Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 763/
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei, emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului. Solicită a se constata că nu sunt date care să justifice temerea că inculpatul va săvârși altă infracțiune sau că va zădărnicii aflarea adevărului. Probatoriul pe baza căruia se bazează respingerea cererii sunt doar constatările realizate cu ocazia prinderii în flagrant. Solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nu pot constitui argumente pentru respingerea cererii. Trebuie verificate condițiile art. 1602alin. 2 cod pr. penală și raportat la aceste cerințe, nu poate exista această stare de pericol. Invocă 3 hotărâri ale care stabilesc că, starea de arest este una de excepție.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului. Apreciază că, tribunalul, in mod greșit a reținut în hotărâre că ar trebui analizate subzistența indicilor temeinici că a săvârșit infracțiunea. Trebuiau avute în vedere și dispozițiile art. 136 cod pr. penală. Nu există nici un element care să conducă la altă concluzie, astfel că, se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar. Justiția nu se poate realiza pentru a satisface anumite necesități ale opiniei publice.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică. Având în vedere gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, scopul urmărit de acesta, funcția pe care o avea inculpatul la data săvârșirii faptei și faptul că nu au apărut elemente noi care să justifice admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, solicită să se constate că, instanța de fond, în mod corect a analizat și a respins cererea formulată de inculpat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și achiesează la concluziile apărătorilor săi. Se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 18 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 1608Cod procedură penală raportat la art. 1606și art. 1602alin 1 Cod procedură penală, a constatat admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 1608aalin 6 Cod procedură penală, a respins ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 23.10.1962.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la admisibilitatea cererii, s-a constatat că sunt întrunite condițiile de fond și de formă pentru ca cererea de liberare provizorie să fie analizată sub aspectul temeiniciei, respectiv cererea cuprinde mențiunile prevăzute de art. 1606Cod procedură penală, inculpatul și-a însușit-o, cunoaște condițiile revocării acesteia, și de asemenea infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este prevăzută de lege cu închisoare ce nu depășește 18 ani.
In consecință, tribunalul constată admisibilitatea cererii, urmând aoa naliza pe fond, sub aspectul temeiniciei.
Având in vedere ca instituția liberării provizorii este înscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, tribunalul retine ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevăzut de art. 136 cod pr penala (Dispoziții generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune", formulare care, de asemenea, impune instanței sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstanțele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevăzut la art. 136 cod pr penala.
In același timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la îndeplinirea căruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a săvârșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovăției sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala.
Raportat la cauza de față, tribunalul apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, în raport de gravitatea pericolului pentru ordinea publică resimțit de cetățeni, în condițiile în care ar constata că persoane trimise în judecată pentru infracțiuni de corupție sunt lăsate în libertate, ceea ce ar crea percepția că organele judiciare nu aplică măsuri eficiente care să conducă la descurajarea acestui fenomen infracțional, mai ales în cadrul instituțiilor publice.
Se impune în continuare, în acest stadiu procesual, continuarea cercetării judecătorești cu luarea măsurilor procesuale adecvate asigurării celerității soluționării cauzei și aflării adevărului în cauză, una din aceste măsuri fiind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În cauză inculpatul a mai formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar soluționată la data de 19 noiembrie 2009 în sensul respingerii, verificată și de instanța de recurs, situația procesuală nefiind modificată esențial de la acel moment, în condițiile în care s-a administrat doar proba cu audierea inculpatului, care și-a formulat apărarea în mod similar cu cea din cursul urmăririi penale.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 22.12.2009 și sunt cuprinse în practicaua acestei decizii, neimpunându-se reiterarea acestora.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpatul nu este fondat, pentru următoarele:
Prin încheierea nr.113/14.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Constanța, s-a dispus, în temeiul prev. de art.148 lit.f) cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.6 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 Cod penal, prin aceea că în în ziua de 09.10.09, în calitate de director adjunct al Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, a pretins de la denunțătorul suma de 2500 lei pe care a și primit-o la data de 13.10.09 pentru a interveni pe lângă inspectorul căruia îi va fi repartizată sesizarea în legătură cu încălcarea dispozițiilor legale privind raporturile de muncă de către societatea comercială angajatoare reprezentată de acesta spre soluționare, pentru ca măsurile ce s-ar putea lua să fie favorabile.
Potrivit art.1604cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602alin.(1) și (2), respectiv în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și în cazul în care nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, în cauză, legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunea imputată inculpatului, dar față de gravitatea acuzației-faptă de corupție, de reacția comunității față de aceasta încă puternic negativă având în vedere perioada scurtă de detenție, precum și de faptul că cercetarea judecătorească nu a început, este justificată temerea la acest moment că inculpatul poate încerca să zădărnicească aflarea adevărului considerente pentru care cererea de liberare provizorie este neîntemeiată.
Pe de altă parte, Curtea constată că în mod corect instnața de fond a reținut că din interpretarea prev. art. 1602Cod procedură penală rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului; regula de interpretare,per a contrario" nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului, aceasta concluzie rezultând din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala.
A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune", formulare care, de asemenea, impune instantei sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstantele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevazut la art. 136 cod pr penala.
In ce priveste sensul sintagmei,buna desfasurare a procesului penal", cata vreme printre masurile preventive se regaseste si arestarea preventiva, iar institutia acesteia cuprinde unele scopuri specifice deduse din art. 146 alin 1 si art. 148 cod pr penala, rezulta ca acestea sunt incluse in scopul general de,buna desfasurare a procesului penal"
In acelasi timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la indeplinirea caruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Fapta de care este acuzat inculpatul, față de acesta existând presupunerea rezonabilă de comitere a unei infracțiuni grave în special prin calitatea și prin funcția sa de conducere și de control pe care o exercita în cadrul unei instituții publice importante - element care determină rezonanța socială puternic negativă a faptei sale și reacția particulară a opiniei publice într-o perioada caracterizată de diminuarea încrederii cetățenilor în instituțiile publice, de reacția comunității față de aceasta încă puternic negativă relevă un pericol concret pentru ordinea publică, care este într-o măsură semnificativă, în așa fel încât să înfrângă facultatea inculpatului de a fi liberat provizoriu,
În concluzie, Curtea apreciază că liberarea provizorie a inculpatului nu este aptă pentru a asigura scopul procesului penal, prevenirea săvârșirii de noi fapte, estomparea pericolului concret pentru ordinea publică, fiind necesară menținerea în continuare a arestării preventive pentru continuarea cu celeritate a procesului penal, administrarea probelor necesare lămuririi cauzei fără pericolul denaturării acestuia.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii recurate, recursul este nefondat și, în temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.(2) cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond: TV.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./28.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Dan Iulian Năstase, Viorica
