Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 710/R/2008
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale fără număr din data de 19 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de menținere a măsurii arestului preventiv și solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. rap. la art. 3002și art. 160 proc.pen. admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și, rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului. Nu există probe certe care să justifice că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Menținerea măsurii arestului preventiv nu se mai justifică la acest moment, când au trecut 9 luni de zile de la luarea măsurii arestului preventiv și după 6 luni de cercetare judecătorească. Se poate constata că nu mai există date care să justifice menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Inculpatul a contribuit la derularea anchetei. În faza de urmărire penală a dat declarații, spre deosebire de ceilalți inculpați aflați în cauză.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta provine dintr-un mediu social solid, este student la facultatea de științe economice, a fost implicat în afacerea familiei sale.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că una dintre problemele invocate de instanță ar fi aceea a legalității operațiunilor desfășurate de investigatorii sub acoperire. Există o depășire a limitelor atribuțiilor cu care au fost autorizați să acționeze, dar instanța constată că este prea devreme să se pronunțe asupra legalității acestui aspect. Apreciază că aceste atribuții au fost depășite și au determinat săvârșirea faptelor de către inculpat. Din dosar rezultă că inculpatul nu este un traficant de droguri, ci și-a procurat drogurile pentru consumul propriu. A fost împins la săvârșirea acestei fapte de către investigatorul sub acoperire.
Apreciază că instanța de fond trebuia să constate dacă mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul și să aprecieze dacă se mai impune sau nu menținerea în stare de arest a acestui inculpat, însă prima instanță s-a referit la în bloc la ambii inculpați arestați, iar argumentele privind menținerea măsurii arestului preventiv privesc pe celălalt inculpat arestat. S-a pus accentul pe faptul că inculpatul este un consumator înrăit de droguri și are antecedente penale. Susține că deși a fost condamnat, această condamnare a fost nu pentru trafic de droguri, ci pentru deținere de droguri în vederea consumului propriu. Nu se poate vorbi de recidivă și trebuie ca prima instanță să reanalizeze situația personală a inculpatului, referindu-se la faptele pe care se presupune că acesta le-ar fi comis și nu la fapte anterioare. Cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei nimic nu poate împiedica instanța să aplice o pedeapsă care să dispună încarcerarea. Consideră că la acest moment procesual sunt suficiente elemente care să justifice eliberarea inculpatului.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale a Tribunalului Cluj. Prima instanță în mod legal și temeinic a constat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. în continuare preverile art. 143 proc.pen. rap. la art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să se aibă în vedere natura și gravitatea faptelor, respectiv trafic de droguri de risc și de mare risc. Acest inculpat a fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, așa cum rezultă și din fișa de cazier aflată la dosar. Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face decât să permită acestuia să-și continue activitatea infracțională.
Instanța de fond în mod legal și temeinic a procedat la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului raportat la complexitatea cauzei. De asemenea, apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil prev. de CEDO.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat, cu conscința punerii sale în libertate pentru a avea posibilitatea de a se interna într-un centru de dezintoxicare. Agenția Națională Antidrog ar trebui să-și facă datoria. Ar fi posibil să-și termine studiile și să fie aproape de familie, dacă va fi lăsat liber.
CURTEA
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008 de Tribunalul Cluj, în temeiul art.3002și 160balin.1 și 3 proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută fiind respinse cererile de înlocuire ale acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public DIICOT Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale) prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37.a Cod penal, cu aplic.art 16 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 2 alin.2 din Legea nI. 143/2000 cu aplic.art.41 aIin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. Alături de cei doi inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpatul a, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Inculpatul a fost retinut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 23.03.2008, ora 6,45, ulterior fiind arestat, prin încheierea Penală nr.20/C/2008 a Tribunalului Cluj, pentru un termen de 29 de zile, începând cu data de 23.03.2008 și până la data de 20.04.2008, iar inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 27.03.2008, ora 22,30, iar apoi arestat preventiv pentru 29 de zile, începând cu data de 28.03.2008 și până la 25.04.2008, prin încheierea penală nr.22/C/2008 a Tribunalului Cluj. Ulterior măsura preventivă a fost prelungită în condițiile legii, prin încheierile penale ale Tribunalului Cluj, de la filele 167 și următoarele.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că inculpatul în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, oferit, deținut și cultivat în același scop diferite cantități de cannabis (peste 200 gr), semințe de cannabis și trei plante de cannabis, în timp ce inculpatul, în perioada decembrie 2007 - martie 2008 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit și vândut mai multor persoane diferite cantități de cannabis (peste 125 gr), iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de -, iar în data de 22 martie 2008 a fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate de -.
