Arestare preventiva jurisprudenta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința secretă din 2 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare cererea de abținere formulată în scris de d-na judecător în cauza ce face obiectul dosarului nr-.
În susținerea cererii formulate au fost invocate dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv împrejurarea că d-na judecător a soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 86/C/24.08.2007 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în întregime și a dispus arestarea preventivă a inculpatului R, prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2006 a Curții de APEL CLUJ.
Soluționarea cauzei s-a făcut fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la examinarea declarației de abținere.
Procurorul solicită admiterea cererii de abținere, fiind incidente dispozițiile art. 48 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
CURTEA
În cauză a fost formulată cerere de abținere de d-na judecător, fiind invocate dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Examinând actele existente la dosarul cauzei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
S-a reținut că motivul abținerii este acela că d-na judecător a soluționat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 86/C/24.08.2007 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în întregime și a dispus arestarea preventivă a inculpatului R, prin încheierea penală nr. 76/R/4 septembrie 2006 a Curții de APEL CLUJ, împrejurare față de care cererea de abținere a d-nei urmează să fie admisă, iar în baza art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005, modificată prin Hotărârea nr. 352/2006 ale, cauza urmează să fie soluționată de completul, și, stabilit prin planificarea de permanență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 52 Cod procedură penală admite cererea de abținere formulată de D-na judecător în soluționarea prezentei cauze, constatând că este incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 98 al. 7 din Hot. nr.71/2005 a prezenta cauza va fi soluționată de completul compus din judecătorii, și.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 709/R/2008
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului A, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului R arată că susține recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 18 noiembrie 2008 prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului R. Consideră hotărârea pronunțată în cauză ca fiind nelegală și încalcă art. 5 paragraf 3 din CEDO, respectiv durata arestării preventive nu mai este rezonabilă. Este în sarcina instanțelor naționale să vegheze ca acest text să fie aplicat corect. Se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât durata arestării preventive depășește termenul rezonabil. Nu există temeiuri plauzibile care să susțină menținerea arestului preventiv a inculpatului. Cu 1 an și 3 luni în urmă s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul R, avându-se în vedere dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. respectiv lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Însă pentru a subzista acest temei trebuie să fie dovedit prin probe. În motivarea încheierii de menținere a măsurii arestării preventive Tribunalul Cluj avansează o singură frază și anume că se impune menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv raportat la gravitatea faptei comise de inculpat. O asemenea motivare ridică grave probleme vis a vis de respectarea jurisprudenței CEDO, menținerea măsurii arestului preventiv nu poate fi motivată pe considerente abstracte avându-se în vedere doar gravitatea faptei. a vis de această infracțiune, gravitatea faptei nu poate justifica menținerea arestului preventiv.
Totodată se are în vedere aspectul că gravitatea faptei este exclusiv stabilită prin decizia parchetului de trimitere în judecată. Un asemenea criteriu nu poate fi luat în considerare de către instanță. Un alt aspect important privește persoana făptuitorului și nu fapta în sine. Gravitatea infracțiunii nu duce la un pericol concret pentru ordinea publică. Nu se arată în motivare nimic despre persoana făptuitorului. Nu se arată prin ce ar pune în pericol ordinea publică lăsarea sa în libertate. Nu au fost luate în cosiderare circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, domiciliul permanent, stabilitatea în familie, referințe pozitive de la fostul loc de muncă. Și aceste aspecte trebuie avute în vedere de către instanța de recurs. Acest pericol pentru ordinea publică, chiar dacă ar fi existat în imediata vecinătate a săvârșirii infracțiunii, la acest moment nu mai este actual. succesive ale judecării cauzei s-au datorat unor chestiuni administrative. La termenul anterior instanța de fond a amânat cauza datorită faptului că nu a sosit un răspuns asupra excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, iar martorul încuviințat a fi audiat nu se prezintă în instanță. Aceste motive nu pot fi imputate inculpatului.
Un alt aspect foarte important este că hotărârea instanței de fond nu este motivată. Motivarea instanței de fond se rezumă la o singură frază și anume gravitatea faptei. Este incompatibilă cu art. 5 din CEDO o motivare stereotipă, fără a se face o analiză temeinică a împrejurărilor cauzei. Aceste aprecieri și motivarea menținerii măsurii arestului preventiv incumbă primei instanțe și nu poate fi lăsată în sarcina instanței de recurs.
Prima instanță a menținut măsura arestului preventiv fără a dovedi caracterul suficient al altor măsuri neprivative de libertate. Arestarea preventivă trebuie dispusă doar atunci când celelalte măsuri neprivative de libertate nu sunt suficiente.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și în principal să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Maramureș. Instanța de fond a reținut că există temeiuri suficiente pentru menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv. în continuare temeiurile prev. de art. 143 proc.pen. și art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa prev. de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Așa cum rezultă din conțiunutul hotărârii și din probele administrate în cauză, instanța investită cu soluționarea cauzei a apreciat în urma unei analize judicioase că se impune privarea de libertate a inculpatului. Reținerea că termenul rezonabil a fost depășit nu poate fi primită. Această apreciere revine instanței naționale, raportat la natura și gravitatea faptei.
De asemenea, s-a reținut că hotărârea fondului nu este motivată, însă nici acest aspect nu poate fi primit, întrucât Tribunalul Maramureșa arătat care sunt motivele care impun privarea în continuare de libertate a inculpatului
Având în vedere susținerile de mai sus apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, iar încheierea Tribunalului Maramureș este în consonanță cu toate normele legale. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Inculpatul R, având ultimul cuvânt, arată că a avut multe necazuri în familie d e când a fost închis. Tatăl său a murit, iar mama sa s-a îmbolnăvit. Fiica sa de asemenea resimte negativ lunga sa absență. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea penală din data de 18 noiembrie 2008 Tribunalul Maramureșa respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul R, iar în baza art. 3002rap. la art. 160 proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în consecință a menținut această măsură.
Instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, având în vedere dispozițiile art. 3002rap. la art. 160 proc.pen. care obligă instanța să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a inculpatului și a reținut că această măsură, în ceea ce-l privește pe inculpatul R, a fost luată cu respectarea tuturor dipozițiilor legale și a garanțiilor procesuale și că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a reținut, totodată, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea faptei în acest sens.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că de la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2008, când prin încheierea de ședință din aceeași dată s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat (încheiere rămasă definitivă prin decizia penală nr. 639/R/2008 din 3 noiembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ ), nu au intervenit aspecte noi care să justifice în acest moment procesual revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului R.
Față de motivele mai sus expuse s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R la data de 18 noiembrie 2008 solicitând, prin avocat, în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
De asemenea, s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului R că încheierea pronunțată în cauză este nelegală și încalcă art. 5 paragraf 3 din CEDO, respectiv durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil, măsura arestării a fost menținută printr-o încheiere nemotivată. Analizând încheierea atacată, prin prisma dispozițiilor legale în materie și a motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În baza art. 3002proc.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 proc.pen.
Conform art. 160 proc.pen. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Verificând încheierea atacată, Curtea constată că aceasta nu cuprinde motivele pentru care s-a menținut starea de arest a inculpatului, instanța limitându-se doar la reținerea dipozițiilor legale în materie, respectiv a dispozițiilor art. 148 lit. f proc.pen. fără a face referire la împrejurări legate de fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și la persoana acestuia, arătând doar că "în acest sens se are în vedere gravitatea faptei".
Ori, instanțele naționale au obligația de a motiva corespunzător hotărârile prin care prelungesc detenția, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei. Din pricina posibilității schimbării circumstanțelor, controlul judecătoresc cu privire la necesitatea menținerii detenției trebuie să poată interveni la intervale regulate și scurte, mai ales având în vedere că, după o perioadă de timp, motivelor plauzibile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni nu mai sunt suficiente.
În lipsa unei reale motivări a încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, Curtea se află în imposibilitatea exercitării controlului judiciar, neștiind care au fost considerentele avute în vedere de prima instanță la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
De altfel, acest aspect constituie cazul de casare prev. de art. 3859pct. 9 proc.pen. care prevede că hotărârile sunt supuse casării când nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția.
Totodată, în jurisprudența sa, CEDO a dispus în mod constant că este incompatibilă cu scopul art. 53din Convenție, o motivare stereotipă a instanțelor care nu face decât să reia dispozițiile legale din proc.pen. fără a face o analiză concretă a circumstanțelor cauzei (a se vedea cazurile Mansur contra Turciei, Castraveț contra, Șarban contra ). S-a reținut în această jurisprudență că motivele pe care s-au bazat instanțele judecătorești naționale în încheierile lor de a-l plasa pe reclamant în arest și de a-i prelungi detenția au fost limitate la parafrazarea motivelor prevăzute de proc.pen. fără a explica cum le-au aplicat în cauza reclamantului, încălcându-se prin aceasta art. 53din CEDO.
Astfel, instanțelor le revine obligația să examineze toate circumstanțele de natură a indica sau îndepărta existența interesului general de menținere a detenției și să le menționeze în deciziile referitoare la cererile de eliberare formulate de persoana privată de libertate (a se vedea în acest sens cazurile Vrencev contra, Kalay contra Turciei). Argumenele pro și contra menținerii în detenție nu trebuie să fie "generale și abstracte" deoarece, așa cum arătam anterior caracterul rezonabil al unei perioade de detenție provizorie nu poate fi apreciat in abstracto, ci în fiecare caz în funcție de circumstanțele cauzei (a se vedea Hass contra Poloniei, Labita contra Italiei).
În concluzie, pentru considerentele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. c proc.pen. va admite recursul inculpatului și va casa încheierea atacată în întregime trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Maramureș.
Curtea constată că inculpatul se află încă sub incidența încheierii penale din data de 21 octombrie 2008, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, încheiere rămasă definitivă prin decizia penală nr. 639/R/2008 din 3 noiembrie 2008 a Curții de APEL CLUJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
n temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul R, fiul lui G și, născut la 15 ianuarie 1975, aflat în Penitenciarul Baia Mare, împotriva încheierii penale din data de 18 noiembrie 2008 emisă în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează, trimițând cauza spre rejudecare instanței a cărei hotărâre a fost atacată, respectiv Tribunalul Maramureș.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, - - - -
red. IM./
4.12.2008
jud. fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Săndel Macavei
