanță între temeiul legal al menținerii măsurii. Pe de altă parte, nu s-a făcut o analiză a fiecărui inculpat în parte, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul nu s- motivat în nici un fel de ce se impune menținerea arestării preventive. Inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza judecății, a avut o conduită deferentă, a dat explicații cu privire la activitatea sa, nu are antecedente penale, are studii superioare și este un sprijin pentru familia sa.
Apărătorul din oficiu pentru inculpații și, avocat, a solicitat admiterea recursurilor în modalitatea solicitată de ceilalți apărători, trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Arad, sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, neexistând motive de nulitate sau nelegalitate a încheierii recurate, prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză de inculpați, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Încheierea este motivată prin prisma prevederilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. alin. 3.p Cod Penal, instanța făcând referire la aceste temeiuri de drept. Împrejurarea că în considerente se face referire la art. 160 ind. 6.p Cod Penal, apreciază că este o eroare de dactilografiere. Susține motivarea instanței de fond, hotărârea fiind legală și completă.
În replică, avocat, arată că pe erori materiale nu se poate dispune menținerea stării de arest preventiv a unor persoane.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, și, sunt de acord cu concluziile apărării, și solicită să fie judecați în stare de libertate; arată că este nevinovat și nu a participat la comiterea infracțiunii de tentativă de omor, iar, arată că nu prezintă pericol public, martorii audiați în cauză au declarat că nu îl cunosc, și în ceea ce îl privește, părțile vătămate și-au retras plângerile.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 28.12.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin.3 p Cod Penal s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, G, și.
Au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații, și.
Prima instanță, examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, prin prisma dispozițiilor art. 300 ind. 2.p Cod Penal, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora, raportat la faptele pentru care au fost trimiși în judecată, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală, astfel că a constatat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a menținut măsura arestării preventive a acestora, cu aprecierea că, pentru fiecare inculpat în parte, temeiurile avute în vedere la data luării măsurii există și în această fază procesuală.
S-a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților, în contextul judecării acestora, este menținută în conformitate cu dispozițiile art. 6 prg. 1 din CEDO privind dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, termen care, având în vedere complexitatea cauzei nu este depășit.
Ca o consecință a menținerii măsurii arestării preventive, instanța de fond a respins cererile4 de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații, și.
Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, instanța de fond a constatat că în cauză nu se justifică o astfel de măsură, apreciind că există date din care rezultă că, lăsați în libertate, inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori sau părți vătămate, prin rechizitoriu reținându-se efectuarea unor astfel de manopere de către inculpații din prezentul dosar.
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs inculpații, și, recursurile nefiind motivate în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii inculpaților, motivele fiind expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 385 ind. 6 alin.3 p Cod Penal, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
În primul rând, inculpații prin apărătorii lor, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând faptul că încheierea penală recurată este nulă, deoarece nu a fost motivată în mod corespunzător, în special pentru că nu s-au făcut referiri la fiecare dintre cei 15 inculpați arestați în parte.
Instanța apreciază că nu subzistă acest motiv de casare a hotărârii penale recurate,cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece din cuprinsul hotărârii, rezultă care sunt motivele pentru care instanța a dispus menținerea inculpaților în stare de arest preventiv făcând trimitere la textul dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal, analizând condițiile impuse de aceste texte de lege, adică elementele esențiale ale motivării unei astfel de măsuri.
Instanța de fond nu a mai făcut referire la fiecare dintre cei 15 inculpați arestați în cauză, pentru că situația acestora este identică în privința elementelor esențiale, respectiv a existenței condițiilor pentru a fi privați inculpații de libertate, în condițiile art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b C.P.P..
Apărătorul inculpatului a mai solicitat casarea cu trimiterea spre rejudecare a cauzei și pentru motivul că Tribunalul Arad nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de către inculpat, însă acest motiv este total neîntemeiat, în condițiile în care din dispozitivul încheierii recurate rezultă cu claritate că instanța de fond a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul.
Apărătorul inculpatului a mai invocat faptul că instanța de fond a folosit în mod greșit temeiul de drept al menținerii măsurii arestării preventive,a pagina 15 încheierii recurate, trecându-se art. 160 ind. 6 alin.3 p Cod Penal, în loc de art. 160 ind. b alin.3 p Cod Penal, așa cum figurează în mod corect în dispozitivul hotărârii, însă acea discordanță în menționarea textelor de lege se datorează probabil unei erori de tehnoredactare, însă această eroare nu are nici o relevanță asupra legalității sau temeiniciei încheierii penale recurate. Se observă că dispozitivul hotărârii este cel care se execută, în care în mod corect a fost inserat textul de lege ( art. 160 ind.b p Cod Penal ), astfel că observația apărătorului inculpatului cu privire la cele arătate mai sus nu are nici un efect real asupra eficacității recursului formulat.
În urma analizării întregului material probator existent până în prezent, Curtea apreciază că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, neintervenind nici un element determinant de probațiune care să conducă la ideea că cei 15 inculpați,sau o parte dintre inculpați ar trebui să fie puși în libertate, astfel că solicitarea de punere în libertate a inculpaților nu poate fi pusă în practică.
Se constată că în continuare sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal, existând indicii temeinice că inculpații ar putea fi implicați în activitatea infracțională reținută în sarcina lor în actul de inculpare, unele din infracțiunile reținute în sarcina acestora fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care aceștia sunt acuzați de săvârșirea unor infracțiuni de violență.
Inculpații în esență, în cazul neadmiterii excepției nulității relative cu privire la nemotivarea hotărârii recurate, au solicitat ca în rejudecarea prezentei cauze,instanța să ia măsura punerii în libertate a inculpaților și aplicării măsurii obligării de a nu părăsi țara, însă, se constată că această solicitare a inculpaților nu poate fi primită, în contextul în care se constată în mod evident îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit.f p Cod Penal, cu sublinierea că punerea în libertate a inculpaților prezintă un pericol real pentru ordinea publică, dată fiind acuzația de a fi săvârșit infracțiuni de violență. În aceste condiții singura măsură preventivă care poate asigura buna desfășurare a procesului penal este această măsură a arestului preventiv, măsura obligării de a nu părăsi țara neputând asigura acest scop.
Nici prezentarea unor circumstanțe personale ale unor inculpați, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, existența unei familii, faptul că unii dintre aceștia au avut activități lucrative înainte de arestarea lor, fiind angajați la anumite societăți comerciale, sau că au studii superioare, nu sunt motive care să conducă la măsura punerii în libertate a acestora.
Apărătorii inculpaților au mai invocat și faptul că durata arestului preventiv nu ar fi rezonabilă, însă instanța apreciază că aceste susțineri nu sunt fondate, în condițiile în care durata arestului preventiv a inculpaților se situează la aproximativ 1 an de zile. Durata menționată se situează în limite rezonabile, datorită faptului că cauza este deosebit de complexă, fiind implicate multe persoane în derularea procesului penal ( număr mare de inculpați, număr mare de părți vătămate, martori ), un număr mare de probe care urmează a fi administrate și o sumedenie de proceduri judiciare care se administrează pe parcursul întregului proces penal, neputând fi neglijat nici comportamentul procesual al inculpaților.
În acest context instanța apreciază că este prioritar interesul general de apărare a ordinii publice față de interesul particular a inculpaților de a fi judecați în stare de libertate, astfel că se impune în continuare judecarea în stare de arest a inculpaților, față de ideea care se desprinde din probele dosarului, că punerea în libertate a celor 15 inculpați din cauză, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceleași considerente arătate mai sus, Tribunalul Arad în mod judicios a apreciat că se impune respingerea cererilor formulate de inculpații, și, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciare formulate de către inculpații și, Tribunalul Arad, în urma analizării acestor cereri, raportat la întregul material probator existent în cauză a stabilit în mod corect că se impune respingerea acestor cereri, deoarece în cazul lăsării în libertate a acestora, aceștia ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii penale din data de 28.12.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- ( din dosar nr- ).
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă pe inculpații și la 200 lei, iar pe ceilalți inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
Red.B/13.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/13.01.2010
Prima instanță: Trib. A -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
