Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 734/R/MF

Ședința publică din 04 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu

JUDECĂTOR 3: Teodora G--

Grefier

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești reprezentată de procuror:

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 02 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul Vâlcea, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul Vâlcea, recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.4746/ 2009, emisă de Baroul Argeș, recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul Vâlcea, recurentul inculpat -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.129/2009, emisă de Baroul O l

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-au depus de către apărătorii părților acte în susținerea motivelor de recurs.

Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest în vederea pregătirii apărării.

Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.

Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea sau țara. În susținerea motivelor de recurs, în primul rând arată că a fost depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de aproximativ 15 luni și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar complexitatea cauzei nu necesită menținerea inculpatului în stare de arest. Arată că CEDO a stabilit că astfel de cauze trebuie soluționate într-un termen rezonabil.

Pe de altă parte, arată că prejudiciul trebuie calculat pentru fiecare act material la momentul săvârșirii infracțiunii, el nedepășind două miliarde, astfel că în mod greșit au fost reținute dispozițiile alin.5, calculul prejudiciului fiind efectuat la data trimiterii în judecată. Procedura în cauză este îngreunată de normele care guvernează cadrul procesual și nu este imputabil inculpatului, iar instanțele sunt obligate să verifice în ce măsură inculpaților li se poate aplica o altă instituție. Solicită ca, așa cum s-a procedat în cauze similare, față de inculpați să se ia aceeași măsură preventivă mai blândă, invocând dispozițiile deciziei penale nr.528/21.08.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.

Totodată, arată că inculpatul nu are antecedente penale, iar decizia CEDO invocată de instanța de fond în motivarea încheierii atacate nu are legătură cu cauza, se referea la un traficant de droguri foarte periculos, dintr-o țară din fosta, pentru o faptă săvârșită într-o altă țară.

Apărătorul recurentului inculpat -, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, precizând că este de acord cu concluziile puse de avocat. În motivare, arată că nu mai pot fi avute în vedere temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării, iar termenul rezonabil a fost depășit întrucât au trecut 15 luni de când inculpatul este arestat.

De asemenea, critică încheierea atacată apreciind că, în motivarea acesteia, în mod greșit au fost invocate dispozițiile unei decizii CEDO singulare, iar menținerea arestării inculpatului pentru a fi audiat nu se justifică. De altfel, Curtea de APEL PITEȘTI, în spețe similare a înlocuit măsura arestării inculpaților cu o altă măsură.

Avocat - pentru recurentul inculpat -, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate, pentru motivele arătate de antevorbitorii săi.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură mai puțin severă deoarece cercetarea penală poate continua cu inculpatul în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere situația personală a inculpatului, care nu are antecedente penale.

Apărătorul recurentului inculpat -, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură.

Critică încheierea întrucât magistratul de la instanța de fond nu a analizat situația particulară a fiecărui inculpat în parte, ci global. Apreciază că recurentul inculpat - poate fi pus în libertate, având în vedere că este tânăr, înainte de a fi arestat era student, provine dintr-o familie organizată, era angajat ca pompier cu contract de muncă, în prezent acesta este suspendat, iar în situația în care va fi liberat va fi reprimit la locul de muncă. A contractat un împrumut de la bancă în valoare de 100 milioane lei, iar banii sunt restituiți de către părinții săi. Învederează instanței că în situația în care va fi pus în libertate, inculpatul va respecta toate obligațiile ce i se impun în sarcina sa.

Apărătorul recurentului inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii cu o altă măsură, cu obligarea inculpatului de a respecta anumite interdicții. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a motivat încheierea atacată referindu-se la prejudiciul cauzat care este mare, acesta trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei.

De asemenea, critică încheierea atacată întrucât trebuie să cuprindă motivele pentru care instanța a dispus menținerea arestării pentru fiecare inculpat în parte, arătând că arestarea este personală și nu se poate limita la trimiterea la vinovăția inculpatului, deoarece prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, iar magistratul de la fond a procedat greșit la interpretarea probelor.

De altfel, susține avocat, în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, iar în ceea ce privește temeiul reținut și prevăzut de art.148 lit. a Cod procedură penală, arată că pentru termenele din 11 mai și 29 iunie 2009, inculpatul nu a fost citat. La termenul din 11 mai 2009, s-a formulat o cerere pentru lipsă de apărare din partea recurentului inculpat, iar la data de 29 iunie 2009, cauza a fost amânată pentru lipsă de procedură cu partea vătămată, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost soluționată cauza în termen util din cauza inculpatului.

