Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 735/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 735/
Ședința publică din 24 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr.- --președinte secție
Judecător:dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, -fiul lui - și -, născut la data de 03 iunie 1970 și - fiica lui și - născută la 11 1967, în prezent aflați în Arestul A, împotriva încheierii din data de 23 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei potrivit disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: inculpatul-recurent G în stare de arest, asistat de avocat în baza delegației de la dosar cu nr- și recurenta-inculpată în stare de arest la Arestul.A asistată de avocat ales în baza delegației de la dosar cu nr. 20/2008.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală s-a permis apărătorilor să se consulte cu inculpații.
Reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților-recurenți, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru inculpatul-recurent G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate pe care o
consideră nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar urmând a fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Precizează că urmărirea penală a fost începută pentru complicitate la dare de mită, abuz în serviciu și evaziune fiscală, iar la data de 11 noiembrie 2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiune de cumpărare de influență. faptul că prin rechizitoriul înaintat instanței pentru cele 2 infracțiuni s-a dispus disjungerea, astfel încât mandatul de arestare subzistă doar pentru infracțiunea de cumpărare de influență. Menționează faptul că trimiterea în judecată se bazează pe interceptări și înregistrări telefonice, însă nu a fost întocmit proces verbal așa cum prevede art.244 alin.3 Cod procedură penală. și înregistrările sunt acte premergătoare care nu pot fi avute în vedere. Arată că măsura arestării preventive a fost luată avându-se în vedere dispozițiile art. 148 lit.f) Cod procedură penală și că din rechizitoriu nu rezultă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții și anume nu rezultă că sunt probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În principal solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării, iar în subsidiar luarea unei alte măsuri, cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara și depune la dosar practică judiciară.
Avocat pentru recurenta-inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond punerea în libertate a inculpatei sub control judiciar, urmând a fi înlocuită măsura arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Precizează că achiesează la concluziile colugului său, avocat și arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, iar inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile disp. art.148 lit.f) Cod procedură penală. De asemenea menționează că lăsarea în libertate a inculpatei ar fi considerată un pericol concret pentru ordinea publică, datorită gravității faptelor negative, de comiterea acestora și față de rezonanța opiniei publice, având în vedere că aceste infracțiuni sunt considerate infracțiuni de pericol.
Recurenții - inculpați, având pe rând ultimul cuvânt în baza disp. art. 38513al.ultim Cod procedură penală, precizează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursurilor.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 23 2008, Tribunalul
A, a respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive
cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu
părăsi țara.
În temeiul dispozițiilor art. 3001Cod proc.penală și art. 160
Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații G și și a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că ambii inculpați au fost arestați preventiv în temeiul disp art 148 lit f C.P.P. constatându-se că aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Față de gravitatea faptelor și modalitatea de săvârșire a acestora, tribunalul a apreciat că inculpații, prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cei doi inculpați, prin apărătorii aleși, au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara, cerere nefondată în viziunea tribunalului atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
În plus, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în sensul de a fi audiați inculpații nemijlocit de instanță și de a se împiedica o eventuală zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea martorilor și a celorlalte părți implicate în cauză, lucru care s-ar putea realiza prin lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză disp art 139 alin 1.
De asemenea, s-a reținut că, în libertate fiind, cei doi inculpați ar putea să ia legătura pentru a se pune de acord cu privire la declarațiile ce urmează a le da, având în vedere că faptele lor se condiționează reciproc.
Față de aceste considerente, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau
cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca nefondate, iar în baza disp art art. 3001Cod proc.penală și art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpați.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a subliniat caracterul de excepție al măsurii preventive a arestării preventive în sensul că nu poate fi luată sau menținută decât atunci când celelalte măsuri preventive neprivative de libertate sunt insuficiente, făcându-se trimitere la jurisprudența CEDO și
art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului și arătând, totodată că prin stabilirea obligațiilor prevăzute de art.145 Cod procedură penală se asigură controlul judiciar ca alternativă la arestarea preventivă.
S-a susținut, de asemenea, inexistența condiției pericolului public, solicitată de lege, pentru fiecare inculpat, în situația în care inculpații nu au comis nimic, fiind nevinovați.
Totodată, s-a relevat că soluția pronunțată prin încheierea atacată nu ar fi motivată în sensul menținerii temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.385/6 al.3 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Orice faptă contrară normelor de conduită constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale prin normele dreptului penal.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivității, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și autorului acesteia.
Exigențele determinate de necesitatea reabilitării, în mod specific, a ordinii de drept încălcate și a reacției sociale proporționale sunt satisfăcute, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine, fără întârzieri nejustificate, a actelor procedurale și procesuale, în considerarea dezideratului satisfacerii mai rapide a drepturilor și intereselor părților, în contextul armonizării interesului apărării sociale, cu interesele individului, în vederea asigurării condițiilor necesare, prevăzute de legea procesuală penală pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum acesta este definit în art.1 Cod procedură penală, cu referire la art.1 Cod penal.
Or, asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectării termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage cercetărilor penale, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive.
Din analiza art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei.
În cauză, se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților întrucât există un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a acestora, față de natura și gravitatea faptelor pretins comise ( fapte de corupție) de reacția comunității în raport cu împrejurările în care acestea s-au comis și de urmările produse, respectiv neîncredere în sistemul juridic și, implicit, în ordinea de drept.
Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, curtea constată că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică, prin punerea în libertate a inculpaților.
Această concluzie se impune, deoarece, pe de o parte, inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză prin punerea de acord asupra unor aspecte ce trebuie declarate în fața organelor judiciare, ( unul din temeiurile arestării fiind art.148 lit.b Cod procedură penală), iar pe de altă parte, nu au intervenit elemente noi de natură a justifica susținerea că punerea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
În atare situație, este de constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării inculpaților de a nu părăsi țara sau localitatea, iar prima instanță a apreciat corect asupra acestui aspect de drept.
Referitor la critica vizând nemotivarea hotărârii atacate, jurisprudența CEDO s-a exprimat în sensul că atâta vreme cât hotărârea cuprinde suficiente argumente care să permită controlul judiciar, nu se impune casarea acesteia, astfel încât curtea va considera ca nefondat și acest motiv de recurs.
Ca atare, se vor respinge recursurile declarate de inculpații, G și, în temeiul art.38515al.1 pct.1 Cod procedură penală, iar în temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții-inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații, -fiul lui - și -, născut la data de 03 iunie 1970 și - fiica lui și - născută la 11 1967, în prezent aflați în Arestul A, împotriva încheierii din data de 23 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurenții-inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
21.01.2009.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Constantin Duțescu
