Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 706/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 706/2008
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Tiberiu Peter
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive inculpatului. În subsidiar, în temeiul art. 1361lit. b Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, învederând instanței faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii preventive, mai mult, în cauză fiind incidente prevederile art. 5 CEDO.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, obligându-se să se prezinte în instanță la termenele de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin încheierea din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 3.C.P.P. s -a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe.
Instanța a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 143, 148 lit. f care C.P.P. au impus luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care nu s-au modificat până în prezent. Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În funcție de modul presupus de comitere al faptelor, natura și gravitatea acestora și ecoul negativ în comunitate față de săvârșirea unor asemenea fapte, rezultă că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42, art. 37 lit. b și art. 39 Cod penal, prin rechizitoriul din 04.04.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 23/P/2008.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 8 din 12.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr-, măsura fiind întemeiată pe dispozițiile art. 148 lit. C.P.P. și a fost prelungită succesiv.
Prin sentința penală nr. 614 din 05 noiembrie 2008 Judecătoria Sibiua dispus, între altele, condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2, art. 42, art. 37 lit. b și art. 39 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr-.
La data de 17.12.2008 instanța de control judiciar a verificat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din 17.12.2008, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b din Codul d e procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, aflat în Penitenciarul Dej sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6 din 12.03.2008 emis de Judecătoria Sibiu în dosarul nr-.
În motivarea încheierii instanța de apel a reținut că, subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă față de el.
Curtea de Apel, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. 3 din Codul d e procedură penală, rap. la art. 385/6 și art. 385/7 alin. 1 din Codul d e procedură penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 5 paragraful 4 din, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
Potrivit art. 300/2 din Codul d e procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 160/b alin. 2 din Codul d e procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiași articol, prevede că, în cazul în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține măsura arestării preventive.
Cât privește legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Revenind la cauză, se reține că, măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condițiile art. 149/1 din Codul d e procedură penală, cu asigurarea drepturilor și garanțiilor procesuale instituite pentru, persoanele private de libertate, legalitatea și temeinicia măsurii fiind examinată de instanța de control judiciar.
De asemenea, măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. din 614 din 05 noiembrie 2008 Judecătoria Sibiua dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare. Hotărârea de condamnare a inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a din, menținerea măsurii arestării preventive persoanei condamnate.
Cât privește temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanța investită cu soluționarea propunerii procurorului a reținut că se impune arestarea preventivă a inculpatului fiind întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din Codul d e procedură penală, precum și cazul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin modalitatea de săvârșire a acestora inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța învestită cu soluționarea apelului inculpatului, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a măsurii arestării preventive după pronunțarea hotărârii de condamnare, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia, subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea lui de libertate.
Curtea constată că, pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității și un pericol pentru ordinea publică, astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat ele subzistând în continuare.
Așadar, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 300/2 cu referire la art. 160/b alin. 3 din Codul d e procedură penală și la art. 5 paragraful 1 lit. a și c din, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosar nr-.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Concediu odihnă - Concediu odihnă -
Semnează președintele Curții Semnează președintele Curții
Judecător Judecător
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./23.12.2008
Jud. fond
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Monica Farcaș, Tiberiu Peter