După sesizarea instanței, la data de 13.05.2008, măsura arestării preventive a fost verificată la primirea dosarului, la data de 19.05.2008, conf. art.3001Cod Procedură Penală, apoi la datele de 12.06.2008, 17.07.2008, 21.08.2008 și 02.10.2008, măsura arestării preventive a fost verificată în temeiul art.3002Cod Procedură Penală, în cadrul termenului impus de art.160balin.1 Cod Procedură Penală.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, la telmenul de astăzi, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și respectiv cele prev. de art. 143 pr.pen. în sensul că există probe certe că sau comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Astfel, a fost declanșată cercetarea judecătorească, inculpații arestați și inculpata a au fost de acord să dea eclarații, astfel încât instanța a procedat la ascultarea lor. Au fost încuviințați mai mulți martori, fiind deja audiați martorii, și R. Alte probe și indicii existente în cauză, și despre care s-a făcut mai sus vorbire constau în declarațiile inculpaților arestați, din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor mai sus pomeniți, precum și a martorilor, și, etc.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de contribuția ce particularizează activitatea fiecărui inculpat în parte, care va fi cuantificată în procesul individualizării judiciare a pedepselor, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, indiferent care ar fi încadrarea juridică a acestora.
O problemă pe care instanța a mai ridicat-o și anterior este aceea a legalitatea activității desfășurate de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, în ce măsura activitatea acestora a fost autorizată în condițiile legii, și dacă și-au depășit ori nu limitele autorizării. Așa cum am mai arătat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și pentru a nu face aprecieri de valoare asupra validității unor probe, instanța nu a putut face în acest moment o apreciere definitivă asupra activității desfășurate în cauză de către colaboratorii și investigatorii sub acoperire. Este real că din declarațiile celor doi inculpați, ar rezulta că aceștia au fost provocați la comiterea faptelor de către colaboratori sau investigatori, însă instanța a insistat la termenele următoare pentru verificarea credibilității și legalității activităților desfășurate în acest context.
În aceeași ordine de idei, s-a mai arătat că nu există o similitudine, aparentă, cel puțin, între această cauză și cea invocată de către apărătorul inculpatului, " de Castro contra Portugaliei" aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât în cauza respectivă, cei doi polițiști nu au avut nici o autorizare de efectuarea de acte premergătoare sau de desfășurare de activități legate de combaterea traficului de droguri, ori în cauza de față există o astfel de autorizare, urmând ca instanța să verifice în ce măsură a fost respectată. Pe de altă parte, în jurisprudența sa Curtea Europeană a susținut că este vorba despre instigare din partea agenților sub acoperire, numai atunci când persoanele vizate nu au mai avut legături ori condamnări anterioare pentru astfel de infracțiuni. Din cele ce au arătat inculpații și în declarațiile date în fața instanței de judecată, ar rezulta că investigatorii sub acoperire au făcut pași activi în cadrul operațiunilor sub acoperire, ceea ce în viziunea Instanței Europene nu este permis, pentru ca cei în cauză să beneficieze de un proces echitabil, însă dincolo de existența infracțiunilor de trafic de droguri, care sunt puse serios sub semnul întrebării, se poate reține față de inculpați, acuzațiile de consum de droguri, în formă continuată, care nu au fost contestate de către inculpați, în condițiile în care, cu riscul de repeta aceleași aspecte evidențiate și în încheierile termenelor anterioare, ambii inculpați au la activ condamnări pentru fapte similare.
În cauză este prezent și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă din însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Este real că în cauza de față inculpații au traficat droguri (de risc sau de mare risc, după caz), doar pentru consum propriu și le-au vândut ori oferit numai unor investigatori sub acoperire, ori unor cunoștințe relativ apropiate, cum este cazul inculpatului, ceea ce nu face însă să scadă gradul de pericol al faptelor și pericolul reprezentat pentru ordinea publică de cercetare a inculpaților în stare de libertate.
Este real că inculpații se ocupau de trafic mic de droguri, numai pentru obținerea de substanțe stupefiante pentru consum propriu, însă pericolul concret rezidă, în principal, din faptul că aceștia sunt cunoscuți cu antecedente penale pentru infracțiuni similare, și, din păcate, se pare că nu au realizat gravitatea, cel puțin în raport de propria lor persoană, a activităților pe care le desfășurau.
Nu în ultimul rând opinăm că pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori cronici de droguri, este necesară să fie menținută măsura arestării preventive. Aceștia au fost luați în evidența Agenției Naționale Antidrog, Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog C, propunându-li-se programe integrate de recuperare și consiliere antidrog, pentru care nu există încă acordul scris al inculpaților.
