Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 707/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 707/2008
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 18.12.2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat C -, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul declară că solicită judecarea prezentului recurs în lipsa unui interpret de limbă italiană întrucât înțelege și vorbește foarte bine limba română, declarație consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații și solicită instanței să facă aplicarea art. 3 din Protocol, privind acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat C -, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Critică motivarea încheierii pronunțate de Tribunal referitoare la pericolul pentru societate și învederează instanței faptul că nu au fost contestate faptele sau cantitatea de droguri iar aspectele care au dus la măsura menținerii stării de arest nu mai subzistă, întrucât cercetarea penală s-a încheiat, apreciind astfel că pericolul social concret pe care l-ar prezenta judecarea inculpatului în stare de libertate nu mai subzistă. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că întregul material probator s-a efectuat pe ascultarea telefonică și pe fragrant, apreciind astfel că cercetarea în stare de libertate nu ar duce la nici un pericol.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, învederând instanței faptul că nu există probe din care să rezultă că inculpatul a săvârșit fapta. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fondul cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că în speță este vorba de o încheiere care are la bază propunerea DIICOT-ului, axată pe subzistența temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, dar învederează că în prezent pericolul social s-a diminuat, raportat la poziția inculpatului și cercetările efectuate. Precizează că inculpatul și-a asumat partea de vină, a colaborat cu organele de urmărire penală.
În ce privește garanțiile că inculpatul s-ar prezenta la proces arată că nimeni nu poate prezenta garanții cu privire la participarea la proces.
În ce privește infracțiunea ce i se impută inculpatului arată că instanța face referire la gravitatea faptelor și învederează faptul că nu se poate judeca în abstract infracțiunea săvârșită, ci trebuie analizate faptele săvârșite de inculpat în concret, participația acestuia fiind total inexistență, motiv pentru care apreciază că nu se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Arată că riscul de a comite noi fapte trebuie bazat pe niște dovezi iar parchetul nu a prezentat nici un aspect cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor noi infracțiuni.
Raportat la faptul că s-a emis rechizitoriul în cauză, la participația inculpatului și la celelalte aspecte arătate, solicită admiterea recursului.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați și menținerea măsurii arestării preventive a acestora, motivat de faptul că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu s-au modificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol social, că a recunoscut săvârșirea faptei, că are un copil minor și o soție însărcinată, motive pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Arată că a recunoscut săvârșirea faptelor și că are un copil minor în întreținere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că nu prezintă pericol social.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în baza art. 3001raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, și și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, precum și măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul.
S-a dispus ca onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană desemnat pentru inculpatul și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul să fie plătite din fondurile Ministerului Justiției.
În motivare instanța a reținut că potrivit art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform art. 3 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În cauza de față, respectiv în dosarul nr- au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 al. 1 lit. a Cod penal cu specificarea că inculpații și și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 75 al. 1 lit. a Cod penal, iar inculpatul și pentru art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 75 al. 1 lit. a Cod penal.
Prin încheierea nr. 56/27.10.2008 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara față de inculpații, și, considerându-se că sunt întrunite prevederile art. 143, 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, această propunere fiind prelungită o singură dată prin încheierea nr. 60/2008 a Tribunalului Hunedoara.
S-a reținut că cei doi inculpați români, și, desfășoară activități de transport persoane și pachete pe ruta România - Italia, contra cost, cu autoturismul marca VW Passat Variant aparținând inculpatului.
l-au cunoscut, în cursul lunii septembrie, la, pe inculpatul italian, prin intermediul altui cetățean român. Inculpatul italian le-a spus celor doi că deține o cantitate de droguri de risc și că este dispus să vândă și în România, stabilindu-le contravaloarea prestației de 500 euro/kg rezină de canabis vândut contra sumei de 4000 euro/kg.
În aceste condiții, la sfârșitul lunii septembrie 2008 fost identificată o persoană interesată de cumpărarea de droguri și care în fapt era investigator sub acoperire, căruia, la data de 29.09.2008 i-au vândut 0,9 grame rezină de cannabis.
Inculpații au fost cei care i-au spus investigatorului sub acoperire că pot aduce o cantitate mai mare de drog la prețul de 4000 euro/kg.
Ca urmare a înțelegerii, cei doi s-au deplasat în Italia, unde au primit de la inculpatul italian o cantitate de 700 de grame de hașiș (rezină de cannabis), sub formă de tablete cu dimensiunea de 10 cm/5 cm/1,5 cm, învelite în folie din material plastic, această cantitate fiind vândută la data de 14.10.2008 investigatorului sub acoperire, în municipiul
Pentru această cantitate cei doi au primit suma de 3500 euro din care suma de 3100 euro au predat-o inculpatului italian, deplasându-se în Italia pentru aceasta.
Inculpații români au mai primit un kilogram de hașiș de la inculpatul italian, tot în aceeași prezentare, pe care au vândut-o contra sumei de 4.500 euro investigatorului sub acoperire.
. de aceste reușite, cei trei inculpați au hotărât să introducă în țară și să vândă cantitatea de 10 kg de hașiș.
Astfel, cei trei inculpați au plecat în data de 25.10.2008 din Italia spre România cu două autoturisme, într-unul fiind inculpatul, iar în celălalt, ceilalți doi inculpați.
Pe tot timpul transportului, drogurile s-au aflat în auto VW Passat, bucățile de hașiș fiind ascunse în cauciucul roții de rezervă, iar după ce au trecut frontiera de stat a României, inculpatul italian a tăiat cauciucul roții de rezervă, a scos drogurile pe care le-a mutat în autoturismul său, marca.
Cei doi inculpați români s-au deplasat spre hotelul din A, însoțiți îndeaproape de inculpatul italian, cel care a mers în camera de hotel la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire fiind inculpatul și care a primit de la acesta suma de 9000 euro.
Inculpatul român a oprit suma de 1000 euro, ca parte ce le revenea lor și i-a predat inculpatului italian suma de 8000 euro, sumă care a fost depistată asupra acestuia cu ocazia percheziției corporale.
Toți cei trei inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor, mai mult sau mai puțin nuanțat.
chimice de laborator preliminare efectuate până la acest moment evidențiază existența substanței rezină de cannabis, înscrisă în Tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, urmând să fie efectuate și celelalte analize de laborator în vederea identificării substanțelor prelevate.
Verificând actele și lucrările dosarului a reieșit presupunerea rezonabilă că inculpații au comis o faptă care este prevăzută de legea penală în cuprinsul art. 2 și art. 3 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, prin urmare sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Este de precizat că în dosar nu a început cercetarea judecătorească, astfel în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la altă concluzie decât cea a menținerii măsurii arestării preventive.
În acest context, arestarea preventivă a inculpaților se circumscrie exigențelor art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența indiciilor temeinice și probelor că aceștia au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.
De altfel, pentru faptele pentru care sunt acuzați inculpații pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani și, având în vedere gravitatea acuzelor, respectiv traficarea de droguri, activități cu rezonanță total negativă în rândul societății, tribunalul a considerat că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de datele ce caracterizează persoanele inculpaților și de gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, menținerea arestării preventive a inculpaților a fost considerată ca oportună pentru desfășurarea procesului penal în bune condiții, inculpații neprezentând garanții suficiente că se vor prezenta la proces și existând riscul ca aceștia să comită noi fapte penale.
Față de aceste considerente, detenția provizorie a inculpaților a rămas legitimă și sub aspectul termenului rezonabil, menținerea arestării preventive corespunzând exigențelor art. 5 CEDO și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Caracterizarea persoanei inculpaților, precum și aspectele familiale invocate și sublinierea de către apărătorii inculpaților că aceștia au colaborat cu organele de cercetare penală, tribunalul urmând a le lua în considerare odată cu soluționarea fondului cauzei, considerând că acestea nu justifică punerea în libertate a inculpaților ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu alte măsuri.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, și, solicitând a fi cercetați în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că probele administrate justifică presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, și anume, art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 26 rap. la art. 3 al. 1din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, conform art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul social pentru ordinea publică îl analizăm și prin prisma gravității faptelor de care sunt acuzați inculpații, de amploarea pe care tind să o ia astfel de fapte, de modalitatea concretă de săvârșire reținută prin actul de inculpare, cantitatea deosebit de mare de droguri vehiculată de inculpați, aproximativ 11 kg rezină de cannabis, toate acestea demonstrând că menținerea în stare de arest a inculpaților este legală.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 18.12.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat recurent la plata sumei de 40 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Suma de 125 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 18.12.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 40 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Suma de 125 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Concediu odihnă - Concediu odihnă -
Semnează președintele Curții Semnează președintele Curții
Judecător Judecător
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 23.12.2008
Jud. fond
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Monica Farcaș, Tiberiu Peter
