Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 787/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 787/R/2008
Ședința publică din 30 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată,prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispună,în principal, cercetarea inculpatului în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Astfel, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar temeiuri noi nu au apărut. Referitor la lit.d a art.148 pr.pen. acesta nu poate constitui un temei al arestării iar condamnările anterioare nu pot conduce la concluzia că inculpatul este vinovat nefiind dovedită cu certitudine vinovăția acestuia. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent iar acestea au devenit probe de condamnare. În mod corect instanța de apel a motivat existența pericolului concret pentru ordinea publică apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea acestei măsuri. De reținut este faptul că inculpatul a săvârșit faapta în perioada de liberare condiționată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea lui în stare de libertate pentru a fi alături de familie. Faptul că a fost condamnat în trecut nu trebuie să aibă legătură cu prezentul întrucât el și-a ispășit pedeapsa.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor dosarului, Curtea constată că:
Prin încheierea penală din data de 15 decembrie 2008 Tribunalul Cluja menținut starea de arest a inculpatului, conf. dispozițiilor art. 143 și 148 lit. d și f Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta fiind relevat de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse și rezonanța socială negativă în comunitate. S-a constatat a fi îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani precum și perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta având în vedere că a comis din nou o faptă prevăzută de legea penală (în cursul liberării condiționate) după ce anterior a fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat
S-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal.
Prima instanță, având în vedere că față de inculpat s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare, a constatat, față de actele și lucrările dosarului, că temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în accepțiunea art.5 paragraf 1 CEDO, teza finală, raportat și la lipsa veniturilor sale, a unui domiciliu stabil, constă în existența unei temeri justificate că lăsat în libertate, inculpatul va continua să comită astfel de fapte antisociale, astfel încât tribunalul a apreciat că măsura privării de libertate este întemeiată.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul având în vedere că temeiurile luate în considerare de instanță atunci când a dispus luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia subzistă și în prezent, măsura fiind dispusă în acord cu dispozițiile legale incidente în materie, neexistând elemente care să justifice punerea în libertate a inculpatului, coroborat cu faptul că există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că odată lăsat în libertate acesta și-ar continua activitatea infracțională, în temeiul art.300/2 pr.pen. raportat la art.160/b pr.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării lui în stare de libertate.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat la data de 24 mai 2008 prin încheierea nr. 10/ 2008 a Judecătoriei Huedin.
Încheierea de arestare a fost atacată cu recurs, fiind menținută de instanța de control judiciar.
Cu această ocazie s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului, constatându-se de către instanță că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136, raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatului sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. d și f Cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută că ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, alin. 1 și art. 209 alin. 1, lit. a și g pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. constând în aceea că în noaptea de 19/20 mai 2008, inculpații, G și s-au aflat pe raza satului Vânători, com Ciucea, județ C, cu trei căruțe ale lor, tractate de câte un, împreună cu ei fiind mai mulți copii minori, învinuitul, precum și numitele, soția inculpatului G și, concubina inculpatului. Întrucât nu avea mijloace pentru a-și asigura existența și profitând de faptul că cetățenii satului dormeau, inculpații, G și au pătruns în grajdul părții vătămate, de unde au sustras un de culoare albă, în vârstă de 18 ani, iar din curtea gospodăriei părții vătămate au sustras două hamuri de cai prevăzute cu ciucuri și lațuri, ce erau așezate pe o grindă în apropierea porții de acces în șura acestuia.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile martorilor, care se coroborează perfect cu declarațiile părților vătămate, cu procesele verbale de cercetare la fața locului.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea desfășurată de el în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare, pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii de furt calificat se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este necontestat că în speță este incident în privința recurentului cazul de arestare prev.de art. 148 lit. d și f cod proc.pen.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul d e procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.
Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 proc.pen. iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. d și f proc.pen.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpat, de împrejurarea că față de inculpat s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, precum și raportat la complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest, iar pentru motivele ce preced, va respinge ca nefondat recursul acestuia, în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen. (cauza Tommasi versus Franța, cauza Wemhoff versus Germania).
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. recurentul va plăti statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr 15 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, - -
RED. /
2EX./05.01.2009
jud. fond
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice Ioana Cristina
