Falsul privind identitatea (art. 293 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 75
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 200/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 223/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe inculpatul.
Prin sentința penală nr. 223/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod proc. penală coroborat cu art. 181Cod penal a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 12.06.1957 în, județul D, domiciliat în comuna, județul D, CNP - pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 293 al. 1 Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 rap. la art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri prealabile de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 200/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Critica reprezentantului parchetului se referă la greșita achitare a inculpatului la instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații. Acesta a comis o faptă ce prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni, anume și-a asumat identitatea fratelui său, pentru a nu fi sancționat contravențional.
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Concluzii de admitere a recursului, casare a hotărârilor și pe fond condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.223 din 12 mai 2008, Judecătoria Târgoviștea achitat în baza art.11 alin.1 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 cod proc. penală coroborat cu art.18 ind.1 cod penal, pe inculpatul, fiul lui și, născut la 12.06.1957 în, jud. D, cu același domiciliu, CNP -, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art.293 alin.1 cod penal.
În baza art.18 ind.1 alin.3 rap. la art.91 cod penal, s-a aplicat inculpatului 300 lei amendă administrativă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.293 alin1. cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, întrucât la data de 13.02.2006, fiind depistat de organele de poliție că a comis în B acte prin care a adus atingere ordinii și liniștii publice a afirmat în mod nereal că se numește, indicând numele și datele de stare civilă ale fratelui său și a contrafăcut semnătura acestuia în cuprinsul procesului verbal prin care a fost sancționat contravențional.
Instanța a mai reținut că la data de 9.06.2006 numitul a formulat plângere la Postul de Poliție, prin care a contestat procesul verbal de contravenție care i-a fost comunicat la domiciliul său, arătând că nu este el autorul acestei contravenții și nu a fost prezent în B la data de 13.02.2006 când se pretinde că ar fi comis contravenția.
În urma investigațiilor efectuate, s-a stabilit într-adevăr, că la data de 13.02.2006 inculpatul aflându-se în Gara de Nord din B împreună cu alte persoane a comis fapte de natură contravențională și fiind sancționat contravențional de către lucrătorii din cadrul Poliției Comunitare, a declarat în fals organelor de poliție că se numește, indicând datele de stare civilă ale acestuia și contrafăcând semnătura fratelui său în procesul verbal de contravenție.
Instanța a reținut că fapta inculpatului de a se prezenta în fața agenților din cadrul Poliției Comunitare sub o identitate falsă, cu scopul de a nu fi sancționat contravențional, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.293 alin.1 cod penal, dar față de modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, aceasta nu reliefează pericolul social al unei infracțiuni, întrucât datele de stare civilă declarate aparțin fratelui său care nu a suferit nici o pagubă ca urmare a acestei infracțiuni. Se mai arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, instanța apreciind că prin această faptă s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât nu poate fi atrasă răspunderea penală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist.
Prin decizia penală nr.200 din 7.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul parchetului, cu motivarea că deși inculpatul este fără ocupație și recidivist, prezentarea sub o altă identitate comisă la data de 13.02.2006 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, soluția instanței de fond de achitare a inculpatului în temeiul art.10 lit.b ind.1 rap. la art.18 ind.1 cod penal, fiind legală.
De asemenea, s-a mai argumentat că existența antecedentelor penale nu exclude aprecierea asupra inexistenței gradului de pericol social al faptei ca infracțiune.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs împotriva ambelor hotărâri, reiterând criticile formulate în apel, referitor la greșita achitare a inculpatului, susținându-se că instanțele au interpretat eronat dispozițiile art.18 ind.1 cod penal, întrucât fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece prin atribuirea unei alte identități, cea a fratelui său, i-a pricinuit acestuia o pagubă prin sancționarea contravențională aplicată.
Se mai susține că nu s-a ținut seama de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, de faptul că acesta locuiește fără forme legale în B, duce un trai parazitar, înnoptează în special în Gara de Nord și se implică în scandaluri care ating ordinea și liniștea publică, elemente care determină pericolul social al infracțiunii deduse judecății.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.293 alin.1 cod penal.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, în limitele art.385 ind.9 alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art.18 ind.1 alin.1 cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prev. de ar.293 alin.1 cod penal, reținându-se că la data de 13.02.2006, aflându-se în incinta - de Nord din Bas ăvârșit o faptă de natură contravențională și fiind legitimat de către organele de poliție și-a declinat numele și datele de stare civilă ale fratelui său și a contrafăcut semnătura acestuia pe procesul verbal de contravenție încheiat.
În speță, din actele dosarului rezultă într-adevăr că inculpatul la data de 13.02.2006 s-a prezentat organelor de poliție sub o identitate falsă, respectiv cu numele fratelui său, fără să producă vreo dovadă în acest sens, acțiunea sa limitându-se la susținerea verbală a identității false.
Or, identitatea trebuie dovedită cu înscrisuri - buletin, carte de identitate, pașaport, întrucât nimeni nu poate fi crezut pe cuvânt, însă lucrătorii de poliție deși aveau obligația să verifice datele de identitate pe care inculpatul și le-a declinat verbal nu au întreprins nici o acțiune în acest sens, întocmind procesul verbal de contravenție numai pe baza afirmațiilor inculpatului.
Prin modalitatea de comitere și prin conținutul concret al faptei, ținându-se seama și de faptul că organele de poliție au procedat la încheierea procesului verbal de contravenție fără a efectua nici un demers pentru a verifica dacă datele prezentate de inculpat corespund realității și că acțiunea inculpatului s-a limitat doar la susținerea verbală a identității false, Curtea consideră că fapta inculpatului de a se prezenta cu numele fratelui său este lipsită în mod vădit de importanță, valorilor sociale ocrotite de lege, li s-au adus o atingere minimă și în mod corect instanțele de fond și apel au apreciat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Existența stării de recidivă a inculpatului nu exclude aplicarea dispozițiilor art.18 ind.1 cod penal, deoarece gradul de pericol social al unei infracțiuni este determinat nu numai de persoana inculpatului ci, și de modalitățile concrete de comitere a faptei, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, ori în speță, fapta comisă nu a avut nici o consecință asupra persoanei fratelui său.
Împrejurarea că în prezent inculpatul locuiește fără forme legale în B și înnoptează pe la diferite persoane și chiar în Gara de Nord, nu reprezintă elemente definitorii care să atragă gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății, întrucât îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale unei infracțiuni trebuie să se analizeze pentru fiecare faptă în parte.
Așa fiind, în raport de cele arătate, Curtea consideră că cele două instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.b ind.1 cod proc. penală și art.18 ind.1 cod penal, când au apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și în consecință hotărârile recurate fiind legale și temeinice, recursul declarat se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.385 ind.15 pct.1 lit.b cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 200/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 223/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, privind pe intimatul inculpat, domiciliat în comuna,-, județul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
2 ex./10.02.2009
Dosar apel nr- Trib. D
Judec. apel Gheorghe D./
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
