Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 76
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și născut la data de 21 noiembrie 1987 în prezent aflat în Arestul IPJ B împotriva încheierii din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care a fost menținută starea de arest preventiv a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul aflat în stare de arest asistat de avocați și din cadrul Baroului B, în baza contractului de asistență juridică nr. 79/2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorii aleși au luat legătura cu inculpatul, menționând că nu au cereri de formulat și solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a i-a fost menținută starea de arest preventiv.
Precizează că în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului. Tribunalul Buzău nu a motivat încheierea din 20.01.2009 și nu a precizat temeiurile care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive.
Precizează că la instanța de fond a formulat cerere privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, cerere asupra căreia Tribunalul Buzău nu s-a pronunțat. Judecătorul fondului a preluat în motivarea încheierii infracțiunile menționate în propunerea de menținere a arestării preventive, omițând să constate că pentru unele dintre ele cauza fusese disjunsă iar pentru altele s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Cu privire la inculpat se mai reține la acest moment numai infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 1 la 5 ani închisoare.
Instanța de fond nu a constatat că o parte din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii.
Inculpatul a fost audiat și nu poate influența martorii din prezenta cauză, aceștia fiind ofițeri de poliție DIICOT
Precizează că actele întocmite de DIICOT B la data de 12.12.2008, au fost efectuate în grabă, la aceeași dată fiind audiat inculpatul, fiind pusă în mișcare acțiunea penală, întocmit rechizitoriul și tot la aceeași dată procurorul șef a verificat și vizat rechizitoriul. Inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare.
Mai arată că inculpatul este student la zi la două facultăți, efectuând cursuri de specializare pentru a putea administra societatea tatălui său, în acest sens fiind depuse acte la dosar.
Solicită admiterea recursului casarea încheierii pronunțată de instanța de fond și revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, dacă instanța nu va pronunța o atare soluție, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu trimiterea cauzei la Tribunalul Buzău, care nu s-a pronunțat asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat având cuvântul învederează instanței că susține aceleași concluzii ca și avocat.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul precizează că inculpatul împreună cu învinuitul au montat un dispozitiv de citire-copiere a cardurilor la un din municipiul B, fiind surprinși în flagrant de organele de poliție. Inculpatul a reușit să fugă de la locul faptei.
Inculpatul a fost prins în municipiul La efectuarea percheziției s-a găsit un telefon mobil cu care se filma momentul accesării -ului și al introducerii codului PIN. Să se aibă în vedere de instanța de recurs că inculpatul prezintă pericol social, a săvârșit fapta ziua și în loc public. Acesta a recunoscut comiterea faptei.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca legală și temeinică.
Avocat având cuvântul în replică arată că inculpatul a fost prins în flagrant pe o stradă situată mai departe de locul unde era -ul, așa cum rezultă din procesul verbal. De altfel, dispozitivul de filmare montat la nu a înregistrat prezența sa în zonă.
Recurentul inculpat având cuvântul arată că este student în anul III la Institutul Bancar Român, administrând și societatea tatălui său. Fiind arestat, nu s-a putut prezenta să susțină examenele la facultate. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, verificându-se din oficiu conform art.300 ind.1 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală, arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la 11 noiembrie 1987 în mun. T), deținut în Arestul B, s-a dispus menținerea măsurii, în continuare la judecata cauzei în primă instanță.
S-a motivat că față de împrejurările concrete în care au fost comise faptele imputate prin rechizitoriu, subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere pentru la luarea măsurii preventive, arestul impunându-se în vederea asigurării bunei desfășurării a procesului și împiedicării să îngreuneze cercetarea judecătorească, aflată în faza administrării probelor încuviințate.
Încheierea primei instanțe a fost recurată în termenul legal de inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aspectele de nelegalitate vizează pe de o parte nemotivarea temeiurilor care au determinat menținerea arestării, precum și nepronunțarea asupra cererii privind înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pe de altă parte, soluția este și netemeinică întrucât sesizarea instanței s-a efectuat numai pentru infracțiunea prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, sancționată cu închisoarea de până la 5 ani, iar pentru celelalte fapte pe care s-a bazat luarea măsurii, fie s-a dispus disjungerea, fie s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Ca urmare, neexistând temeiuri noi care să justifice continuarea deținerii, se impune revocarea arestării preventive cu atât mai mult cu cât inculpatul este student la două facultăți urmează cursuri de specializare pentru administrarea societății tatălui său și nu poate influența în vreun mod administrarea probelor, martorii având calitatea de organe de cercetare penală.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la tribunal pentru a soluționa cererea privind înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, precum și din oficiu în limitele art.385 ind.9 alin.2 și 3 și art.385 ind.6 alin.3 cod proc. penală, rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile procedurale ce reglementează verificarea arestării inculpatului în cursul judecății în primă instanță s-au interpretat legal.
Este știut că în raport de prevederile art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală în această fază procesuală măsura preventivă poate fi revocată la cerere sau din oficiu și după caz înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, exclusiv atunci când se constată că aceasta este nelegală în sensul art.140 din același cod sau nu mai subzistă temeiurile de fapt și de drept inițiale, ori nu există temeiuri noi care să justifice deținerea în continuare.
Recurentul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.60/D/P/2008 întocmit de - Biroul Teritorial Buzău la data de 13.12.2008 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 din Legea nr.365/2002, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Totodată, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.42 alin.1 și 3 și art.46 alin.3 din Legea nr.161/2003, completată, sancționate cu închisoarea de la 3 la 12 ani și respectiv 1 la 6 ani.
În sarcina acestuia, s-a reținut că la data de 18 noiembrie 2008 a fost prins în flagrant accesând fără drept un sistem informatic, prin încălcarea normelor de securitate a acestuia, actele materiale constând în concret în montarea la un bancomat aparținând băncii Transilvania, amplasat în municipiul B, str.-, jud. B, a unui dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor și a codului PIN, accesat.
De asemenea, ar fi deținut un dispozitiv menit să contribuie la săvârșirea infracțiunilor stabilite în sarcină, un program de cod de acces cu care era prevăzut respectivul dispozitiv, destinat aceluiași scop, precum și un alt dispozitiv care servește în final la falsificarea instrumentelor electronice de plată.
Prin același act procedural s-a disjuns cauza având ca obiect infracțiunile prev. de art.49 din Legea nr.161/2003, art.24 alin.1 și 2 și art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 pentru același inculpat, precum și pentru infracțiunile prev. de art.42 alin.1 și 3, art.46 alin.3 și art.49 din Legea nr.161/2003, art.25 din Legea nr.365/2002 și art.208 alin.4 rap. la art.209 alin.1 cod penal, în ce privește pe învinuitul, continuându-se efectuarea de cercetări penale separate de către aceeași unitate de parchet.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, ca primă instanță, sub nr-, acordându-se până în prezent două termene de judecată, timp în care s-a luat declarație recurentului, el menținându-și ultima poziție procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, respectiv aceea de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, instanța a dispus amânarea judecății la termenul din 17 februarie 2008, în vederea audierii celor cinci martori propuși în acuzare, din care într-adevăr trei sunt agenți de poliție, în funcție la B - Serviciul Personal.
Din materialul dosarului se confirmă susținerea acestuia, în sensul că punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă s-au dispus prin Ordonanța din 11 noiembrie 2008 și respectiv Încheierea nr.19 din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Buzău.
În fapt, s-a reținut că la data de 18 noiembrie 2008, împreună cu învinuitul și folosind un autoturism de serviciu, s-ar fi deplasat în municipiul B unde au montat un dispozitiv "gură de bancomat" într-un aparținând băncii Transilvania, situat pe b-dul - din B, acțiune întreruptă prin sesizarea lucrătorilor de poliție.
Actele materiale au fost încadrate de procuror în dispozițiile art.42 alin.2, art.50 rap. la art.49 din Legea nr.161/2003 și art.25 din Legea nr.365/2002, pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, 2 la 7 ani, 1,6 ani la 6 ani și 6 luni la 5 ani și constatate ca temeiuri de drept de către judecător, apreciindu-se că se află în situația prev. de art.148 lit.f cod proc. penală, faptele fiind sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
O atare stare de fapt nu afectează legalitatea măsurii preventive la acest moment procesual, atâta timp cât finalizându-se urmărirea penală, în prezența avocatului ales, inculpatul a luat cunoștință de întreg materialul dosarului, schimbarea încadrării juridice a activității infracționale rezultată din probele administrate, de punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru faptele descrise în rechizitoriu, nefăcându-se obiecțiuni și nesolicitându-se completarea acestora.
Mai mult, în raport de noua situație juridică, conform art.160 rap. la art.300 ind. 1 cod proc. penală, odată cu sesizarea instanței de judecată prin adresă separată organele de urmărire penală au solicitat și menținerea stării de arest.
Încheierea de confirmare a măsurii preventive, dată în camera de consiliu din 15 decembrie 2008, în dosarul nr-, a rămas definitivă, legalitatea și temeinicia acesteia intrând sub autoritatea de lucru judecat prin decizia nr.1001 din 19 decembrie 2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, care a respins ca nefondat recursul exercitat de inculpat.
Astfel cum s-a expus, deși a fost prins în flagrant în apropierea locului faptei, recunoscând în primele declarații scopul deplasării din B în municipiul B, modalitatea procurării dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor și codului PIN accesat la, inclusiv participarea învinuitului, după prezentarea avocatului ales, inculpatul a retractat împrejurările relatate, înțelegând să pledeze nevinovat.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesele verbale conținând constatările infracțiunii flagrante, percheziției domiciliare și informatice, verificarea agendelor telefonice, citirea cardurilor depistate rapoartele tehnico-științifice, declarațiile învinuitului și ale celor cinci martori propuși pe situația de fapt, susțin presupunerea rezonabilă a existenței unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 cod proc. penală, că în cursul lunii noiembrie 2008 recurentul ar fi deținut un dispozitiv prevăzut cu program de cod acces, precum și unul care servește la falsificarea instrumentelor electronice de plată, cumpărate de la o persoană cu preocupări similare.