Se susține că nu există niciun indiciu că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate ar avea posibilitatea să altereze probatoriul. Totodată, apreciază că trebuie avut în vedere faptul că inculpatul este căsătorit, are un copil minor cu grave probleme de sănătate și s-a predat singur la poliție.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, iar în prezent se justifică menținerea inculpaților în stare de arest. Inculpații, care au avut o atitudine nesinceră, sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, înșelând prin intermediul internetului mai mulți cetățeni străini. Apreciază că hotărârile depuse la acest termen nu sunt izvor de drept.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în libertate întrucât nu mai suportă detenția, obligându-se să respecte toate obligațiile ce i se vor impune.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol social și are un copil de 3 ani.

Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a fi alături de familie.

Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, a lucrat în calitate de subofițer la, și-ar relua locul de muncă dacă ar fi pus în libertate și ar respecta toate interdicțiile ce i s-ar impune. Dorește să fie pus în libertate și pentru a-și achita datoriile către bancă.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are o familie și un copil cu probleme grave de sănătate.

CURTEA

Deliberând, constată:

Prin încheierea din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 3002rap.la art.160 din Codul d e pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:

-, fiul lui G și, născut la data de 05.05.1980 în S, județul O, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.215 alin. 1,2,3 și 5, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.42, alin.1 și 2 din Legea nr.161/2003 cu aplic art.41 alin.2 Cod penal, art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003 și art.7 din Legea nr.39/2003;

-, fiul lui G si, născut la data de 15.05.1981, în D, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.25 rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003,

-, fiul lui și -, născut la data de 11.12.1981 în D, județul V, CNP -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, rap.la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, și art.7 din Legea nr.39/2003;

-, fiul lui și, născut la data de 25.09.1981 în D, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.7 din Legea nr.39/2003,

-, fost, fiul lui și -, născut la data 04.05.1985, în D, județul V, CNP -, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.26 Cod penal, rap.la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal, cu aplicare art.41 alin.2 Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003.

S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr.46 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.149/1 alin.9 rap.la art.148 lit. Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și -.

În motivarea soluției, s-a reținut că cei patru inculpați, în perioada 2005-2008, prin accesarea nelegală a unor conturi ce aparțineau companiei E-, prin crearea unor site-uri capcană în cuprinsul cărora ofereau mincinos, spre vânzare, diferite bunuri, în special utilaje agricole și telefoane mobile, precum și prin lansarea on-line a unor licitații frauduloase, au prejudiciat foarte mulți cetățeni străini.

Având în vedere faptul că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de textele de lege menționate mai sus, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce au format obiectul cercetării penale este închisoarea mai mare de 4 ani, că s-a făcut dovada deplină că lăsarea în libertatea a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că au existat indicii temeinice și bănuiala legitimă că inculpații ar fi autorii infracțiunilor de mai sus, s-a luat față de aceștia măsura arestării preventive, măsură ce a fost prelungită ulterior prin mai multe încheieri.

Prin rechizitoriul nr. 155/B/P/2005 din 17.03.2009 al T- Biroul Teritorial Vâlcea, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, și -.

La data de 29 iunie 2009, în conformitate cu art.136 lit.d), art.143, art.148 lit.a,d și f) și art.267 alin.1 Cod pr.penală, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, fost, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului. nculpatul, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat la termenele de judecată decât cu mandat de aducere și anume, la termenul din 6 mai 2009 și, deși a avut termenul de judecată următor în cunoștință, acesta nu s-a mai prezentat la instanță pentru termenele de judecată din 11 mai 2009 și 29 iunie 2009, apreciindu-se că acesta se sustrage de la judecată.

De asemenea, din documentele atașate la dosarul cauzei și depuse de procurorul șef al DIICOT Biroul Teritorial Vâlcea, rezultă că în faza judecății cauzei inculpatul a mai săvârșit o infracțiune cu intenție și anume, a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, infracțiune față de care se fac cercetări.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând din oficiu starea de arest a inculpaților, prin prisma cauzelor de încetare de drept, de revocare sau de înlocuire a acestei stări, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare. De la termenul de judecată din 18 martie 2009 și până în prezent, nu au fost administrate probe, datorită lipsei de procedură cu părțile vătămate, cu domiciliul în alte țări, inclusiv în Australia, Olanda, Ungaria, Marea Britanie etc. motiv pentru care, pentru îndeplinirea procedurii de citare s-a acordat termen la data de 29 iunie 2009 după care, în noiembrie 2009.

