Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 79
Ședința publică din data de 01 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulian Huiban JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
- - - JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂUa fost reprezentat prin procuror: -
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată - în stare de arest - asistată de ales av. și recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț, în ceea ce privește starea de arest și, pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea celor solicitate, precizează că de la ultima cerere de recurs cu privire la starea de arest s-au scurs 2 luni de zile, timp în care cursul judecății nu a avansat.
Este discutabilă încadrarea juridică a faptei, considerând că nu este vorba de trafic de persoane, ci doar cel mult de proxetism, cele trei părți vătămate neconstituindu-se părți civile, iar cele reținute în actul de sesizare al instanței nu se confirmă în fața instanței de fond.
De asemeni, consideră că starea de arest contravine dispozițiile CEDO întrucât sunt trei ani de când s-a emis mandatul de arestare și un an de când s-a pus în executare și timpul scurs în arest este suficient de mare, depășindu-se termenul rezonabil. Mai mult, doi dintre coinculpați au fost puși în libertate și dacă s-a considerat că aceștia nu au cum influența cercetarea judecătorească, nu înțelege cum ar putea acest inculpat face acest lucru în situația în care părțile vătămate sunt plecate în străinătate.
Av. - având cuvântul pentru inculpata - precizează că acest dosar este derivat din alte două dosare mai vechi, iar faptele s-au petrecut în 2004 - 2005. S-a emis mandatul de arestare în anul 2005 și a fost pus în executare în anul 2006. Deci, inculpata are 2 ani de arest preventiv și a mai executat arest preventiv la domiciliu în Italia. Consideră că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive, cu atât mai mult cu cât doi dintre coinculpați au fost puși în libertate.
Față de situația inculpatei, respectiv: este căsătorită și are un copil minor și nu are cum influența părțile vătămate întrucât acestea sunt plecate din țară și nu au nici un interes în cauză, consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a fi judecată în stare de libertate și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, iar pericolul public rezidă din natura infracțiunii. Cauza este în curs de judecată și mai sunt de audiat nouă părți vătămate, iar susținerile că s-a depășit termenul rezonabil nu sunt întemeiate întrucât Cedo nu indică un astfel de termen.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați.
Inculpatul - având cuvântul - lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpata - având cuvântul - solicită judecarea în starea de libertate, luându-și angajamentul că va respecta toate regulile stabilite de instanță.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Prin încheierea din 23.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul - s-a dispus între altele, în temeiul art.300/ 2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin.l și 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpaților și.
În temeiul art. 139 alin.l raportat la alin.3/5 din Codul d e procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la 16.09.1978 în P N, domiciliată în P N, Al., nr.6, -. 47, județul N, CNP -, dispusă prin încheierea nr.53/U/ 03.06.2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală, până la soluționarea definitivă a cauzei.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatei, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U/03.06.2005 emis de Tribunalul Neamț, dacă nu este arestată în altă cauză.
În temeiul art. 145 alin. 1/1 din Codul d e procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata va respecta următoarele obligații: - să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz, la
instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
În temeiul art. 145 alin. 1/2 din Codul d e procedură penală pe durata măsurii obligării de nu părăsi țara inculpata va respecta următoarele obligații:
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora,
persoanele împreună cu care a comis fapta, martori, experți ori alte persoane,
stabilite de organul judiciar și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința părților vătămate.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestora de libertate în raport de modul și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de gravitatea lor, precum și de urmările produse.
De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele deduse judecății este închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracțiunilor și rezonanța de percepție în societate.
Față de complexitatea cauzei, precum și pentru necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați.
Cât privește pe inculpata, instanța a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, având în vedere activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia, care se raportează la numărul redus de victime, comparativ cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați. De asemenea, având în vedere susținerile acesteia, referitoare la data încarcerării sale în Italia, pentru extrădare, instanța a constatat că până în prezent s-a scurs o perioadă mare de timp, fiind depășit acel termen rezonabil prevăzut în normele europene.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 139 alin.l și alin.3/5 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, urmând ca inculpata să respecte anumite obligații ce au fost stabilite prin dispozitivul încheierii.
Împotriva încheierii au declarat recurs, inculpații și invocând netemeinicia acesteia, apreciind că menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați nu se mai justifică.
Recurentul prin apărătorul ales al acestuia, apreciază că au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva acestuia, solicitând înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara. Același inculpat mai consideră că s-a depășit durata rezonabilă,a măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatei a invocat depășirea termenului rezonabil al măsurii arestării preventive a clientei sale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs a constatat prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele existente la dosarul cauzei. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 139 și 160 proc.pen. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților). În acest sens, se reține că infracțiunea de trafic de persoane, cu atât mai mult cu cât se comite într-un cadru organizat, aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și siguranța persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește respectarea dreptului la libertate a inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, astfel că în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) proc.pen. instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de aceștia.
Va constata că ambii recurenți inculpați au fost asistați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din data de 23.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul -.
Constată că ambii recurenți inculpați au fost asistați de apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 obligă C.P.P. fiecare recurent-inculpat să plătească statului câte 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.02.2008, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
01/02.02.2008
Președinte:Iulian HuibanJudecători:Iulian Huiban, Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț
