Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 101/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA NR. 101/
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
Procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpata, împotriva Încheierii nr. 104/CC din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest preventiv, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat -, în baza împuternicii avocațiale nr. 4703/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală s-a încuviințat apărătorului recurentei - inculpate să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Inculpatei i s-a adus la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a da declarație în această procedură, respectiv dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurenta inculpată precizează că nu dorește să facă nicio declarație în fața Curții de Apel Pitești.
Apărătorul recurentei inculpate și reprezentanta parchetului arată că nu are nicio cerere de formulat.
Nemaifiind nicio cerere prealabilă de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei inculpate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond respingerea propunerii de arestare, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatei nu ar împiedica cu nimic desfășurarea cercetărilor, aceasta fiind la prima abatere și are un copil în întreținere.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, în mod corect tribunalul constat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, regretă fapta, arătând că nu a făcut-o intenționat, ci a fost o întâmplare, s-a apărat când a ridicat mâna și a lovit cu cuțitul, iar apoi a chemat ambulanța. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.104/CC din 2 decembrie 2009, s-a dmis propunerea Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, fiica lui și, născută la 12.01.1969 în Pitești, domiciliată în, județul A, CNP -, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 02.12.2009 și până la 30.12.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că, la data de 02 decembrie 2009, fost înregistrată propunerea Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, privind arestarea preventivă a inculpatei, motivând că există probe certe că inculpata a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 Cod penal, rap. la art.174-175 lit. Cod penal și că în speță sunt îndeplinite dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că, prin rezoluția nr. 724/P/2009 din 02.12.2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de, prin ordonanța nr.724/P/2009, din 02.12.2009, s-a dispus reținerea numitei pe 24 de ore, începând cu data de 02.12.2009, ora 02,30, până la 02.12.2009, orele 22,30, fiind dedusă o perioadă de 4 ore, iar prin ordonanța cu același număr din 02.12.2009, orele 09,00, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de, cercetată fiind pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. și ped. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.c Cod penal.
S-a constatat, în fapt, că n seara zilei de 01.12.2009, pe fondul unui conflict preexistent, generat de consumul de alcool, i-a aplicat soțului Gol ovitură cu un cuțit în zona gâtului, producându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Tribunalul a constatat, că în cauză este îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpata a săvârșit fapta ce îi este imputată, aceasta rezultând din constatările medico-legale preliminare și din declarațiile de martori.
Tribunalul a mai constatat, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit. f Cod pr.penală, întrucât inculpata a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de inculpată, modalitatea săvârșirii, gravitatea acesteia și urmările produse. Măsura arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal așa cum stabilește art. 136 alin.1 Cod pr.penală.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că propunerea formulată este întemeiată și în baza art.146, 149/1, 148 lit. Cod pr.penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 02.12.2009, până la data de 30.12.2009, inclusiv.
Pe cale de consecință, în baza art.149/1 alin.12 Cod pr.penală, s-a dispus, emiterea unui mandat de arestare.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, susținând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu ar împieta cu nimic desfășurarea cercetărilor, nu are antecedente penale și are un copil în întreținere și că și-a lovit soțul cu cuțitul pentru a se apăra de acesta.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpata a recunoscut că a lovit cu cuțitul în zona gâtului pe soțul ei, n seara zilei de 01.12.2009, în timp ce se aflau în locuința comună, recunoaștere care se coroborează cu actele medico-legale, cu cercetarea la fața locului și declarațiile martorilor care au ajuns în curtea inculpatei după incident.
Este adevărat că, din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că partea vătămată a gresat-o anterior pe inculpată, însă, pentru ca aceasta să poată invoca legitima apărare sau starea de provocare, trebuie să existe dovezi cu privire la acte injuste din partea soțului ei, chiar la data săvârșirii faptei și în momentele anterioare realizării agresiunii cu cuțitul, fapte de o asemenea intensitate, încât să-i producă inculpatei o stare de emoție și de teamă pentru propria integritate corporală, care să determine folosirea unui obiect cu potențial vătămător deosebit de ridicat și tăierea victimei chiar în zona cervicală.
In cauză, nu există până la acest moment probe care să confirme apărarea inculpatei, urmând ca, în eventualitatea în care victima va supraviețui totuși leziunii produse, să dea o declarație în acest sens. Fiul părților, care era persoana ce se afla la cea mai mică apropiere de locul conflictului, nu a fost întrebat asupra ipotezei agresiunii exercitată de victima infracțiunii împotriva inculpatei. În cazul în care probatoriul se va completa și va rezulta situația expusă de inculpată, instanțele urmează să reevalueze necesitatea și oportunitatea prelungirii măsurii arestării preventive, a revocării sau a înlocuirii ei.
Dat fiind că, față de probele administrate până la acest moment există indicii temeinice în sensul că inculpata a tăiat cu cuțitul pe victimă în zona gâtului, secționându-i pachetul vascular ce conține artere și vene care au determinat crearea unei hemoragii masive ce a pus în primejdie viața părții vătămate, a cărei stare este și în prezent incertă, ca și șansele acesteia de supraviețuire, curtea apreciază că o astfel de faptă, ce a pus în pericol dreptul absolut la viață al victimei, este una de o mare violență și produce o puternică rezonanță negativă în societate, care justifică reținerea cazului de arestare prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală.
Față de aspectele ce circumstanțiază persoana inculpatei, curtea reține că este adevărat că aceasta nu are antecedente penale și că are în întreținere un copil minor. Însă împrejurarea că inculpata băuse și ea Ť. în momentele premergătoare conflictului și că aceasta și-a modificat în parte declarațiile inițiale, susținând la urmărire penală că victima a împins-o pe pat unde a căzut pe spate în timp ce avea cuțitul în mână și din pricină că a crezut că vrea să-i ia cuțitul l-a lovit pe soțul ei, iar în declarația dată la tribunal a arătat că în timp ce se îmbrânceau luptându-se pentru cuțit, fără să-și dea seama cum s-a întâmplat, i-a înfipt cuțitul în gât, curtea apreciază că este și în interesul urmăririi penale luarea măsurii arestării preventive. Astfel inculpata nu va avea posibilitatea de a influența pe singurul martor care este chiar fiul ei și care, datorită vârstei și relației apropiate cu mama, este susceptibil de a fi determinat să declare în favoarea ei.
De altfel, deși se invocă interesul acestui copil, curtea, în opinie majoritară consideră că tolerarea chiar de către inculpată a unei vieți conflictuale și perpetuarea situației de abuz este în sine traumatică și pentru copilul acesteia și a constituit o premisă a amplificării reacțiilor violente ale celor doi parteneri, care au condus, în final, la săvârșirea unei fapte de o deosebită gravitate ce putea suprima chiar viața părții vătămate. Aceasta se află oricum într-o stare foarte gravă, existând dubii asupra faptului că se va putea realiza o vindecare totală și fără nici un fel de sechele care să-i permită continuarea unei vieți normale.
Faptul că inculpata prevăzuse că la un moment dat, datorită persistenței conflictului cu partea vătămată, s-ar putea să se ajungă la uciderea acesteia, rezultă și din felul în care i-a răspuns copilului atunci când aceasta a întrebat-o ce a făcut: "uite că am făcut-o, mamă", adică ceea ce era așteptat, previzibil, se întâmplase.
Față de toate aceste considerente, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a dispus luarea măsurii arestării preventive și ca o măsură menită să descurajeze pe toate celelalte persoane implicate în conflicte conjugale și care sunt determinate de un anume context să-și facă singure dreptate.
In consecință, recursul inculpatei este apreciat de majoritate ca nefondat, iar în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, acesta va fi respins, urmând ca în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpata să fie obligată și la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DISPUNE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 12.01.1969 în Pitești, județul A, domiciliată în, județul A, CNP -, în prezent aflată în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr.104/CC din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta - inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
18 decembrie 2009
OPINIE SEPARATĂ
pentru admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă.
Aceasta, întrucât consider că nu sunt îndeplinite în speță condițiile luării măsurii arestării preventive, așa cum sunt prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, texte de lege ce-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Fără a contesta pericolul social ridicat al faptei ce face obiectul cercetărilor (tentativă la infracțiunea de omor calificat) consider, în concordanță cu art. 136 alin. 8, că acesta nu poate constitui singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la alegerea măsurii ce urmează a fi luată și că, alături de el, se ține seama de scopul respectivei măsuri, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte circumstanțe privind persoana față de care se ia măsura.