Și la acest termen de judecată, inculpații au invocat faptul că în penitenciar nu li se acordă ajutor specializat, și nici nu sunt motivați pentru a renunța la această dependență, însă, pe de altă parte, inculpații nu și-au dat acordul scris, care este în cele din urmă un act de voință unilateral, în care instanța de judecată, sau alte instituții publice nu pot interveni, pentru includerea într-un program integrat de asistență.
Pe de altă parte, nu vedem cum ar fi motivați inculpații să renunțe la consumul de droguri, în condițiile în care ar fi cercetați în stare de libertate, atâta timp cât nu sunt motivați să renunțe la acest viciu în condițiile în care în mod evident în detenție nu pot să-și procure droguri.
Nu trebuie uitat faptul că fiecare din cei doi inculpați a fost anterior condamnat pentru infracțiuni de consum de droguri, tot în regim de detenție, iar după liberarea din penitenciar, aceștia și-au reluat același gen de "activități". Nu suntem convinși deloc că de data aceasta inculpații ar proceda de altă manieră. Din această pricină apreciem că pericolul pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpații în eventualitatea cercetării lor în stare de libertate, este prezent și actual în speța de față.
Cele arătate mai sus de noi se fundamentează pe rapoartele de evaluare efectuate pentru cei doi inculpați arestați de către Agenția Națională Antidrog Centrul Regional C, din care rezultă că în prezent nu există risc de recidivă în ceea ce privește consumul de droguri, numai datorită situației de fapt, și anume că inculpații se află în condiții de detenție preventivă. S-a mai aratat în aceste rapoarte că situația lor juridică nu îi motivează să renunțe la consumul de droguri.
S-a apreciat că lipsa de motivare a celor doi inculpați ține de aspecte subiective, dincolo de rolul nesemnificativ pe care Agenția îl are prin programele desrnșurate în penitenciar, în contextul în care, în cauze similare, alți inculpați s-au arătat cu mult mai deschiși și mai dornici de a participa la astfel de programe, chiar și în condițiile în care ședințele sunt destul de rare, din cauze neimputabile participanților, și care țin de infrastructura Agenției Naționale Antidrog.
Este real că inculpații sunt arestați preventiv de mai bine de 8 luni de zile, însă această durată de arest preventiv este rezonabilă, raportat la particularitățile cauzei, la numărul inculpaților, al martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, și a probațiunii ce se impune.
S-a mai invocat de către apărare că există similitudine între această cauză și cauza ce-l viza pe inculpatul ) soluționată de către Tribunalul Mureș, ori în cauza respectivă inculpatul amintit a primit o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru traficarea unui număr de aproape 5 mii de pastile, ori cam asta este orientarea altor instante vis a vis de cuantumul pedepselor aplicabile în cazuri cu mult mai grave. S-a apreciat că aspecte legate de individualizarea sancțiunilor de aplicat în cauză, nu își au locul în acest moment, și În cadrul acestei proceduri.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3002proc.pen. rap.la art.160 alin.3 proc.pen. s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică și a fost menținută. Totodată, instanța a constatat că temeiurile ce au stat la baza luării și menținerii acestei măsuri nu s-au schimbat, astfel că implicit vor fi respinse cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând încheierea pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, apreciind că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică iar menținerea măsurii arestului preventiv nu se mai justifică în acest moment întrucât au trecut 9 luni de la luarea acestei măsuri.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză, inculpatul este cercetat și a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.și 37 lit.a pen.și trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.și 37 lit.b pen.
S-a reținut că în perioada decembrie 2007-martie 2008 în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat, oferit și vândut mai multor persoane, diferite cantități de canabis, iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de iar în data de 22 martie 2008 a fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate.
În cauză, s-a reținut în mod corect că există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și pentru care în prezent se desfășoară cercetarea judecătorească, indicii reținute pe baza depozițiilor martorilor, și R, pe baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a rapoartelor de constatare tehnico-științifică, a proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice precum și a declarațiilor inculpaților.
În cauză, subzistă și temeiul prev.de art.148 lit.f proc.pen.pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, rezultând cu prisosință atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și din faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni similare.
În ceea ce privește durata arestării preventive dispuse în cauză, instanța apreciază că aceasta nu a depășit limita unei detenții rezonabile așa cum este reglementată de dispozițiile Convenției Europene. În consecință, s-a apreciat în mod corect că măsura arestării dispuse în cauză față de inculpat se impune a fi menținută, astfel că având în vedere și dispoz.art.38515pct.1 lit.b proc.pen.recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art.189 și 192 alin.2 proc.pen.se va stabili onorar avocațial, iar inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 2.02.21979, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorariul avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
10.12.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan