Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 8
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 162/CC/29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, a solicitat în principal, ca în temeiul art. 38515pct. 2 lit.c p Cod Penal să fie admis recursul, casată încheierea recurată și în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, încheierea și propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive fiind lovite de nulitate relativă ( art. 197 alin.1 și 4.p Cod Penal ), în sensul nemotivării acestora. În subsidiar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii pe fond a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
În motivare a arătat că procurorul avea obligația să motiveze necesitatea prelungirii stării de arest pentru fiecare inculpat în parte, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, în privința inculpatului propunerea fiind nemotivată, cu atât mai mult cu cât, în cursul dezbaterilor, procurorul a precizat că au apărut temeiuri noi care vizează alți inculpați. Pe de altă parte, încheierea nu cuprinde motivele pentru care s-a pronunțat soluția de prelungire a măsurii preventive.
Referitor la persoana inculpatului, a arătat că acesta s-a prezentat în fața organelor judiciare de fiecare dată când a fost chemat, a avut o poziție procesuală corectă și a recunoscut implicarea sa în activitatea infracțională, astfel că menținerea lui în arest nu se mai impune pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Nu în ultimul rând apărătorul inculpatului solicită ca instanța să țină seama de împrejurarea că la dosarul cauzei s-a depus și raportul de audit intern al băncii, din care rezultă că prejudiciul estimat se ridică la aproximativ 1.165.000 euro., prejudiciu din care inculpatul a achitat o parte prin plata regulată a creditelor, iar obținerea dosarelor de credit nu îi este imputabilă.
Procurorul a pus concluzii de respingere recursului, și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de prima instanță, arătând că, pe de o parte, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, iar pe de altă parte, pentru finalizarea urmăririi penale, este necesară prelungirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, fiind de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 162/CC din 29.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. s-a admis cererea formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și s-a dispus prelungirea stării de arest inculpaților A, A, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 05.01.2010 până la data de 03.02.2010.
În baza art.139 alin.1 au C.P.P. fost respinse cererile formulate de inculpații, și, formulate prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, ca nefondate.
În baza art.197 alin.1 și 4.C.P.P. raportat la art.156 C.P.P. s-a respins excepția nulității actului de sesizare a instanței invocată de inculpații, și, prin apărătorii lor.
În baza art.2 din Legea nr.340/2009 s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, cerere formulată de apărătorul inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 28.12.2009, Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații a, A, și, cu o durată de 30 zile.
În motivarea referatului s-a arătat că la data de 27.08.2008 Banca Comercială Română a solicitat efectuarea cercetărilor față de 16 persoane fizice, care au formulat cereri și li s-a aprobat obținerea unor credite bancare, folosind în acel scop adeverințe de salariu și contracte de muncă, din care rezulta că erau angajați la, jud. A, REALY CONS, jud. H și, jud. A, sau la alte societăți comerciale, documentele folosite pentru obținerea creditelor prezentând neregularități și fiind transmise băncii toate de la același număr de fax, respectiv 0257--, număr ce care aparținea A, jud. A, societate administrată în acel moment de către numitul, administrator și al, jud. În aceeași plângere s-a mai susținut, bazat pe adresa 7284/10.07.2008 emisă de Direcția Managementul - Direcția din cadrul, că acele credite acordate persoanelor față de care s-a formulat plângerea, au fost aprobate, alături de alte credite acordate cu încălcarea unor norme procedurale interne, de către agenția din, jud. A, a Băncii Comerciale Române, iar valoarea prejudiciului cauzat prin aprobarea acelor credite era de 1.000.000 Euro, sumă cu care banca a menționat că se constituie parte civilă, urmând a actualiza valoarea prejudiciului în funcție de situațiile ce urma a le identifica ulterior în urma altor verificări.
