Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.769
Ședința publică de la 27 iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
- - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Moleanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât părțile vătămate și-au schimbat depozițiile, inculpatul nu a încercat să influențeze martorii, așa cum s-a reținut, acesta nu are antecedente penale, astfel că poate fi judecat și în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, părțile vătămate fiind minore.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 14 iulie 2009, Tribunalul O l t, în baza art.3002rap.la art.160balin.3 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 1 noiembrie 1984, în O, cu același domiciliu în strada - - -M2.B.3.16, județul O și a dispus menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport cu actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea din Camera de Consiliu nr.7 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- se mențin, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.b și C.P.P. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, a unor martori, fiind dovedită și condiția pericolului concret pentru ordinea publică, prin certitudinea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
S-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat si nici nu s-au schimbat, neexistând nicio probă în acest sens, criteriile avute în vedere, respectiv cele prev.de art.136 alin.8 și C.P.P. anume gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul membrilor societății civile, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat - persoanele audiate în cauză confirmând faptul că inculpatul le obliga prin amenințări și prin folosirea violenței pe minorele, și să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex opus, care erau clienți aduși de acesta, iar sumele de bani obținute de persoanele vătămate erau însușite de inculpat. Tinerele obligate să practice prostituția au susținut că în repetate rânduri, inculpatul a înregistrat cu telefonul mobil momentul în care se întrețineau acele raporturi sexuale, imaginile obținute fiind transferate într-un calculator deținut la domiciliul său, ulterior minorele fiind șantajate în sensul că imaginile respective vor fi postate de inculpat pe diferite site-uri în situația în care vor refuza să mai întrețină raporturi sexuale.
În raport cu toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru menținerea măsurii arestării preventive există indicii temeinice, așa cum prev. de art.681în C.P.P. sensul că "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta".
Astfel, din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând un pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile săvârșite.
S-a apreciat că susținerea inculpatului în sensul că starea de arest preventiv ar conduce la agravarea stării sale de sănătate, având în vedere faptul că suferă de o boală gravă, respectiv aplazie medulară ce necesită tratament periodic, este neîntemeiată, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art.139 ind.1 C.P.P. în situația în care se constată pe baza actelor medicale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, Administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În cauză s-a apreciat că sunt realizate cerințele cele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile persoanelor minore traficate de către inculpat, dar și declarațiile persoanelor care au participat la întreținerea de raporturi sexuale cu minorele respective, dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, atitudinea acestuia de nerecunoaștere, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată, de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv întrucât el poate fi judecat și în stare de libertate, în condițiile în care părțile vătămate și-au schimbat declarațiile, iar acesta nu a încercat influențarea lor, arătând că este infractor primar.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege se constată că este legală și temeinică în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2002, pornografie infantilă prev.de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 și deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informativ prev.de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.33 Cod penal.
În mod legal, prima instanță a apreciat că nu au dispărut temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, întrucât Codul d e procedură penală condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și implicit menținerea acesteia de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond, respectiv să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prev.de art.148 Cod pr.penală, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 lit.c din CEDO, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acestuia.
Întrucât recurentul inculpat în apărare a făcut referire la lipsa probelor care să susțină vinovăția sa rezultând din faptul că părțile vătămate și-au schimbat declarațiile pe parcursul procesului penal, menționăm, așa cum am arătat mai sus, luarea și menținerea măsurii arestării preventive este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar motiva o condamnare, întrucât din simplul fapt al definirii expresiei de indicii temeinice, rezultă în mod neîndoielnic, că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise datele existente în cauză. Există deci indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinse în mod necesar, presupunerea că cel față de care se efectuează cercetarea judecătorească a săvârșit faptele pentru care este cercetat (în cauză se apreciază că probele administrate până în prezent pot fi considerate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul din prezenta cauză a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată).
Ca urmare, susținerile inculpatului nu justifică soluția invocată de către acesta, aspectele invocate neputând fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței de fond ca pe baza probelor să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
În cauză nici termenul rezonabil și durata măsurii arestării preventive nu au fost depășite, întrucât o astfel de apreciere se face în raport de complexitatea cauzei, comportamentul părților, numărul inculpaților și al martorilor, dificultatea problemelor de drept și de fapt care trebuie soluționate.
Așadar, se apreciază că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art.143 și 148 Cod pr.penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acesta este bănuit a fi săvârșit infracțiuni deosebit de grave.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 27 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
Gh.
PS/28.07.2009
27 iulie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice O va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Oana Ghiță, Ecaterina Moleanu