Rezultă, de asemenea, că în acest scop, folosind un autoturism și împreună cu învinuitul, la 18 noiembrie 2008 s-ar fi deplasat în municipiul B, unde conjugându-și acțiunile ar fi montat dispozitivul de citire a benzii magnetice a cardurilor și a codului PIN accesat la -ul aparținând băncii Transilvania, pentru obținerea fără drept a datelor de identificare a titularilor, în vederea efectuării de operațiuni financiare, protejate prin sisteme informatice securizate, modalitate aptă procesului de fraudare bancară.
Atari fapte, în concret, prezintă un grad de pericol social ridicat pentru ordinea publică, atât prin modalitatea de operare asupra sistemului de protecție a instrumentelor de plată electronică în sistemul, acțiunea de grup desfășurată prin deplasarea din municipiul B într-un alt județ și folosindu-se un autoturism înmatriculat pe numele unei persoane juridice dintr-o altă regiune a țării, toate în contextul escaladării criminalității informatice, protejate prin Titlul III din Legea nr.161/2003 și respectiv Legea nr.365/2002, inclusiv pe raza municipiului
Inculpatul este în eroare când afirmă că situația de fapt s-ar fi schimbat după trimiterea în judecată, întrucât a fost audiat în ședință publică, menținându-și declarațiile date în ultima fază a urmăririi penale.
O atare activitate infracțională și conduită oscilantă adoptată în contextul constatării unor acțiuni flagrante, într-adevăr impune continuarea privării de libertate chiar dacă trei din martorii ce urmează a fi audiați sunt agenți de poliție și de principiu nu ar putea fi influențați în stabilirea situației de fapt.
manifestată prin comiterea unor fapte de gravitate sporită, nominalizate ca atare și în Legea nr.78/2000, în timpul zilei, într-o zonă cu trafic intens pietonal și într-un oraș recunoscut pentru încălcarea legilor speciale de către tineri dotați intelectual și formați sau în curs de perfecționare universitară (informatică sau bancară), necesită fermitate de excepție din partea instanțelor judecătorești.
Față de cele ce preced, neîntrunindu-se condițiile cumulativ cerute de art.139 comb. cu art.160 ind.b) alin.2 cod proc. penală pentru revocarea arestării și nici garanțiile înscrise sub art.145 ind.1 și respectiv art.145 cod proc. penală ce permit înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, justificat prima instanță a concluzionat că subzistă în continuare temeiurile pentru deținerea recurentului, la judecata cauzei în fond.
De altfel, liber fiind și în contextul acelorași performanțe intelective există chiar riscul reluării activității infracționale, inclusiv a legăturilor cu alți membrii ai grupurilor respective, conștient fiind asupra cumulului juridic al tragerii la răspundere penală conform art.33 cod penal.
Circumstanțele personale invocate pot servi eventual drept criterii de individualizare a pedepsei în situația în care în final s-ar stabili existența faptelor și vinovăției.
Prin urmare, motivele principale de reformare invocate prin calea de atac exercitată nu sunt întemeiate, respingându-se ca atare.
Nici motivul subsidiar de recurs nu este fondat.
Din considerentele încheierii atacate se constată că la termenul din 20 ianuarie 2009 verificarea arestării preventive a inculpatul s-a efectuat din oficiu și nu la cererea expresă a apărării, înlocuirea acesteia cu una din măsurile prev. de art.145 ind.1 și respectiv art.145 cod proc. penală, constituind o apărare reiterată în cadrul concluziilor puse în dezbateri, ca și la examinarea conform art.300 ind.1 din același cod.
Așa fiind, menținerea stării de deținere cu trimitere la considerentele rechizitoriului și motivația oportunității asigurării normalei desfășurări a cercetării judecătorești - deci o pronunțare implicită asupra susținerilor avocaților aleși - nu poate afecta legalitatea încheierii atacate, în sensul dispozițiilor art.385 ind.9 alin.1 pct.10 cod proc. penală pentru a se dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect conf. art.385 ind. 15 pct.1 lit.c) din același cod.
O atare dispoziție a instanței fiind supusă verificării în dublu grad de jurisdicție, motivarea chiar succintă asigură efectuarea controlului jurisdicțional, complinindu-se prin considerentele prezentei decizii, atâta timp cât soluția adoptată de tribunal s-a apreciat ca legală și temeinică.
Concluzionând, încheierea atacată este legală și conformă legii iar recursul declarat se va respinge ca nefondat, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b) cod proc. penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Pentru judecător aflat în Pentru judecător aflat în
Semnează președintele instanței semnează președintele instanței
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
4 ex./02 februarie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