În speță, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art.5 din CEDO și art.23 din Constituția României, respectându-se în totalitate dispozițiile Codului d e procedură penală privind luarea acestei măsuri.

Art.136 precum și art.148 lit.f Cod pr.penală, prevede condiții mai restrictive pentru a se lua măsura arestării preventive, respectiv, măsura arestării preventive să apară ca necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pedeapsa prevăzută de legea penală să fie mai mare de 4 ani și organul judiciar să facă dovada că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În același timp, durata arestării preventive a inculpaților, raportat la complexitatea cauzei deduse judecății, nu a depășit termenul rezonabil, rezonabilitatea fiind privită prin prisma naturii infracțiunilor ce se presupune că inculpații le-ar fi săvârșit, gravitatea infracțiunilor exprimată prin maximul special prevăzut de normele incriminatorii, rezonanța socială a săvârșirii unor asemenea fapte, impactul social, local, național și internațional.

Din dosarul de urmărire penală, se desprind cu certitudine indicii și probe temeinice că inculpații ar fi bănuiți că fi autori ai infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată (conținutul convorbirilor telefonice, datele stocate pe sistemele informatice, declarațiile părților vătămate și ale martorilor).

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care aceștia îi prezintă este indubitabil față de modalitatea în care inculpații s-au constituit în grup organizat și au săvârșit faptele după un plan bine pus la punct.

Astfel, inculpatul inducea în eroare persoanele vătămate, în sensul că oferea spre vânzare produse pe care nu le avea.

Inculpatul ridica sumele de bani pentru a ascunde că în spatele acestor acțiuni se afla inculpatul. În acest sens, a procedat și inculpatul -, care l-a racolat pe inculpatul, pe care-l punea să ridice sumele de bani provenite din licitațiile frauduloase. La nivelul județului V, acest gen de infracțiuni a avut o amploare deosebită creându-se în rândul comunității un sentiment de insecuritate și injustiție, precum și sentimentul nesiguranței și neîncrederii în tranzacțiile on-line.

Din conținutul rechizitoriului, rezultă că inculpații sunt bănuiți că ar fi fraudat, prin comerț electronic ilicit, un număr de 34 de părți vătămate, cu domiciliile în străinătate și le-ar fi creat un prejudiciu total de 278.000 lei.

Numai după îndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile, instanța va aprecia cu privire la valoarea probelor administrate în cauză, eventual, dacă aceste probe au fost administrate cu respectarea cerințelor prevăzute de lege și ar constitui temei al vinovăției sau nevinovăției inculpaților. Până la acest moment, inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia, ca urmare a cercetării judecătorești și în temeiul dreptului la apărare pot face dovada nevinovăției.

Situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară buna a acestora, faptul că unii dintre aceștia au contractat credite bancare, nu sunt elemente de natură să conducă la luarea altei măsuri procesuale preventive.

Tribunalul, analizând cererea inculpatuui, cercetat și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, a constatat că acesta a fost scos de sub urmărire penală cu obligarea la plata unei amenzi administrative în sumă de 3000 lei, apreciindu-se că fapta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În condițiile în care inculpatul a săvârșit o altă infracțiune în faza judecării prezentei cauze, acest temei care a stat la baza arestării preventive subzistă în continuare.

De asemenea, și în privința temeiului prevăzut de art.148 lit.d Cod pr.penală, acesta subzistă în continuare. Inculpatul, deși a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată decât cu mandat de aducere și anume, la termenul din 6 mai 2009. Deși a avut termenul de judecată următor în cunoștință, acesta nu s-a mai prezentat la instanță pentru termenele de judecată din 11 mai 2009 și 29 iunie 2009, s-a apreciat că acesta se ascunde.

Inculpatul trebuia să formuleze o cerere că este plecat în Franța și să solicite acordarea unui nou termen de judecată, apărarea acestuia precum că a fost reprezentat legal, neputând fi primită. În condițiile în care inculpatul nu a anunțat instanța de judecată privind plecarea în străinătate, lipsind nejustificat la termenele de judecată, și acest temei al arestării subzistă în continuare.

Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, - și.