La data de 27.03.2009, Banca Comercială Română a formulat o nouă plângere penală și împotriva funcționarelor a- (directoare a Agenției a - Sucursala A), și M ( consilieri credit retail la aceeași agenție bancară), arătând că, în urma verificărilor suplimentare efectuate cu privire la creditele acordate persoanelor față de care a formulat plângerea adresată Inspectoratului de Poliție al Județului A la data de 27.08.2008, a rezultat că valoarea prejudiciului cauzat se ridica la suma de 2.152.000 Euro, sumă cu care se constituia parte civilă în cauză și care se datora faptului că "dosarele de credit au fost întocmite și aprobate în calitate de decider de către M și - consiliere credit retail cu încălcarea normelor interne de creditare" iar "decizia de creditare (aprobare dată la nivel de director executiv - ) a fost luată cu încălcarea normelor interne ale băncii, a responsabilităților și a limitelor de autoritate stabilite prin fișa postului".În urma verificărilor efectuate de organele de poliție din cadrul A, au fost identificate aproximativ 200 de persoane care au solicitat și au obținut credite bancare pe baza unor documente false ce păreau a fi emise de către societățile comerciale anterior menționate, după aprobarea creditului și ridicarea sumelor de bani de la. - Agenția, acele persoane încredințând banii obținuți unora din administratorii societăților comerciale anterior menționate, solicitanților creditelor fiindu-le remise din sumele de bani ridicate sume cuprinse între 300-1.500 Euro, în funcție de înțelegerea inițială avută cu administratorii firmelor. În acest sens relevant este documentul intitulat " de plată" semnat de prin care acesta recunoaște debitul restant de 89.687,75 RON pe care îl datorează și se obligă a achita ratele restante pentru un număr de 28 de debitori. Din probele administrate ulterior a rezultat că, profitând de atribuțiile pe care le avea, prin încălcarea acelor atribuții, aaa cordat mai multor persoane credite bancare, fără ca în mod legal acele persoane să poată beneficia de credite, nefiind, pe baza unor documente false, banii primiți de acele persoane fiind remiși administratorilor unor societăți comerciale care întocmiseră în fals actele necesare pentru ca acele persoane să poată accesa creditele pe care le obținuseră.
În acest sens, fiind contactată de învinuiții, și, administratori ai, și, direct în cazul primilor doi învinuiți și prin intermediul unei alte persoane în cazul celui de al treilea, deoarece acestora nu li se mai puteau aproba acordarea altor credite, la sugestia învinuitei a au contactat alte persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior după ce ceilalți angajați ai acelor societăți comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia învinuitei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor.
Deoarece numărul documentelor ce purtau ștampilele acelorași firme crescuse, la sugestia inculpatei a, în activitatea de obținerea a creditelor a fost cooptat și angrenat și inculpatul A, administrator al Realy Cons, firmă ai cărei angajați fără forme legale au solicitat credite iar banii obținuți i-au remis inculpatului, inculpatul A desfășurând și activități menite a identifica noi persoane care să obțină credite și să remită sumele de bani obținute inculpatului.
Edificator în acest sens este procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în care îi solicită inculpatului A să identifice alte persoane dispuse a solicita credite și să îi remită acestuia suma de bani obținută.
În scopul obținerii acelor credite administratorii celor trei societăți comerciale anterior menționate au întocmit în fals contracte de muncă fictive prin care au atestat în mode nereal că acele persoane erau angajate ale acelor societăți comerciale, sau, în cazul persoanelor angajate ale acelor firme, le-au falsificat contractele de muncă prin ștergerea salariului înscris și suprascrierea unui salariu mult superior, sens în care întocmeau adeverințe de salariu nereale în care au consemnat sume mult mai mari decât cele ce le primeau în realitate acele persoane cu titlul de venit.
