Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 740/
Ședința publică din 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu G -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 mai 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin 7 din Codul d e procedură penală, avocatul ales ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat depune la dosar acte și arată că, nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, de asemenea, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și pe fond revocarea măsurii, deoarece nu se impune a se mai menține în prezenta cauză. Solicită instanței a se verifica dacă se mențin temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii sau dacă au intervenit temeiuri noi care să impună, menținerea, în continuare a acestei măsuri.
Sunt în fază finală la tribunal și, în opinia sa, temeiurile avute în
vedere inițial la luarea măsurii nu mai subzistă. S-a motivat că, inculpatul este autorul omorului, că a tras victima din căruță și că a sărit cu picioarele pe pieptul acesteia. Dar dacă instanța va cerceta mobilul crimei, acesta se va găsi la. Solicită a se lectura cu atenție raportul de expertiză și concluziile acestuia din care rezultă clar că, medicul legist nu exclude că, moartea victimei a survenit prin sugrumare și că, moartea a avut loc chiar datorită sugrumării. Ori, dacă moartea a survenit urmare sugrumării, ce legătură are acest lucru cu inculpatul despre care s-a susținut că a sărit cu picioarele pe pieptul victimei și nicidecum că a sugrumat victima. Arată că, anchetatorii au fost induși în eroare de numitul.
În continuare mai face referire și la probele obținute prin aplicarea dispozițiilor art. 164 Cod procedură penală, respectiv că anchetatorii au montat în casa concubinei inculpatului, microfoane, dar din actele dosarului nu rezultă că s-a respectat termenul prevăzut de lege, respectiv cel de 3 zile în care puteau fi instalate acestea.
În concluzie mai face precizarea că, numitul, a picat testul cu detectorul de minciuni, însă acesta nu este recunoscut ca mijloc de probă în legislația noastră.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat. Susține că, la luarea măsurii au fost avute în vedere, în afara declarațiilor de martori și celelalte acte existente la dosar respectiv raportul de expertiză medico legală efectuat în cauză, procesele verbale încheiate la locul faptei, etc. În concluzie mai arată și că, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și 5 luni și solicită punerea sa în libertate. Mai precizează și faptul că, stă arestat în locul lui.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2009, Tribunalul Argeș în temeiul dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1983 în comuna, jud. A, cu același domiciliu, CNP -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unor criterii legale de apreciere a pericolului social concret și având în vedere că acesta nu poate fi dovedit prin mijloace de probă directe, tribunalul a apreciat că în mod indirect natura și împrejurările în care a fost comisă fapta conduc la concluzia unui atare pericol.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul în care a fost comisă fapta, urmările produse, iar o eventuală lăsare în libertate a inculpatului ar produce temere și în colectivitate. La aprecierea în concret a pericolului social se are în vedere și natura infracțiunii în curs de judecare, infracțiune care creează prin ea însăși o stare de insecuritate.
Datorită elementelor mai sus menționate, tribunalul a apreciat că în cauză, nu se poate lua față de inculpat, la acest moment, o altă măsură preventivă.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul susținând prin apărătorul său că detenția preventivă nu mai este în continuare justificată, având în vedere că expertiza medico-legală arată un alt mecanism de producere a leziunilor care au condus la deces, și anume prin asfixie mecanică cu toate că actul de inculpare indică ipoteza comprimării toracelui ca și cum inculpatul ar fi sărit cu picioarele pe pieptul victimei.
Dintr-un alt punct de vedere, inculpatul arată că probatoriile sunt spre final, prin urmare nu se mai pot influența, nu a fost respectat termenul de 3 zile pentru interceptarea convorbirilor în mediul ambiental ce s-au purtat în casa concubinei inculpatului și de asemenea, este lipsit de relevanță rezultatul testului poligraf, care în dreptul român nu reprezintă un mijloc de probă.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului, având în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 400/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor, incriminată de art. 174 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, la data de 08.08.2008, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei, de 53 de ani din comuna, jud. A, mai multe lovituri cu picioarele în zona toracelui, provocându-i leziuni ce au cauzat decesul acestuia, survenit în aceeași zi.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive de către Tribunalul Argeș prin încheierea nr. 60/CC pronunțată la data de 15.08.2008 în dosarul nr-, care a fost prelungită de mai multe ori, socotindu-se că temeiurile luării măsurii, respectiv disp.art.148 lit.f Cod pr.penală continuă să subziste.
S-a apreciat că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și trimis în judecată și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art.300/2 raportat C.P.P. la art.160/b în C.P.P. cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică această măsură, prin încheiere motivată instanța dispune menținerea arestării preventive.
Inculpatul este cercetat așa cum rezultă din actele dosarului pentru comiterea unei infracțiuni de omor, faptă ce incorporează un grad sporit de pericol social datorită atingerii aduse celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală și anume viața omului.
Practica instanțelor naționale în evaluarea pericolului pentru ordinea publică ca cerință a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, este constantă în a raporta această noțiune la modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatului, consecințele pe care aceasta le-a produs în mediul social.
În același sens, este și practica CEDO care stabilește în nenumărate decizii de speță că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru a împiedica săvârșirea de noi fapte dacă circumstanțele cauzei și personalitatea acuzatului fac ca riscul comiterii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată ( Cauza Dumont-Maliverg Franței, hotărârea din 31 mai 2005).
Prin urmare, unul dintre criteriile esențiale ce stă la baza evaluării pericolului public ca cerință a arestării preventive este gravitatea infracțiunii comise, aspect ce se raportează în mod necesar la pericolul social al acesteia.
Toate aceste elemente este suficient să rezulte din date și indicii temeinice și nu din probe, date care să aibă puterea de a convinge un observator independent că este posibil ca persoana împotriva căreia se efectuează cercetări a comis fapta.
Așa cum reține și prima instanță, indiciile în sensul arătat rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul verbal de redarea convorbirilor interceptate și înregistrate conform autorizației nr.67/2008, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, constatările preliminare și raportul de necropsie medico-legală nr. 179/B/2008, concluziile testului poligraf, fișa de cazier judiciar.
În ceea ce privește existența în continuare a temeiurilor care să justifice detenția inculpatului, curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate, având în vedere rezonanța negativă a unei fapte extrem de grave, cum este omorul, și pericolul în sine pe care-l reprezintă pentru colectivitate, persoana celui care l-a comis.
În această etapă procesuală ce nu presupune examinarea probatoriilor în fond, sunt irelevante susținerile inculpatului privind vinovăția sau nevinovăția sa, iar testul poligraf reprezintă un indiciu cu valoare probantă, care poate fi avut în vedere, în analiza temeiniciei arestării preventive.
În concluzie, curtea apreciind că detenția inculpatului este o măsură ce se impune și pentru viitor, urmează să respingă recursul acestuia ținând seama de dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând hotărârea recurată ca legală și temeinică.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 mai 1983, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Teodora
dr. - - G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./16.12.2009.
Jud.fond: -
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Teodora