Inculpații au avut motive comune de recurs, enunțate pe larg de avocatul inculpatului, care a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă mai blândă, apreciind că a fost depășit termenul rezonabil, dat fiind că s-au scurs aproximativ 15 luni de arest. S-a invocat, de asemenea, împrejurarea că procedura se va prelungi în această cauză, așa cum s-a întâmplat și în cauze similare, în care părțile vătămate sunt cu greu citate în străinătate, iar în practica curții de apel s-a ținut seama și de această situație, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării preventive.

Inculpatul a arătat faptul că prejudiciul se situează sub limita de la care poate fi reținută agravanta prevăzută de alin.5, fiind necesar să se facă un calcul în raport de fiecare act material dovedit, și în funcție de aportul adus de inculpat la fiecare faptă. Inculpatul nu are antecedente penale și este dispus să respecte orice obligații i se vor impune.

Inculpatul a invocat în plus circumstanțele personale, arătând că are un copil de 3 ani în întreținere care are nevoie de tată, și că apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate.

Inculpatul a invocat în favoarea sa lipsa antecedentelor penale și a solicitat să fie pus în libertate pentru a fi alături de familia sa.

Inculpatul - a criticat încheierea, deoarece instanța de fond nu a analizat în particular situația fiecărui inculpat, arătând doar motive globale pentru menținerea arestării preventive și ignorând circumstanțele personale, respectiv faptul că inculpatul este tânăr, la momentul la care a fost arestat era student, era angajat ca pompier la Inspectoratul pentru situații de urgență, existând dovezi în sensul că ar putea să-și continue munca în aceeași unitate militarizată, provine dintr-o familie organizată, are un împrumut contractat la bancă pe care nu-l poate restitui decât dacă muncește și a solicitat punerea sa în libertate.

Inculpatul a invocat, de asemenea, faptul că instanța de fond nu a motivat în concret menținerea arestării pentru fiecare inculpat, că s-a referit doar la prejudiciul foarte mare care trebuie avut în vedere doar la individualizarea pedepsei și a ignorat faptul că a dovedit că are o familie și un copil cu probleme grave de sănătate și a reținut în mod greșit că acesta s-ar fi sustras de la cercetarea penală, câtă vreme la două dintre termene nici nu a fost citat, cauza amânându-se, oricum, pentru lipsa de apărare a sa și, respectiv, pentru lipsă de procedură cu părțile vătămate.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acestea sunt nefondate.

In ce privește motivele comune de recurs ale inculpaților, referitoare la nemotivarea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte și depășirea unei durate rezonabile a arestării preventive, precum și invocarea unor decizii în cauze similare în care inculpații au fost puși în libertate după o perioadă comparabilă de timp și datorită previzibilității prelungirii procedurii, curtea apreciază că acestea sunt nefondate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Incheierea instanței de fond este motivată atât în ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive, cât și în ce privește cererile inculpaților de revocare sau înlocuire a măsurii preventive, pentru care, deși dispoziția corespunzătoare acestora nu este atacabilă separat cu recurs. Însă argumentele arătate în concret în motivarea respingerii acelor cereri constituie temeiuri pentru menținerea celei mai severe măsuri preventive, câtă vreme nu se regăsește vreuna dintre cauzele de revocare sau înlocuire a acesteia.

Judecătorul fondului are o sarcină grea atunci când motivează menținerea arestării preventive, de a ține un echilibru între arătarea argumentelor pe care le are atunci când hotărăște menținerea în arest a inculpaților și riscul antepronunțării în cazul în care ar face o analiză detaliată a indiciilor și probelor referitoare la confirmarea acuzării pentru fiecare inculpat.

De aceea, prima instanță a redat fragmente din rechizitoriu atunci când a examinat situația inculpaților, particularizând numai anumite situații ce trebuiau analizate distinct, în special cele referitoare la circumstanțele personale sau la derularea procedurii.

O astfel de motivare poate fi suplinită de către instanța de recurs, nefiind necesară casarea încheierii., deci, situația fiecărui inculpat, curtea constată că în ce-l privește pe inculpatul, fost, există multiple plângeri din partea cetățenilor străini prejudiciați, din care rezultă că acestuia i-au fost trimise sume de bani în diverse valute, reprezentând prețul unor bunuri oferite în mod mincinos, în special telefoane mobile. Inculpatul a purtat chiar convorbiri telefonice cu părțile vătămate, pe lângă acea corespondență pe site-urile platformei E-bay, mergând până la a-i convinge pe cei pe care deja îi determinase să plătească avansul, să trimită și restul sumelor de bani, până la prețul convenit, deși niciodată nu a avut intenția de a oferi acele bunuri părților vătămate.

De asemenea, există plângeri pe numele inculpaților și, acestea fiind și persoanele care au ridicat, efectiv, sumele trimise de părțile vătămate și cu care ele au apreciat că s-a purtat corespondența prin care au fost induși în eroare cu privire la existența și livrarea bunurilor solicitate.

Constatările tehnico-științifice efectuate în cauză, au confirmat completarea formularelor de către inculpații, și pentru mai multe exemplare, identificate în funcție de -ul indicat de părțile vătămate.

Inculpatul, într-o convorbire telefonică cu un cetățean străin, poartă o discuție explicită despre vânzarea unei mașini și chiar a unor buldozere și motorgradere, însă pentru a-l convinge pe cetățeanul pakistanez să-i trimită o sumă de bani în avans înainte ca acesta să vizualizeze niște utilaje pe care nu le deținea, îi spune că nu poate aștepta până acesta va obține viză, explicându-i procedura pe care ar putea-o urma atunci când partea vătămată insistă să verifice realitatea existenței bunurilor.

Intr-o altă convorbire telefonică, inculpatul discută cu un cetățean străin, prezentându-se ca fiind, persoană care a efectuat retrageri de sume de bani pentru acest inculpat, iar în altele prezentându-se drept, sau doar cu unul dintre aceste prenume, iar alteori folosind prenumele.

De altfel, relevante sunt și datele obținute la percheziția informatică a calculatorului inculpatului, în care s-au identificat seturi de informații personale ale unor cetățeni străini, ale căror conturi de acces în sistemul de banking on-line și parolele aferente au fost de asemenea în posesia inculpatului și au fost folosite, devenind astfel compromise la compania E-bay.

Faptul că inculpatul are un rol important în grup, rezultă și din felul în care îl apostrofează pe inculpatul și cum îi cere acestuia să acționeze mai repede.

Inculpatul - este indicat de către inculpații și ca fiind persoana de legătură cu și inclusiv acest inculpat a recunoscut că a fost împreună cu inculpații și la B pentru ca cei doi să retragă sume de bani de aproximativ 10 ori. Deși el susține că a avut doar rol de șofer, chiar inculpatul susține că a predat sumele de bani ridicate și inculpatului -, iar uneori acesta îi dădea datele expeditorului și -ul, având grijă să-și ia înapoi bilețelul pe care acestea erau notate, precum și faptul că l-a văzut pe inculpatul - împărțind banii cu.

In consecință, curtea apreciază că există suficiente indicii, în sensul săvârșirii faptelor de care sunt acuzați inculpații, iar contribuția lor la fiecare act material în parte și prejudiciul în legătură cu care pot fi ținuți răspunzători, reprezintă aspecte ce vor fi lămurite numai după finalizarea cercetării judecătorești, neputându-se face aprecieri în cadrul procesual al verificării măsurilor preventive.

Astfel de fapte au prejudiciat zeci de părți vătămate din diverse țări de pe continente diferite și au scăzut încrederea opiniei publice în siguranța tranzacțiilor ce se pot realiza în sistemul on-line, dar și în serviciile de transfer de bani prin instituții de mare renume, ca. Ele au condus și la consecințe mediate, ce nu sunt contabilizate în dosar. In cauză nu este vorba doar despre simple licitații neonorate din partea inculpaților, ci, posibil, chiar despre preluarea unor conturi de utilizatori autorizați ai companiilor E-bay și, acei utilizatori fiind, la rândul lor, vătămați în subsidiar prin blocarea oricăror tranzacții pe care ar dori să le mai facă și prin efectele pe care această compromitere o are asupra garanțiilor pe care în mod obișnuit utilizatorii site-urilor de licitații le depun atunci când obțin Codul d e acces.

Aceste aprecieri, curtea, în opinie majoritară, le face pentru a arăta că dimensiunea efectelor faptelor presupus a fi săvârșite de către inculpați este de mai mare amploare și de mai multe feluri, nu doar una referitoare la producerea unui prejudiciu patrimonial părților vătămate care au trimis anumite sume de bani.

