Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1211/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.784/
Ședința publică de la 26 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Viorica
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată în stare de arest, asistat de avocat din oficiu - împuternicire avocațială nr.-/22.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta inculpată, întrebată fiind, arată că este de acord a fi asistată de avocat din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală. Consideră că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive în ceea ce o privește inculpată. Solicită a se avea în vedere jurisprudența europeană, conform căreia măsura arestării preventive este o măsură excepțională. Arată că inculpata are 5 copii din care 4 minori, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Menționează că măsura arestării preventive nu trebuie să devină o executare a unei pedepse care nu s-a aplicat încă, prin depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.6 alin.2 din Convenția europeană a drepturilor omului, motive pentru care solicită a se dispune revocarea măsurii preventive în ceea ce o privește pe inculpată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că încheierea de ședință din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală este legală și temeinicia în ceea ce privește constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Solicită a fi avute în vedere natura infracțiunii pentru care este cercetată inculpata, cantitatea de droguri, precum și circumstanțele personale ale acesteia, faptul că deși a fost pusă în libertate la data de 30.12.2008, fiind arestată pentru infracțiunea de trafic de droguri, în decurs de o lună a fost arestată din nou pentru o altă infracțiune de trafic droguri în cantitate de 1784,6 gr. heroină.
Concluzionând, apreciază că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, motiv pentru care în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea cererii e recurs la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-au respins cererile privind înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații, și.
În baza art.300/1 alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților mai sus arătați și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat, nalizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1 și 3.C.P.P. raportate la art. 148 lit f, C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul art.143 din C.P.P. care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, reținându-se în acest sens următoare mijloace de probă: declarații inculpați, declarații martori, autorizații de percheziție, procese-verbale de flagrant, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât si din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Față de susținerile apărătorului ales al inculpatului, respectiv că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil, analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tomasi vs. Franța).
Față de cele ce preced, s-a constatat că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura ce este luată și menținută cu respectarea în cauză a dispoz. art. 143.p Cod Penal, art. 146.C.P.P. respectiv art. 148 lit f apreciindu C.P.P.-se corect criteriile prev. de art. 136.C.P.P. și indiciile existente, ce formează presupunerea că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a susținut că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, față de jurisprudența europeană, conform căreia măsura arestării preventive este o măsură excepțională. Această măsură nu trebuie să devină o executare a unei pedepse care nu s-a aplicat încă, prin depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.6 alin.2 din Convenția europeană a drepturilor omului, motive pentru care s-a solicitat revocarea măsurii preventive. Tot astfel, s-a mai arătat de către inculpată că are 5 copii din care 4 minori, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat comiterea faptei.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, și în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe și indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, cum corect a reținut prima instanță, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală. De altfel, inculpata nici nu a înțeles să critice încheierea atacată sub acest aspect, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a comiterii faptei.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Trebuie menționat că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe "linii directoare" în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere criteriile prev. de dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedea dacă și în ce măsură justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, se reține că inculpata, deși mamă a 5 copii, fără antecedente penale și cu atitudine procesuală sinceră, este totuși trimisă în judecată în prezenta cauză pentru implicarea sa în activități de trafic de droguri de mare risc, activități cu un evident impact negativ asupra sănătății publice și care, față de modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise (fiind vorba de traficarea unei cantități de aprox. 2 kilograme de heroină, în baza unei înțelegeri prealabile cu un alt inculpat) relevă un ridicat grad de pericol social.
Nu mai puțin, prezintă relevanță faptul că inculpata a mai fost cercetată pentru același gen de infracțiuni (trafic de droguri), iar la scurt timp a comis fapta pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză, această împrejurare determinând, de altfel, și reținerea temeiului prev. de art.148 lit.d Cod procedură penală.
Inculpata a fost arestată preventiv în 17 februarie 2009, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de gravitatea faptelor pentru care este judecată.
Ca atare, în mod corect prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, conform art.300/1 alin.1 Cod procedură penală. Totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acesteia, fiind întrunite cerințele art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, justificat s-a dispus menținerea acestei măsuri. Pe cale de consecință, neintervenind vreo schimbare a acestor temeiuri (în sensul cerut de art.139 alin.1 Cod procedură penală), este întemeiată respingerea cererii inculpatei, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală, având în vedere că faza cercetării judecătorești se află abia la debut.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, soluție în raport de care o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurenta inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. AC
2 ex./22.06.2009
Tribunalul București - secția a II a penală - jud.
23 Iunie 2009
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Andreea Cioată, Viorica