Cu privire la activitățile infracționale comise inculpații și au adoptat o atitudine de sfidare, atitudine ce se regăsește de altfel și la inculpații A, și persoane care, deși au avut o implicare activă, însemnată și îndelungată în desfășurarea activității infracționale, fiind cei care identificau și racolau persoane dispuse a solicita, în schimbul unor sume de bani, credite bancare, deși nu îndeplineau condițiile legale, unii dintre inculpații menționați anterior chiar completând documentele false folosite la obținerea creditelor, aspecte despre care acești nu au nici un regret și nici o reticență în a le descrie, considerând doar că "au ajutat" pe ceilalți inculpați în activitatea de a obține diferite sume de bani, și considerând chiar "nevinovată" contribuția lor la obținerea acelor sume de bani.
este considerată de inculpatul activitatea infracțională desfășurată și chiar justificată în opinia sa, deoarece era singura posibilitate de a rezolva "problemele" pe care le avea, "probleme" pentru care acesta a fost judecat în dosarul Tribunalului Arad - și condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, aspect ce denotă iar atitudinea acestuia de dispreț față de normele legale referitoare la acordarea creditelor și de legile și ordinea de drept.
Mai mult, pe lângă lipsa regretelor față de faptele comise, inculpatul era ferm decis să își continue activitatea infracțională după cum rezultă din transcrierea unei convorbiri telefonice în care acesta își exprimă hotărârea infracțională de a mai lua un credit "mai M" din care să acopere restanțele existente la creditele contactate până în acel moment și să continue activitatea infracțională:
": [] că dacă ei nu trimiteau articolele alea în ziare și astea, eu obțineam un credit, rambursam o parte din elși așa mai departe"
Dovada hotărârii infracționale de a continua activitatea infracțională este întărită și de procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în urma discuției avute cu inculpatul A în care acesta susține că a fost contactat de inculpatul care i-a solicitat să identifice altă persoană dispusă a solicita credite iar ulterior să îi remită acestuia banii obținuți, persoană care în "limbajul" folosit de și "decodificat" de inculpatul se numește "1 metru cub de lemne"
Edificatoare în acest sens este și o altă discuție ce avut loc în data de 08.09. ora 09:44:59 între și o altă persoană "" (posibil fratele acestuia ) din care reiese indubitabil continuarea activității infracționale ("bag continuu") cu ajutorul altei persoane ("că-i omul acesta ce-mi găsește și mie") ce identifică persoane care sunt dispuse a solicita credite și a-i remite acestuia sumele de bani obținute în urma acordării creditelor, precum și faptul că inculpatul, deși cunoștea că era cercetat în mai multe dosare instrumentate de A și fusese deja audiat în prezentul dosar, astfel că acesta știa faptul că organele de cercetare penală aveau cunoștință de activitatea infracțională a acestuia, a mai obținut prin intermediul altor persoane credite ("la depozit am băgat patru și s-o oprit deodată"), aspect ce dovedește perseverența infracțională a acestuia:
": . găsești și mie un client să bag lemne continuu că mi-o căzut o mașină să-i dau una cu macara și să iau una din asta mică?
: A, păi nu știu măi,deci bag continuu,că-i omu acesta ce-mi găsește și mie. La depozitam băgat patruși s-o oprit deodată."
Pe lângă aceste aspecte mai trebuie menționat și faptul că un alt indiciu ce întărește dovada vinovăției inculpaților a, și A este faptul că numitul A, pe numele căruia a fost obținut în data de 06.02.2008 un credit în valoare de 47.000 RON, prezintă indicii că ar putea suferi de o boală psihică ce îi poate afecta discernământul, deoarece după cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 12.11.2009, audierea acestuia nu a fost posibilă A neputând răspunde la nicio întrebare, mama acestuia susținând că este bolnav neuropsihic de la vârsta de aproape un an de zile, aspect întărit de o caracterizare eliberată de învățător de la Școala Generală.
Aceste aspecte au fost stabilite în urma audierii persoanelor implicare în obținerea creditelor și a interceptărilor efectuate în cauză, până în prezent fiind identificate peste 237 de persoane ce au solicitat obținerea unor credite cu ajutorul documentelor false întocmite de inculpații arestați în prezenta cauză.
Având în vedere aceste aspecte, organele de urmărire penală au solicitat prelungirea arestării preventive, deoarece, pe lângă faptul că în cauză subzistă toate temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților, acele temeiuri nu s-au schimbat, ci din contră au mai apărut și alte temeiuri noi care justifică privarea celor 8 inculpați de libertate.
Astfel, raportat la materialul probator administrat în cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, legalitate ce a fost constatată de către instanță cu ocazia judecării cererilor formulate împotriva măsurilor preventive dispuse inițial și soluțiilor dispuse cu ocazia prelungirii acelor măsuri, iar pe de altă parte există, pe lângă indiciile cerute de legea penală referitoare la comiterea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, fapte sancționate cu închisoare mai M de 4 ani, chiar probe indubitabile cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina celor 8 inculpați, indicii și probe apte de a convinge un observator independent că persoane în cauză este posibil a fi comis acele fapte, astfel că se poate cu ușurință constata că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, și că acele temeiuri justifică și în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Așa cum s-a menționat în cererea prin care s-a solicitat luarea măsurilor preventive față de cei 8 inculpați, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă indubitabil din modalitatea de comitere a faptelor și din natura faptelor comise de aceștia, aspecte din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercursiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale.
Raportat la aceste aspecte, rezultă că, prin lăsarea în libertate a unor persoane care au comis, într-o societate democratică, fapte ce au adus o atingere însemnată patrimoniului unei persoane (fie ea fizică sau juridică), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, precum și o nesiguranță și chiar de revoltă a populației împotriva unor persoane care după ce aduc o atingere deloc neglijabilă (ținând cont de prejudiciul cauzat) unui patrimoniu sunt lăsate în continuare în libertate, deși, așa cum s-a dovedit și cum bine au reținut instanțele în hotărârile anterioare, acele persoane nu doar că nu manifestă nici un fel de regret față de organele judiciare, ci chiar au continuat desfășurarea unor activități ilicite, discutând pe tema obținerii unor noi credite, evident că în mod ilicit, din care să acopere prejudiciul creat, pentru a da dovada bunei credințe.
de neglijat este și modalitatea în care au fost obținute creditele, inculpații neavând nici un fel de reținere în a "folosi" pentru obținerea creditelor persoane cu discernământ limitat, sens în care este de amintit creditul obținut pe baza contractului de credit - încheiat la data de 06.02.2008 de - Agenția, prin care i-a fost acordată suma de 47.000 RON numitului A, acesta, persoană care, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 916/A1/14.12.2009, " avea capacitatea psihică scăzută de înțelegere a semnificației faptelor comise" și diagnosticul "retard mintal ușor cu tulburări de comportament".
Pe de altă parte lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât asupra procesului penal planează mai multe pericole concrete, respectiv pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor și riscul ca lăsarea în libertate să știrbească încrederea cetățenilor în eficiența actului de justiție.
În același timp mai trebuie menționat că lăsarea în libertate a inculpaților poate da un exemplu negativ prin pericolul ca și alte persoane să comită fapte asemănătoare, invocând apoi situația celor 8 inculpați, astfel că o asemenea măsură ar putea chiar impulsiona pe alții la săvârșirea unor asemenea fapte, insuflându-le încrederea că nu vor fi privați de libertate, ceea ce ar duce, așa cum am arătat, la scăderea încrederii populației în eficiența actului de justiție și a sancționării unor fapte ce aduc atingere patrimoniului și ar crea totodată o situație de insecuritate cu privire la patrimoniul persoanelor fizice și juridice.
Pe de alta parte, trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv atitudinea acestora față de faptele comise și urmările lor, în sensul că din conduita acestora nu rezultă faptul că ar manifesta o atitudine de regret și de acceptare a faptului că s-au încălcat prevederile legale.
În acest sens deloc de neglijat este atitudinea unora dintre inculpați care încearcă să obțină cercetarea în stare de libertate bazându-se pe unele afecțiuni pe care le aveau înainte de comiterea faptelor pentru care aceștia sunt cercetați, afecțiuni prin care aceștia încearcă să sensibilizeze instanța și să obțină clemența organelor judiciare, aspecte care nu doar că nu sunt de natură a schimba temeiurile ce au justificat luarea măsurilor preventive, ci sunt chiar de natură a agrava circumstanțele în care acele persoane au comis faptele, deoarece ele s-au bazat pe faptul că după săvârșirea unor fapte penale se pot prevala acele afecțiuni și a nu fi privați de libertate.
În acest sens edificatoare este convorbirea purtată la data de 18.09.2009, la ora 19:51:28 între inculpatul, de la postul telefonic - și inculpatul, aflat la postul telefonic -, precum și convorbirea purtată în data de 18.09.2009, la ora 15:24:28 de inculpatul de la postul telefonic - cu o persoană neidentificată până în prezent aflată la postul telefonic - în care acesta care acesta își exprimă disprețul profund față de organele judiciare prin folosire unor cuvinte ireproductibile, triviale, precum și faptul că deși a fost citat nu s-a prezentat, împrejurarea care la fel nu are nicio relevanță față de acesta (" și ce dacă nu m-am prezentat, [], care-i problema").
Ca urmare, bazat pe aceste aspecte, precum și pe complexitatea cauzei și a numărului M de participanți la comiterea faptelor pentru care se efectuează cercetări în prezentul dosar, întrucât deși s-a încercat, până în prezent nu au fost audiate toate persoanele ce au solicitat credite și au remis banii obținuți unora dintre inculpații audiați în prezenta cauză, organele de urmărire penală au solicitat să se dispună prelungirea arestării preventive.
În final, procurorul a menționat că pentru finalizarea cercetărilor urmează a se proceda la:- audierea celorlalți solicitanților de credite ce nu au fost audiați până în prezent; întocmirea constatărilor grafologice ce au fost dispuse în cauză; audierea și identificarea altor persoane care au solicitat credite; obținerea dosarelor de credit ce nu au fost trimise până în prezent; trimiterea raportului de audit; comunicarea prejudiciului final de către; prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.23/P/2009 al Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că, prin încheierea penală nr.134/CC/09.10.2009 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților a, A, și, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.84-90/09.10.2009 ale Tribunalului Timiș.
Ulterior, prin încheierea penală nr.146/20.11.2009 Tribunalul Timișa dispus și arestarea preventivă a inculpatului, pe numele acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.94/20.11.2009 al Tribunalului Timiș.
Starea de arest a celor 8 inculpați a fost prelungită succesiv prin încheierile nr.143/CC/03.11.2009 și nr.151/CC/03.12.2009, ambele ale Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Sub acest aspect prima instanță constată că în momentul soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, trebuie să se raporteze la perioada de timp cuprinsă între momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus ultima dată prelungirea stării de arest și momentul soluționării prezentei propuneri, urmând să stabilească dacă temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpaților se mențin ori s-au schimbat, sau dacă au apărut temeiuri noi care să determine o asemenea măsură.
Or, examinând dosarul de urmărire penală, prima instanță a constatat că, pe de o parte, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, iar, pe de altă parte, din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că se poate constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. În consecință, chiar și legiuitorul român a prevăzut faptul că pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului preventiv față de o persoană este suficientă existența unor indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii care, potrivit dispozițiilor art.681sunt C.P.P. definite ca fiind orice date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În consecință, spre deosebire de condamnare, când instanța de judecată trebuie să dovedească fără echivoc vinovăția inculpatului, iar hotărârea de condamnare să se întemeieze pe probe, la luarea măsurii arestului preventiv sunt suficiente și anumite date care să conducă către o concluzie plauzibilă că persoana în cauză este posibil să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care poate sau nu să fie o infracțiune. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane, persoană care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza prezumției de nevinovăție, este considerată nevinovată.
Or, în prezenta cauză, există suficiente astfel de date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații a, A, și să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei stării de arest a inculpaților, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul a apreciat că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a unuia dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană (dreptul de proprietate, respectarea acestuia presupunând și buna credință a celor care intră în relațiile sociale cu caracter patrimonial), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea, judecătorul a mai considerat că în prezenta cauză, u privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni legate de posibilitatea ca, în ciuda faptului că împotriva lor a fost începută urmărirea penală, ei să continue desfășurarea unor activități ilicite. În acest sens au fost avute în vedere atât procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din cuprinsul cărora s-a putut observa că inculpații au continuat să discute pe tema obținerii unor credite, cât și procesele verbale de percheziție domiciliară, la unul dintre inculpați fiind descoperite contracte de credit în alb, precum și împrejurarea că unul dintre inculpați, deși a suferit o condamnare definitivă pentru același gen de fapte, nu a renunțat la realizarea unor acțiuni cu un caracter suspect.
Totodată, judecătorul a apreciat că la dosar există suficiente indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, care trebuie identificate și audiate, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală. Concluzia instanței s-a întemeiat și pe împrejurarea că inculpații, așa cum rezultă din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, s-au contactat între ei, încercând să realizeze o poziție comună față de învinuirile ce li se aduc, aspect care ar îngreuna considerabil desfășurarea urmăririi penale.
Or, analizând actele existente la dosar, s-a constatat că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a celor 8 inculpați. Deși procurorul, în cuprinsul propunerii de prelungire a stării de arest a invocat și faptul că ar fi apărut și alte temeiuri care ar justifica privarea de libertate a inculpaților, instanța fondului a constatat că aspectele menționate de procuror nu reprezintă temeiuri noi care ar putea conduce la luarea unei măsuri preventive, ci doar date referitoare la săvârșirea de către inculpați a altor acte materiale care intră în conținutul activității infracționale reținute în sarcina acestora.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora cei 8 inculpați este posibil să fie implicați în desfășurarea unor activități infracționale deosebit de grave, care au produs prejudicii cu o valoare foarte
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea patrimoniului persoanei, dreptul de proprietate reprezentând unul dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, instanța apreciază că lăsarea în libertate a celor 8 inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, raportat și la valoarea prejudiciului, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
În acest sens, prima instanță a reținut că noțiunea de "probe" că lasarea în libertate a inculpatilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurari petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societații o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În consecință, raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, la numărul persoanelor implicate în activitatea presupus infracțională, la modalitatea în care acestea au actionat, la urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, instanța a apreciat că toate aceste împrejurări reprezintă tot atâtea elemente că lăsarea în libertate a inculpaților va contribui doar la sporirea sentimentului de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f C.P.P. tribunalul a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus prelungirea arestării preventive a celor 8 inculpați pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva încheierii penale nr. 162/CC/29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 5.01.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci cu ocazia susținerii orale a acestuia.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 159. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpat privind constatarea nulității relative a încheierii penale recurate urmare a nemotivării încheierii instanței, Curtea reține că încheierea penală recurată satisface exigențele procedurale, fiind corect motivată cu referire la probele efectuate în cursul urmăririi penale fără însă a se antama fondului cauzei. Judecătorul cauzei în mod judicios a analizat indiciile temeinice existente care sunt în măsură să convingă un observator independent asupra necesității privării de libertate în continuare a inculpatului urmare a pericolului concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestuia.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 162/CC din 30.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr -.
Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 162/CC/29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
G
Grefier
Red.AN/7.01.2010
Tehnored AJ/2 ex/7.01.2010
Prima instanță: Trib. T -
07 Ianuarie 2010
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