In consecință, apreciem că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din aceste efecte mediate ale faptelor inculpaților, ele implică un grad de receptare negativă mai mare decât cel presupus de cadrul procesual în care sunt citate doar părțile vătămate. acestui pericol justifică menținerea arestării preventive chiar și după trecerea unei perioade de un an de zile, date fiind numărul mare de persoane prejudiciate, complexitatea actelor de cercetare ce se efectuează într-o astfel de investigație și necesitatea respectării procedurii interne și a convențiilor pe care România le are cu statele în care locuiesc părțile vătămate, privitoare la comunicarea actelor de procedură.

Din această perspectivă, inculpații nu pot invoca faptul că procedura se va prelungi datorită imposibilității de citare a părților vătămate domiciliate în diverse state ale lumii, majoritatea din afara spațiului comunitar, deoarece chiar de la luarea hotărârii infracționale, aceștia și-au selectat victimele, orientându-se cu predilecție către zone din și Australia, tocmai pentru a îngreuna o eventuală tragere a lor la răspundere penală.

Circumstanțele personale ale inculpaților nu pot, prin ele însele, să conducă la punerea în libertate a acestora. obișnuit al persoanelor ce săvârșesc infracțiuni informatice este acela al unor persoane tinere, chiar cu studii superioare, cu abilități deosebite în domeniul și în folosirea limbilor străine, unii dintre ei scăpați de sub supravegherea părinților la o vârstă situată imediat după majorat, chiar dacă provin din familii organizate și cu situații materiale bune, iar alții având diverse probleme financiare, care-i determină să adere la un grup criminal, în rezolvării lor fără muncă și, astfel, a deschiderii accesului către un trai mai bun.

Intr-o astfel de situație se regăsește și inculpatul care are un copil cu probleme de sănătate, însă a ales o modalitate greșită de a-și ajuta copilul și nu a putut face dovada că acesta a fost mobilul desfășurării activității infracționale, astfel încât implicarea sa să pară scuzabilă.

In ce privește pe ceilalți inculpați, care fie au un copil, în cazul inculpatului, fie invocă necesitatea personală de a fi alături de familia lor sau, ca în cazul inculpatului -, intenția de a-și relua munca, curtea apreciază că arestarea preventivă presupune tocmai astfel de suferințe inerente vieții carcerale, care înseamnă izolarea de familie și de mediul social, în cazul în care interesul prezervării ordinii publice o impune.

Așa cum s-a arătat anterior, curtea, în opinie majoritară, apreciază că faptele de natura celor care se impută inculpaților sunt de o gravitate deosebită și prin rezonanța lor socială puternic negativă și prin atingerea adusă diverselor tipuri de relații sociale ocrotite de lege, impun menținerea arestării preventive.

Pentru toate aceste considerente, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îi va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

CU MAJORITATE

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 05.05.1980 în S, județul O, cu domiciliul în D, Str.- -, -.D,.9, CNP -, fiul lui G si, născut la data de 15.05.1981, în D, județul V, cu domiciliul în sat, comuna, județul V, CNP -, fiul lui și -, născut la data de 11.12.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D, -, -.B,.10, CNP -, fiul lui și, născut la data de 25.09.1981 în D, județul V, cu domiciliul în D,-, -. A,.17, județul V, CNP -, fost, fiul lui și -, născut la data 04.05.1985, în D, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, CNP -, toți aflați în prezent în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 02 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.

Obligă pe recurenții inculpați, - și la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 250 lei cu același titlu, din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- -

Grefier,

Red.-

Tehnored.

Ex.3/24 decembrie 2009

Jud.fond

OPINIE SEPARATĂ

pentru admiterea recursurilor declarate de recurenții - inculpați, casarea în parte a încheierii recurate și, pe fond, înlăturarea dispoziției de menținere a arestării preventive inculpaților și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală.

Apreciez că se impune o astfel de înlocuire, întrucât o măsură preventivă mai blândă este suficientă pentru asigurarea prevenției, iar arestarea a devenit la acest moment excesivă, în raport cu scopul pentru care ea este prevăzută de legiuitor, în art. 136 din Codul d e procedură penală.

Potrivit acestui text de lege, măsurile preventive se pot lua pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Este neîndoielnic faptul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt grave, urmările produse de acestea fiind prejudicierea cu sume importante de bani a persoanelor interesate a achiziționa diverse produseon line.

Mai mult, inculpații s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni, cu roluri precise în structura organizatorică a grupului, în funcție de aptitudinile fiecăruia și de cunoștințele pe care le posedau în domeniul informaticii.

Gradul de pericol social al infracțiunii nu este, însă, singurul criteriu pe care legiuitorul l-a prevăzut în aprecierea măsurii ce urmează a fi luată, în alin. 8 al art. 136.

