Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1190/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 765R
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpații, și,împotriva încheierii de ședință din 30.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/25.05.2009, atașată la fila 17/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurenții-inculpați precizează că sunt de acord să fie asistați de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru prezentarea apărătorilor aleși.
De asemenea, inculpații și precizează că înțeleg să își mențină recursurile formulate.
Curteapune în discuție admisibilitatea recursurilor declarate de către inculpații și.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca inadmisibile, a recursurilor declarate de către inculpații și.
Apărătorul recurenților-inculpați, și,având cuvântul, apreciază că sunt inadmisibile recursurile declarate către inculpații și
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților-inculpați, și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea acestora de libertate.
Pentru aceste considerente, apreciază că cercetarea judecătorească poate continua și cu inculpații în stare de libertate, întrucât lăsarea în libertate a acestora nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Se apreciază nu numai că subzistă în continuarea temeiurile care au determinat arestarea inițială, dar și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, fiind în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. întrucât există suficiente probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen.
În plus, instanța de fond a avut în vedere și datele care caracterizează persoanele inculpaților, aceștia fiind cunoscuți cu antecedente penale.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate întrucât el nu este recidivist ci este infractor primar.
Recurenta-inculpată, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, întrucât are o minoră în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- în baza art. 300/2 proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpații, și și s-a menținut starea de arest a acestora. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 rap. la art. 681proc.pen. și ale art. 148 lit. f proc.pen. Pentru a aprecia ca îndeplinită această din urmă condiție, Tribunalul a remarcat mai întâi gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, (în cazul inculpaților lancu, și fiind reținută în concurs real și infracțiunea prevăzută de art. 4 al. 1 și 2 din legea nr. 143/2000), iar în cazul inculpaților și infracțiunea de folosire a minorilor în săvârșirea traficului de droguri de mare risc prevăzută de art. 14 lit.d din legea nr. 143/2000, reflectată în limitele de pedeapsă stabilite de legea specială.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, șisolicitând cercetarea lor în stare de libertate, întrucât lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursurilor, Curtea, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea recursurilor promovate de inculpații și.
Deliberând asupra excepției Curtea constată că cei doi inculpați au mai exercitat recurs împotriva încheierii recurate și în prezenta cauză, respectiv încheierea de ședință din data 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-, recursuri ce au fost soluționate prin deciziile penale 715/13.05.2009 și 704/11.05.2009 pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a II a Penală. În raport de această împrejurare Curtea constată că un nou recurs exercitat împotriva aceleiași încheieri este inadmisibil, soluția instanței de fond cu privire la cei doi inculpați fiind definitivă.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Astfel în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or, se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor (forma continuată a acestora, amploarea activității infracționale). Pe de altă parte ordinea publică trebuie înțeleasă și ca o reacție a cetățenilor la săvârșirea faptelor de o anumită gravitate. Instanța de recurs reține că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. Aceasta este și situația în speță, faptele de genul celor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată cunosc o amploarea fără precedent și au urmări nefaste asupra sănătății publice, în special asupra tinerilor, societatea resimțind astfel nevoia unei reacții imediate și eficiente în sensul restabilirii relațiilor sociale lezate prin faptele penale.
De asemenea, nici circumstanțele lor personale nu le sunt favorabile, în condițiile în care dovedesc perseverență infracțională, faptele din prezenta cauză fiind comise în stare de recidivă.
Totodată Curtea constată că probatoriu administrat până în acest stadiul procesual nu este de natură a infirma concluzia îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143.proc.pen. rap. la art. 681pr.pen.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați pentru buna desfășurarea a procesului penal, în acest stadiu procesual o altă măsură preventivă nefiind suficientă.
Pentru motivele arătate, urmează a respinge ca inadmisibile recursurile formulate de inculpații și și ca nefondate recursurile formulate de inculpații, Și împotriva aceleași încheieri de ședință. În baza art.192 Cod procedură penală îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 30.04.2009 a Tribunalului București Secția I Penală și ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva aceleași încheieri de ședință.
Obligă fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.LR-30.06.2009
Dact.EA-04.06.2009/2ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Viorica Costiniu
