Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1214/2009)
DECIZIE PENALĂ NR.767R
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul G, împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/25 mai 2009, atașată la fila 9/ dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Solicită ca la pronunțarea soluției să se aibă în vedere și datele care caracterizează persoana inculpatului, respectiv împrejurarea că inculpatul anterior săvârșirii faptei pentru care este cercetat avea un loc de muncă stabil și obținea venituri în mod licit.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială și impun în continuare privare de libertate a inculpatului.
Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice, care conduc la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a faptei, gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest, printre alții, și a inculpatului.
Pentru se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, nr. 1202/D/P/2008, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, și inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b și art.4 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, inculpatul, în zilele de 30.09.2008 și 01.10.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut colaboratorului nume de cod, 4 doze cu heroină încasând suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea drogurilor și a deținut heroină, fără drept, în scopul consumului propriu.
Prin încheierea din Camera de Consiliu a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13.11.2008 până la data de 11.12.2008, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat au fost respectate toate dispozițiile legale în materie și că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, cât și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în rechizitoriu ca fiind comise de inculpat, modalitatea concretă în care se reține că acesta a acționat, ce denotă o planificare minuțioasă a activității infracționale, precum și circumstanțele lui personale, inculpatul fiind recidivist.
Față de considerentele expuse mai sus, constatând că temeiurile arestării inițiale impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, criticând încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând punerea sa în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului G este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul G a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele trafic de droguri de mare risc și deținere în vederea consumului de droguri de mare risc.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului G, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infr. prev. de art.2 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, ambele fapte fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise(multiple acte materiale, categoria drogurilor) cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului (recidivist), care nu au fost de natură a convinge instanța că, lăsat în libertate, nu va relua activitatea infracțională.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză, și anume în zilele de 30.09.2008 și 01.10.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a vândut colaboratorului nume de cod, 4 doze cu heroină încasând suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea drogurilor și a deținut heroină, fără drept, în scopul consumului propriu.
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului G care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni, împrejurări ce îndrituiesc Curtea să aprecieze că se impune menținerea stării de privare de libertate a acestuia.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului G și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-03.06.2009/Dact.EA-08.06.09/2ex
-.-Jud.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Viorica Costiniu