Acest text de lege impune a se ține cont, pe lângă pericolul social al faptei ce face obiectul acuzării, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.

Or, așa cum a menționat completul majoritar, fără însă a da eficiență acestor circumstanțe, inculpații sunt cu toții foarte tineri, vârstele lor depășind cu puțin pe cea a majoratului, provin din familii organizate, cu situații materiale bune, unii dintre ei au copii minori în întreținere, au declarat în legătură cu faptele ce li se impută, descriind în mod amănunțit în ce a constat activitatea infracțională desfășurată.

În plus, este de observat că, în ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, la care face referire art. 5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundametale ale omului, în jurisprudența s-a precizat în mod constant că, dacă o tulburare provocată ca urmare a comiterii de fapte antisociale, poate fi luată în considerare în circumstanțe excepționale, ea nu ar mai putea fi apreciată ca un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției, decât dacă eliberarea inculpaților ar mai constitui în mod real o tulburare a ordinii publice.

Detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată, iar continuarea ei nu ar putea să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative de libertate.

Este știut, de asemenea că, dacă gravitatea pedepsei la care acuzații se pot aștepta în caz de condamnare ar putea fi reținută ca factor ce i-ar conduce la a se sustrage judecății, eliberarea lor provizorie trebuie ordonată, dacă se pot obține garanții suficiente care să le asigure prezența în fața instanței.

Alte circumstanțe pot să confirme existența pericolului ca inculpații să se sustragă judecății, ori să conducă la decizia că detenția provizorie nu se mai justifică, iar acestea țin de caracterul lor, de moralitatea, domiciliul, profesia, resursele de care dispun, relațiile de familie, legăturile cu țara.

sustragerii descrește, în mod necesar, cu trecerea timpului de detenție preventivă, pentru că imputarea duratei acestei detenții asupra pedepsei privative de libertate la care inculpații pot aprecia că vor fi condamnați este de natură a reduce din tentația lor de a se sustrage.

În legătură cu circumstanțele la care am făcut referire, este lesne de observat, din hotărârea atacată, că ele nici nu au fost luate în considerare, prima instanță limitându-se, în aprecierea asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, să expună pe larg acuzațiile ce li se aduc inculpaților și, invocând textul de lege care prevede posibilitatea revocării arestului, să constate că gravitatea acuzațiilor justifică în continuare prevenția.

Hotărârea dată de în cauza la care face referire judecătorul fondului, prin care s-a constatat ca fiind rezonabilă durata de 5 ani a arestării preventive nu este de natură a justifica prelungirea prevenției în prezenta cauză întrucât, deși există părți vătămate cetățeni ai altor state în acest dosar, el nu presupune efectuarea "de comisii rogatorii în mai multe țări europene", ci doar realizarea procedurii de citare cu acele părți, probele fiind în marea lor majoritate administrate.

Or, continuarea detenției nu se mai justifică, într-o speță dată, decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite în art. 5 din convenție.

În mod constant, a statuat că este de datoria instanțelor interne să ofere, în mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată dacă acuzații ar fi lăsați liberi.

Instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea de a prelungi arestarea preventivă a unui acuzat, așa încât menținerea în detenție să nu poată fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate, sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise.

Circumstanțele personale ale inculpaților, împreună cu împrejurarea că cei în cauză au petrecut deja o perioadă mare de timp în penitenciar (14 luni), în care au putut să realizeze consecințele grave pe care le atrag asemenea fapte sunt de natură a convinge, în opinia mea, că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezenta la momentul arestării lor s-a diminuat în prezent, nemaifiind necesară detenția preventivă.

Nu există la dosar niciun fel de date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și nici că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau a martorilor.

Dimpotrivă, atitudinea de recunoaștere a faptelor și de descriere a împrejurărilor în care ele au fost comise pledează în favoarea inculpaților și, împreună cu circumstanțele anterior enumerate, conduc la concluzia că, odată puși în libertate, aceștia se vor abține de la orice faptă care, încălcând obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 1/1 și alin. 1/2 lit. f), ar fi menită să atragă din nou arestarea.

De aceea, concluzionez că ar fi trebuit pronunțată o soluție de admitere a recursurilor ca întemeiate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală, cu consecința punerii în libertate a recurenților - inculpați.

JUDECĂTOR,

Red.:

Tehnored.:

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Pitesti