Este adevărat, a stabilit că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica prevenția, cel puțin o perioadă de timp.
În aprecierea gravității faptei se are, însă, în vedere circumstanțele în care ea a fost comisă, așa cum rezultă ele din probatoriul pus la dispoziție de către procuror.
Este, astfel, incontestabil că inculpata fusese, în repetate rânduri, agresată fizic și verbal de soțul său, care pe fondul consumului de băuturi alcoolice devenea extrem de violent, lovind-o în fața copilului rezultat în urma căsătoriei dintre părți.
Reiese chiar din referatul procurorului că fapta a fost comisă "pe fondul unui conflict preexistent, generat de consumul de alcool".
Rezultă, în continuare, că în ziua în care inculpata l-a lovit cu cuțitul pe soțul său, aceasta a fost agresată de victimă, chiar în momentele premergătoare comiterii faptei, dovadă stând planșele fotografice efectuate de organele de anchetă penală, ce o înfățișează pe inculpată având tumefacții la nivelul feței, pe o suprafață mare a obrajilor, cum și excoriații.
Aceste probe se coroborează cu declarațiile date de inculpată și de fiul părților, în care se precizează că a fost bătută de victimă cu atâta bestialitate, încât a urinat în pantaloni (situație ce poate fi lesne constatată din fotografiile la care am făcut anterior referire).
În aceste condiții, reacția inculpatei, care a luat cuțitul cu care tăia pâinea (întrucât pregătea masa) și l-a lovit cu acesta pe inculpat survine sub stăpânirea puternicei tulburări, determinată de provocarea din partea părții vătămate, produsă prin violență.
Deși contestă existența acestei provocări, completul majoritar nu reușește să combată în mod convingător situația de fapt ce rezultă din probele la care am făcut referire și subliniază, ca argumente în defavoarea inculpatei, faptul că și ea "băuse Ť. în momentele premergătoare conflictului" și că "prevăzuse" că "s-ar putea ajunge la uciderea" părții vătămate.
Faptul că inculpata a consumat "și ea" băuturi alcoolice nu poate justifica poziția extrem de agresivă a soțului său, iar cele spuse fiului de către inculpată "uite că am făcut-o, mamă" (citate de către completul majoritar) vin să confirme, în opinia mea, desele agresiuni la care era supusă, până la limita suportabilului, de natură a justifica reacția acestea.
Trebuie a se ține seama, în legătură cu cele mai sus expuse, și de nivelul de școlarizare al inculpatei, de condiția sa socială, de veniturile de care dispune, de propriile sale vicii (consumul de alcool) pentru a se putea explica poziția acesteia, în sensul că, în loc de a se despărți de soțul său, pentru a încheia astfel conflictul, a ales să suporte agresiunile la care acesta o supunea.
Revenind la condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru a se dispune arestarea preventivă, nu există la dosar probe ce ar crea dubiul că dacă o altă măsură, mai blândă, ar fi fost luată, scopul prevăzut de alineatul 1 al art. 136 nu ar fi fost pe deplin atins (acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea acuzatei de la judecată).
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fapt cu prisosință dovedit prin aceea că ea se află la primul conflict cu legea penală, că nu este cunoscută ca o persoană violentă în comunitatea din care face parte, ci ca una pașnică, fiind evident că a comis fapta doar datorită stării de tulburare provocată de violențele la care soțul său a supus-o în ziua respectivă, ca și în zilele anterioare.
În fine, este deosebit de important a se menționa că inculpata este mama unui copil minor care, în cazul arestării, este grav prejudiciat.
Pentru toate aceste considerente, opinia mea este în sensul celor arătate la începutul prezentei expuneri, de admitere a recursului, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d), de casare a încheierii atacate și de respingere a propunerii făcute de procuror, cu consecința anulării mandatului de arestare preventivă emis pe numele recurentei - inculpate și luării față de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, în conformitate cu art. 145 Cod de procedură penală.
GH.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora
