Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.767
Ședința publică de la 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
- - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Moleanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat oficiu pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, judecarea în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în subsidiar, solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece hotărârea atacată este legală și temeinică, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta a fost condamnat în primă instanță.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt menționează că este arestat de 5 luni și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 21 iulie 2009, Tribunalul Mehedinți, în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod pr.penală, a menținut în continuare măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A - fiul lui și, născut la 16 mai 1988, în C, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.121 din 9 iunie 2009, Judecătoria Strehaiaa condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv și s-a menținut starea de arest.
În fapt, s-a reținut că la data de 3 martie 2009, inculpatul a venit în orașul S împreună cu, și cu autoturismul condus de martorul, pentru ca numitul să recupereze o anumită sumă de bani. Pe drum au văzut-o pe partea vătămată, iar inculpatul i-a cerut șoferului să oprească mașina, s-a îndreptat către partea vătămată și prin exercitarea de violență smulgere, i-a sustras salba cu 5 monede mici din aur, o monedă mare din aur și o cruciuliță din aur, în cantitate totală de 50 grame.
Față de această stare de fapt, s-a apreciat că fapta inculpatului de a sustrage prin violență salba cu 5 monede de aur, o monedă mare de aur și o cruciuliță de aur, în cantitate de 50 grame, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia și inculpatul.
Având în vedere că apelantul inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, s-a procedat conform art.3002rap.la art.160 Cod pr.penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, s-a apreciat că în prezent subzistă temeiul prev.de art.148 lit.f Cod pr.penală, fiind îndeplinite ambele condiții cumulative prevăzute de textul de lege, întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Cât privește cea de-a doua condiție, s-a reținut că în raport de infracțiunea pentru care a fost condamnat - tâlhărie, de modalitatea concretă în care a acționat - în loc public, acesta a smuls o salbă cu de la gâtul unei persoane de sex feminin, de urmările produse, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate al celor ce trăiesc în comunitatea unde se află partea vătămată.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că prin nr.111/2005 a Tribunalului Dolj, acesta a fost condamnat în timpul minorității tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, astfel că a perseverat în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni antisociale.
De asemenea, s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului nu a depășit un caracter rezonabil fiind respectate exigențele art.5 paragraful 3 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, apreciind că poate fi judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
În mod legal, prima instanță a apreciat că nu au dispărut temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, întrucât Codul d e procedură penală condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și implicit menținerea acesteia de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prev.de art.148 Cod pr.penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 lit.c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acestuia.
Întrucât recurentul inculpat în apărare a făcut referire la lipsa pericolului pentru ordinea publică, rezultând din atitudinea sinceră, menționăm, așa cum am arătat mai sus, că luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, întrucât din simplul fapt al definirii expresiei de indicii temeinice, rezultă în mod neîndoielnic, că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există deci indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinse în mod necesar, presupunerea că cel față de care se efectuează cercetarea judecătorească a săvârșit faptele pentru care este cercetat (în cauză se apreciază că probele administrate până în prezent pot fi considerate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul din prezenta cauză a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată).
În cauză nici termenul rezonabil și durata măsurii arestării preventive nu au fost depășite, întrucât o astfel de apreciere se face în raport de complexitatea cauzei, comportamentul părților, numărul inculpaților și al martorilor, dificultatea problemelor de drept și de fapt care trebuie soluționate.
Așadar, se apreciază că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art.143 și 148 Cod pr.penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acesta este bănuit a fi săvârșit infracțiuni deosebit de grave.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A, împotriva încheierii din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 27 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
NM.
PS/28.07.2009
27 iulie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 130 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Oana Ghiță, Ecaterina Moleanu
