Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 102/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 102/
Ședința publică din 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu G -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1989, în H, jud. V, -, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii nr. 57 din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației depusă la fila 5, dosar tribunal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin 7 din Codul d e procedură penală, apărătorul ales al recurentului inculpat ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Curtea, pune în vedere recurentului inculpat prevederile codului d e procedură penală cu privire la dreptul de a da sau nu o declarație, precum și faptul că, dacă nu va dori să dea o declarație, nu va fi sancționat.
Recurentul inculpat arată că, dorește să dea declarație.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată
că, nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că, a declarat recurs pentru un motiv precis. În acest sens reia pe scurt susținerile de la tribunal, printre care și aceea că, inculpatul se încadrează numai în parte în prevederile dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, respectiv că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani.
Susține că, recurentul inculpat era elev, nu are antecedente penale și nu este cunoscut în societate ca un tip agresiv sau bătăuș. Pericolul social concret este dat de gravitatea faptei și ecoul acesteia în societate.
Arată că, instanța de fond are dreptate până la un anumit punct. Dacă fapta era săvârșită cu intenție (dacă mergea în bar cu gândul să lovească pe partea vătămată) situația respectivă era de luat în seamă. Dar de fapt inculpatul a mers să se întâlnească cu un prieten, care a și indicat firul evenimentelor. Inculpatul ajungând în bar, s-a așezat la o masă, unde ulterior a fost înjunghiat.
Așa cum rezultă și din unele declarațiile de martori, rezultă că, în barul respectiv la un moment dat "au zburat cu scaune prin bar".
Inculpatul a fost implicat în acest scandal, fiind la locul și momentul nepotrivit, în mijlocul evenimentului, răfuiala fiind de fapt între două rivale, cearta începând cu câteva ore mai devreme, într-un.
Este adevărat că inculpatul face sport, dar este integrat în societate și nu trebuie îndepărtate circumstanțele personale ale acestuia.
Mai face referire și la faptul că, deși au fost audiați martori în cauză, nu a fost audiat niciunul dintre martorii indicați de inculpat.
Așa cum a spus și inculpatul, acesta regretă fapta săvârșită, faptă ce îi va schimba întregul parcurs al vieții sale într-un sens nu tocmai agreabil.
Trebuie avute în vedere de instanță toate circumstanțele inculpatului precum și dubiile care rezultă din declarațiile martorilor audiați până la acest moment.
Pentru toatele motivele arătate solicită admiterea recursului și luarea altei măsuri preventive a inculpatului. Inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, a recunoscut fapta dar instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că inculpatul a fost înjunghiat, pe la spate, el stând pe un scaun, liniștit la o masă.
Mai susține și că, față de inculpat se poate lua o altă măsură preventivă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Inculpatul a săvârșit două infracțiuni de omor, care într-adevăr au rămas numai la stadiul de tentativă. Mai mult decât atât, una din părțile vătămate, respectiv, este încă în comă. Consideră că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că, achiesează la concluziile apărătorului său, regretă fapta dar solicită judecarea sa în stare de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea nr.57 din 3.12.2009, Tribunalul Vâlceaaa dmis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 02.04.1989 în H, jud.V, domiciliat în com.Mihăești, sat, jud.V, CNP -, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 03 decembrie 2009 până la 31 decembrie 2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut în esență că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlceaa propus arestarea preventivă a inculpatului -, cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.174, art.175 lit.i Cod penal cu aplic.disp.art.33 lit.a Cod penal.
Se reține că în seara zilei de 23 noiembrie 2009 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu o la nivelul capului. De asemenea, inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate în mod repetat la nivelul brațului cu același obiect. a luat sfârșit numai atunci când inculpatul a realizat că a fost în eroare cu privire la persoana victimei. În aceleași împrejurări inculpatul a lovit-o și pe partea vătămată .
Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 de zile și care i-au pus viața în primejdie. Mai rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143, respectiv există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este acuzat. A considerat că propunerea formulată de parchet este fondată și în temeiul disp.art.148 lit.f Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 3 decembrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susținute oral se susține că faptele nu au fost săvârșite cu intenție. Un alt aspect se referă la circumstanțele personale, respectiv faptul că anterior a avut o bună comportare și regretat săvârșirea acestor fapte. În consecință, solicită înlăturarea măsurii arestării preventive și aplicarea unei alte măsuri de prevenție mai ușoară.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță care a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. În acest sens la dosarul cauzei există: procesele verbale de constatare la fața locului, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, corpul delict folosit de către inculpat și actele medicale cin care rezultă leziunile produse victimelor și consecințele acestor leziuni.
Totodată, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inclusiv condiția potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă condiție este demonstrată cu ansamblul probelor administrate până în prezent în cauză și rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Față de aceste aspecte lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să lezeze în mod grav relațiile și valorile sociale care formează ordinea publică.
Elementele de circumstanțiere personală ale inculpatului nu sunt suficient de relevante pentru a estompa pericolul pentru ordinea publică pe care-l reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual.
Măsura arestării preventive se justifică și în raport cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală în sensul că este adecvată atât apărării ordinii publice și a ordinii de drept dar și necesității de a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
În baza acestor argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1989, în H, jud. V, -, în prezent aflat în arestul V, împotriva încheierii nr. 57 din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Teodora
Dr.- - G -
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
2 ex./22.12.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Teodora
